Anestezie electorala

Obiceiurile paguboase au intrat in structura comportamentala de baza a politicienilor romani, indiferent de coloratura. Ca si precedentii '90, '92, '96 si 2000, anul electoral 2004 se caracterizeaza

Obiceiurile paguboase au intrat in structura comportamentala de baza a politicienilor romani, indiferent de coloratura. Ca si precedentii '90, '92, '96 si 2000, anul electoral 2004 se caracterizeaza prin aceea ca Puterea mimeaza respectul fata de interesele obstii si trambiteaza o cavalcada de masuri etichetate de "solidaritate sociala", evitate cu dibacie in primii 3 ani de guvernare. Acum, zice-se, avem de unde, e abundenta. In zadar trag analistii economici semnale de alarma, demonstrand, dupa studii bine fundamentate, bazate pe cifre si calcule seci, exacte, ca nu e nici pe departe cazul sa "benchetuim", dupa ce am realizat o usoara crestere economica. Din cornul aparentei abundente se revarsa o sumedenie de daruri cu efecte anestezice. De pilda, pachetul de masuri vizand sporul de natalitate in randul paturii sarace a populatiei. De anul acesta, indemnizatia de crestere a copilului in varsta de pana la 2 ani este aceeasi, pentru toate mamele - in jur de 6 milioane (85% din salariul mediu brut pe economie). In plus, familiile cu venituri sub 1,5 milioane de lei vor beneficia de alocatii suplimentare pentru copii triplate, in timp ce, pentru restul copiilor, alocatiile suplimentare sunt eliminate. Mana cereasca pentru familiile nevoiase, care pot face acum un biznis din productia de copii. Ce viitor vor avea acesti copii, nu se stie. Vai de steaua lor, cum se spune. Pe de alta parte, luand de la familiile cu venituri medii si mari, in cazul carora indemnizatia de crestere a copilului a putut fi de chiar 30 milioane pana acum trecut, semnalul Puterii este cat se poate de limpede: "Nu toleram bunastarea!" E vorba de bunastarea "altora", desigur.
Iata si compensatia, "oferta speciala" pentru familiile cu venituri medii si mari: "Noua grila de impozitare a salariilor". Aceasta ne trimite cu gandul la magazinele care, in vitrina, anunta injumatatiri de preturi, pentru ca, ajunsi la casa, clientii sa achite acelasi pret cu cel dinaintea "ieftinirii". Nu se iau mai multi bani, conform noii grile de impozitare, ci tot aia, dar actualizati cu inflatia. Asadar, cei care muncesc pe rupte si contribuie mai mult la buget, trebuie tinuti in frau si calariti pana le ies spumele pe gura si coastele prin piele. Pentru trantori insa, trai dulce. Sloganul la moda: "Munca va asigura painea pe masa, da' si venitul minim garantat face chestia asta!" Cresc continuu pensiile, pe-ale agricultorilor le-am dublat, se lauda fruntasii partidului de guvernamant. Sunt scosi la inaintare cativa pensionari recorelati, cu pensii cat salariul minim pe economie (2,8 milioane de lei, adica). Mancand paine, fasole si cartofi un an intreg, acestia au adunat cat sa incropeasca o sarmaluta de Craciun. In spate insa, sta puhoiul de 3,4 milioane de pensionari, care incaseaza mai putin de 1,5 milioane pe luna si care nu-si permit nici "luxul" de a intampina sarbatorile cum se cuvine. Cand vocea acestora razbate, plina de indignare, premierul se arata induiosat si inventeaza Cutia Milei, indemnandu-si camarazii de partid sa arunce in ea cateva firimituri si suierand spre cei care maraie, nesatui cu burtile pline.
In Romania muncesc, ca salariati, in conditiile legale, mai putin de 5 milioane de oameni. Mai mult de jumatate dintre acestia castiga un salariu mediu sau mai putin. Cu tot atat se aleg, pe de-a moaca, cei care se ocupa cu taiatul frunzelor. Ei incaseaza prima de stat, de la stat, din banii muncitorilor. Pentru acestia din urma se anunta un an greu, in care standardul lor de viata va fi imposibil sa creasca altfel decat in mod artificial. Le fel cum, tot in mod artificial si haotic, cresc diverse drepturi sociale: pensii, alocatii, indemnizatii etc. Artificial, pentru ca fondurile necesare nu vin dintr-o economie sanatoasa care sa le poata sustine pe termen lung, fara ca efectul sa fie unul de bumerang. Haotic, pentru ca, in prea multe cazuri, beneficiarii nu sunt cei indreptatiti cu adevarat.
Guvernul se lauda ca "da". Nu da de la el, ci de la cei 5 milioane de impozitati. Nu a gospodarit mai bine banii pe care i-a avut, facand economii, ci jongleaza cu resursele disponibile, facandu-le sa para multiplicate, cand de fapt sunt plimbate dintr-un buzunar intr-altul. Curios este ca, in ansamblu, figura a tinut chiar si cu finantistii FMI si ai Bancii Mondiale, desi acestia au mai temperat, cand si cand, avantul electoral al filantropilor damboviteni. La sfarsitul anului ne vom trezi cu o nota de plata lunga cat zece ani de post. Singura cale onorabila de rezolvare a situatiei ar fi cresterea numarului angajatilor cu circa o jumatate de milion. Doar astfel, daca nu prin imprumuturi externe impovaratoare, s-ar putea aduce la buget banii necesari depasirii situatiei de criza care se contureaza. Din pacate insa, numarul locurilor de munca nou create a fost doar de ordinul zecilor de mii anual in ultimii trei ani. Din acest punct de vedere, 2004 nu se va deosebi de anii precedenti.