Joaca, antidotul fricii de greșeală. Cum să rămâi curios într-o lume care te pedepsește

Într-o lume în care adultul este mereu grăbit să aibă răspunsuri, copilul rămâne singurul care pune întrebări. Aici se vede, de fapt, distanța dintre curiozitate și rutină, dintre uimire și control. Pe măsură ce trece timpul, învățăm tot mai mult, dar ne mirăm tot mai puțin.

„Odată cu maturizarea pierdem acea curiozitate inocentă, ușurința de a încerca fără teamă de eșec, creativitatea născută din aceste acțiuni. Ca adulți, de cele mai multe ori cenzurăm ceea ce gândim sau facem, de teama de a fi judecați, de a greși sau poate datorită consecințelor”, explică pentru „Adevărul” psihologul clinician Luminița Tăbăran.

Din perspectivă psihologică, conceptul de „minte de începător” se referă la capacitatea de a observa lumea fără prejudecăți, cu deschidere și curiozitate. „Mintea învață prin experiență și deseori adoptăm soluții și comportamente anterioare de succes la situații noi. Pur și simplu, pentru o situație nouă, mintea caută modelul cu cea mai mare asemănare și adoptă soluția care în trecut a avut ca rezultat reușita, însă nimic nu garantează un rezultat pozitiv, ba chiar poate apărea eșecul”, lămurește psihologul.

Mentalitatea adultă, spune ea, ar trebui să fie ghidată nu de frică, ci de pasiune și de acceptarea firească a greșelilor. „Mentalitatea adultă ar trebui să fie ghidată de pasiuni și îmbrățișarea eșecurilor, ca parte integrantă a procesului de învățare. Inocența copilului din noi se poate manifesta doar prin autenticitate și spontaneitate, eliberate de stereotipurile răspunsurilor mentale sau de așteptările altora.”

Joaca: medicament pentru minte și corp

În psihologie, experiențele de „joacă” nu mai sunt privite ca o simplă evadare din cotidian, ci ca o formă de reglare emoțională și de refacere a echilibrului interior. „Studii recente demonstrează că experiențele de joacă au efecte terapeutice, reducând stresul și restabilind echilibrul emoțional prin eliberarea de endorfine și stimularea sistemului nervos parasimpatic”, precizează Luminița Tăbăran.

Activitățile ludice nu aduc doar relaxare, ci un impact real asupra stării de bine. „Aceste activități nu aduc doar distracție, ci contribuie și la o îmbunătățire generală a stării de bine, iar manifestarea adult-copilăroasă ar trebui privită ca fiind un act voluntar generator de stare de bine.”

Pentru psiholog, a gândi ca un copil înseamnă a trăi cu uimire, a privi realitatea fără a o filtra prin obiceiuri mentale. „A gândi ca un copil înseamnă a aborda viața cu ochi plini de curiozitate și mirare, ca și cum tot ce trăim ni se întâmplă pentru prima dată.”

Mintea de începător și înțelepciunea andină

Aceeași idee, formulată în limbaj spiritual, se regăsește și în tradițiile andine, unde curiozitatea și echilibrul interior sunt trăite ca practici sacre. Mai precis, în învățăturile transmise de Alberto Villoldo, antropolog și discipol al tradițiilor șamanice din Peru, echilibrul interior este atins prin Ayni: o stare de armonie cu sine, cu ceilalți și cu universului.

„Când suntem în relație corectă cu destinul nostru, cu cosmosul și cu pământul, dobândim o mare înțelepciune și putem transforma rănile și traumele în surse de putere; putem renunța la poveștile trecutului, astfel încât ele să nu ne mai limiteze sau să ne definească, și putem elibera visurile despre viitor. Șamanii andini numesc acest echilibru Ayni”, spune el. 

