Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor toaca de patru ani banii contribuabililor

Standardele ocupationale - notiune preluata din legislatia occidentala - apar intr-o multime de legi romanesti, pe care nimeni nu este preocupat sa le aplice. O evaluare periodica, in conformitate cu

Standardele ocupationale - notiune preluata din legislatia occidentala - apar intr-o multime de legi romanesti, pe care nimeni nu este preocupat sa le aplice. O evaluare periodica, in conformitate cu aceste standarde, poate ca ar fi scos din sistemul medical un doctor precum Ciontu. In patru ani, s-au elaborat doar 300 dintr-un necesar de circa 3000 standarde care stau in sertarele Consiliului National pentru Formare Profesionala a Adultilor si, in lipsa unor acte normative care sa impuna aplicarea lor, acolo or sa ramana. Sitagma "formare profesionala continua" este deosebit de respectata in Occident. Pe scurt, desemneaza grija angajatorilor, a angajatilor si a guvernantilor pentru ca forta de munca sa se poata adapta continuu la schimbarile din industrie, economie, societate. De prin '90, Uniunea Europeana si Organizatia Internationala a Muncii spun ca si romanii adulti ar trebui formati continuu. Guvernantii s-au conformat cerintelor si, in 1999, au reglementat prin lege cine trebuie sa se ocupe de aceasta. Din exces de zel, au infiintat insa doua institutii - Consiliul pentru Standarde Ocupationale si Atestare (COSA) si Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor (CNFPA) - care, avand cam aceleasi atributii, au inceput sa se calce pe picioare. COSA a avut sansa sa beneficieze de un acord de imprumut intre Romania si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (3724-RO). Cand s-au terminat banii, a murit si cheful de munca. Functionarea CNFPA, plamadita de Guvern ca institutie neguvernamentala si autonoma, a cazut pe capul angajatilor din Ministerul Muncii drept sarcina suplimentara. Prin 2003, cand s-au dumirit guvernantii ca nu sunt necesare doua institutii in domeniu, le-au unificat, adica au trecut directorul COSA - singurul salariat ramas dupa terminarea banilor din imprumut - in subordinea directorului CNFPA. Ce a facut Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor in cei patru ani scursi de la infiintare? In primul an a reusit sa angajeze primul salariat - directorul general. in cel de-al doilea, s-a preocupat de deschiderea unui cont, gasirea unui sediu si modificarea legilor care priveau propria functionare. In cel de-al treilea, de re-modificarea legilor. Din 2004, a inceput sa acrediteze furnizorii de formare profesionala, adica firmele care organizeaza cursuri pentru diferite meserii si dau certificate absolventilor cu patalamaua Ministerului Muncii si a Ministerului Educatiei. De fapt, consiliul tine doar evidenta furnizorilor acreditati, pentru ca, in fapt, comisiile de acreditare din judete functioneaza mai degraba in subordinea directiilor de munca decat a consiliului. Ce ar fi trebuit sa faca CNFPA? In legea privind infiintarea, organizarea si functionarea consiliului s-au trecut ca atributii o gramada de cuvinte preluate din "obsesiile" occidentalilor si care, traduse ad-litteram in romana, nu spun prea multe omului de rand. In traducerea noastra, CNFPA ar trebui sa se ocupe de reglementarea pietei fortei de munca, lucru extrem de necesar. Dupa 1989, o parte dintre meserii a disparut, au aparut altele noi, sau s-au schimbat tehnologiile, astfel incat fisa postului unui tehnician dentar de acum 14 ani, de pilda, nu mai corespunde celei de astazi. CNFPA ar trebui sa elaboreze asa-numitele "standarde ocupationale" - un soi de fisa a postului in care se imbina cunostintele, deprinderile si atitudinea unui individ care vrea sa se angajeze intr-o anumita meserie. De pilda, pentru "reporter radio", standardul ocupational se intinde pe circa 20 de pagini scrise marunt si descrie ocupatia, domeniile de competenta - comunicarea eficienta a informatiilor, comunicarea interpersonala, munca in echipa, modul de documentare, de dezvoltare profesionala, cum se face intervievarea, planificarea activitatilor curente, cerintele de productie etc. Directorul CNFPA spune ca, pana in prezent, s-au elaborat 300 de standarde de competenta, majoritatea de catre defunctul COSA pe banii imprumutati de la Banca de Internationala de Reconstructie si Dezvoltare. Ar mai fi de elaborat circa 2.700, dar numarul nu se cunoaste exact pentru ca in registrul clasificarii ocupatiilor din Romania sunt trecute de-a valma meserii si functii si nimeni n-a avut pana acum initiativa de a-l ordona. Pe baza acestor standarde de competenta, firmele si institutiile de stat sau private ar trebui sa-si evalueze angajatii si, in cazul in care nu corespund, sa-i trimita la cursuri de formare profesionala. Culmea, cele cateva firme serioase, care sunt dispuse chiar sa plateasca pentru elaborarea unor standarde pe baza carora sa-si evalueze angajatii, au parte de un adevarat cosmar. Trebuie sa merga la CNFPA sa obtina metodologia, si apoi, din cauza numarului insuficient de exeprti angajati ai CNFPA, sa-si gaseasca singuri expertii. Dupa cateva luni, cand studiul este terminat, trebuie sa alerge dupa experti ai organizatiilor sindicale, patronale si ai altor institutii care sa le valideze concluziile. Singurii care se pare ca vor scoate din ghena CNFPA sunt oficialii Uniunii Europene, se pare mult mai interesati decat guvernantii romani, in existenta unei piete a fortei de munca romanesti coerente. Comisia Europeana intentioneaza sa sprijine, in cadrul unui program Phare, intrarea efectiva in functiune a CNFPA, concomitent cu transformarea consiliului intr-o Autoritate Nationala pentru Calificari. Aceasta autoritate ar trebui sa puna ordine in registrul national al calificarilor si sa armonizeze actele ce atesta formarea initiala (din timpul scolii, liceului, facultatii etc.) cu cele ce vor atesta formarea continua a adultilor.