Când trăim în Ayni cu toate ființele vii, iubirea (Munay) devine principiul activ al vieții noastre, conform spuselor sale. „Nu mai răspundem din resentiment, furie sau teamă. Ni se relevă o mare putere de a face bine și de a crea. Iar după ce am gustat adevărata putere de a crea, putem înceta să ne mai simțim victime sau „experți” care cred că le știu pe toate. Putem începe să gândim din nou ca niște copii, cu o minte de începător, văzând viața ca și cum ar fi pentru prima dată.”

Alberto Villoldo explică, pe blogul său, faptul că o astfel de atitudine presupune abandonarea atitudinii de superioritate sau de „am mai fost aici, știu deja cum e”. „O minte de începător ne obligă să renunțăm la ideile preconcepute despre cine ar trebui să fim și despre cum ar trebui să funcționeze lucrurile. Viețile noastre devin mai simple, pentru că nu mai suntem apăsați de așteptări pe care nimeni nu pare să le poată împlini complet. Inocența și spontaneitatea ne însuflețesc din nou: nu pentru că ne uităm experiența, ci pentru că nu mai confundăm ceea ce am învățat ieri cu ceea ce descoperim azi.”

În această stare de echilibru, Ayni ne ajută să renunțăm la convingerile limitative despre lipsă, abundență, intimitate sau valoare personală. „Treptat, înțelegem că fiecare credință este o limitare și începem să le aruncăm pe toate în coșul de reciclare. Dezvoltăm o relație ipotetică cu lumea, testând fiecare idee după utilitatea ei. Înțelegem că a crede înseamnă a vedea și că universul validează orice credință pe care o avem despre natura realității.”

Echilibrul interior ca exercițiu de curiozitate

În viziunea psihologică și spirituală deopotrivă, mintea de începător nu este o invitație la naivitate, ci la flexibilitate. Înseamnă să privești lumea cu atenție proaspătă, fără a fi blocat în tipare mentale.

„Activități precum gândirea creativă sau jocurile de rol, alături de tehnici de conștientizare și auto-reflecție, ajută la depășirea barierelor și a temerilor mentale limitative, autoimpuse. Este important să ne îngăduim să experimentăm responsabil, îmbinând jocul cu seriozitatea, evitând astfel comportamentele naive și imature”, spune Luminița Tăbăran.

Învățăturile moderne și cele andine converg spre aceeași concluzie: curiozitatea nu e copilărie, ci semn că suntem sănătoși. A privi lumea ca și cum ar fi pentru prima dată e, de fapt, o formă de libertate.

Ce spun studiile recente 

De altfel, un studiu realizat în 2025 la La Trobe University din Melbourne, publicat în The Journal of Play in Adulthood sub titlul „All work and no play: A structured play program to improve adult wellbeing” (Ruddock, Draganovic & Gibson, 2025), confirmă efectele măsurabile ale jocului asupra stării de bine la adulți.

Cercetătorii au analizat impactul unui program structurat de o oră, cu activități ludice bazate pe trei principii: râsul, interacțiunea socială și starea de flow (concentrare totală în prezent). Pe un eșantion format din profesori și părinți cu vârste cuprinse între 28 și 58 de ani, rezultatele au arătat creșteri semnificative ale afectului pozitiv, vitalității subiective și nivelului de mindfulness, alături de o reducere vizibilă a emoțiilor negative.

„Participanții au raportat o stare semnificativ mai ridicată de prezență conștientă și vitalitate după doar o oră de joacă”, notează autorii studiului. Concluzia acestora? Jocul nu este doar o amintire a copilăriei, ci o formă eficientă și accesibilă de reglare emoțională și restabilire a echilibrului psihic la vârsta adultă.

Cercetarea sugerează că experiențele ludice pot funcționa ca intervenții de wellbeing comparabile cu practicile consacrate din psihologia pozitivă, precum recunoștința sau meditația, oferind o alternativă activă și dinamică la strategiile clasice de relaxare.

Notă: articolul include linkuri afiliate. Comisioanele obținute ajută la susținerea acestui site.