VIDEO Ce rezultate va aduce robotul Curiosity, ultimul pe Marte şi ultima misiune NASA

Aşa arată robotul Curiosity

Robotul Curiosity a aterizat, luni 6 august, pe Marte şi este ultima încercare a NASA de a găsi viaţă în spaţiu. Costul proiectului este de 2,5 miliarde de dolari. Ce va aduce în plus Curiosity pe lista de rezultate înregistrate pe Marte? Şi dacă găseşte ceva, cum ne va influenţa asta? „National Post” încearcă să răspundă acestor întrebări printr-o analiză a vechilor şi actualelor misiuni.

Curiosity face parte din misiunea NASA denumită „Laboratorul Ştiinţific pentru Marte” (MSL) şi a început în noiembrie 2011, când a fost lansat robotul în spaţiu cu o rachetă Atlas 5. Scopul principal este studierea terenului, a rocilor, în căutarea unor urme biologice care să ateste că a existat cândva viaţă pe suprafaţa marţiană. Curiosity este dotat în acest sens cu mai multe echipamente, în special cu un laser care analizează componenţa luminii pentru a determina natura materialelor. În esenţă, robotul a fost trimis acolo pentru a găsi dovezi care sa motiveze o viitoare misiune în care să fie implicaţi şi oameni sau măcar o misiune care să aducă pe Pământ probe pentru a fi testate în laboratoare speciale.

Înainte de Curiosity au fost şi alţii. Startul a fost dat în 1965.

NASA se pare ca are o predilecţie pentru luna noiembrie, pentru că atunci a fost lansat şi satelitul Mariner 4, dar în 1964. Acesta a furnizat Pământului primele fotografii cu planeta Marte în anul 1965. A fost primul obiect fabricat de om care a ajuns aproape de planeta roşie şi a trimis spre casă dovezi care să ateste acest lucru.

Mariner 4 şi-a încheiat activitatea în decembrie 1967, când agenţia spaţială a pierdut contactul cu el, însă şi-a îndeplinit misiunea, deşi n-a furnizat nicio fotografie cu vreun extraterestru, ci doar cu craterele planetei Marte. Scopul principal al acestei prime misiuni era să vadă dacă există gheaţă pe Marte, în zona polilor, pentru că de pe Pământ aşa părea. Însă s-a constatat apoi că era vorba doar de o iluzie optică, gheaţa neacoperind atât de mult din planetă. Costul Mariner 4 a fost de aproximativ 84 de milioane de dolari, iar în total s-au cheltuit peste 550 de milioane cu toată seria Mariner (au fost zece sateliţi).

Vikingii anilor ‘70

Sonda Viking 1 a fost lansată în august 1975 şi după o călătorie de zece luni a ajuns în apropierea planetei Marte. Un an mai târziu, în iulie, a amarterizat şi şi-a început misiunea care avea să fie una dintre cele mai lungi, de aproximativ şase ani şi 116 zile, până în 1982. Viking 1 era dotat cu două camere pentru fotografiat, un senzor infraroşu pentru cartografierea apei evaporate, dacă exista, şi un senzor pentru cartografierea zonelor în funcţie de temperatură.

În urma testelor desfăşurate de Viking 1, s-au identificat în sol cantităţi considerabile de silicon şi fier, alături de elemente ca magneziu, aluminiu, sulful, calciu şi titan. Mai târziu, la începutul anilor 2000, sonda Opportunity a stabilit că solul marţian este compus în proporţie de 90% din minereu de fier şi oxid de fier, iar restul de procente sunt sulfat de magneziu şi calcar. Oricum, sonda Viking 1 rămâne în istorie drept primul obiect creat de om care ajunge pe Marte.

Viking 2 a aterizat pe Marte în septembrie 1976. Avea aceleaşi dotări ca Viking 1, doar că a fost lansat după acesta şi plănuit pentru altă zonă a planetei. Programul Viking a costat în total un miliard de dolari, iar rezultatele au fost stabilirea componenţei solului marţian şi mii de fotografii, multe dintre acestea confirmând că există gheaţă pe Marte.

Cea mai ieftină plecare pe Marte a fost în 1997

Mars Pathfinder a fost lansată în 1996, a aterizat în 1997, şi a venit cu un cost total de doar 280 de milioane de

dolari, iar acesta acoperea satelitul care a orbitat în jurul planetei şi sonda care a aterizat pe planetă. Acest proiect a fost mai mult un test, de altfel reuşit, de a demonstra că pot fi dezvoltate programe de explorare şi ieftin, nu doar de miliarde, ca în cazul Viking. Cu inflaţia din 1997, programul Viking ar fi costat 3,5 miliarde de dolari.

Mai mult, Pathfinder a demonstrat şi utilitatea câtorva tehnologii care au fost mai târziu folosite de NASA, cum ar fi airbag-ul folosit la aterizare şi evitarea automată a obstacolelor. Acel airbag se referă la faptul că echipamentul, înainte de aterizare, a fost „învelit” în pungi de aer pentru a-i amortiza cădere. Pathfinder este folosit şi în prezent, chiar în această vară a trimis o fotografie panoramică cu terenul de pe Marte.

Anii 2000 şi echipamentele noului mileniu

„2001 Mars Odyssey” este o sondă care însă n-a aterizat pe Marte, ci a fost plănuită să orbiteze în jurul planetei şi să ofere date privind prezenţa apei şi activitatea vulcanică de pe planeta roşie. Aceasta a fost lansată în aprilie 2001 şi a ajuns pe orbita planetei în octombrie acelaşi an. Şi-a încheiat prima misiune în 2004, iar acum este în derulare cea de-a doua.

Succesul pentru Odyssey a venit în 2002, când NASA a anunţat că detectorul de raze gamma a identificat cantităţi mari de hidrogen, un semn că ar putea exista şi apă. Costul total a fost de aproximativ 300 de milioane de dolari şi echipamentul a deservit şi viitoarelor misiuni pentru identificarea celor mai bune locuri de aterizare.

Cuplul „spiritului” şi „oportunităţii”

În 2003 a început programul Mars Exploration Rover Mission care a constat în trimiterea pe Marte a doi roboţi, Spirit şi Opportunity. Acest program a inclus o listă mai lungă de obiective, printre care s-a numărat şi căutarea şi caracterizarea diferitelor roci şi soluri pentru a vedea dacă a existat apă în acestea. Mai mult, trebuiau determinate şi procesele geologice care au modelat scoarţa marţiană. De asemenea, roboţii trebuiau să găsească indicii ale existenţei fiinţelor biologice atunci când exista şi apă sau un mediu care să le permită dezvoltarea.

În primă fază, misiunile au fost programate să dureze 92 de zile, dar pentru că programul nu a întâmpinat nicio problemă, acestea au fost prelungite. Însă în 2010, vehiculul Spirit s-a împotmolit în solul marţian şi i-a fost dată o nouă misiune, aceea de a identifica modificări ale scoarţei pentru a vedea dacă planeta are un miez lichid. Contactul s-a pierdut însă complet în 2011, încheind o durată de folosire de şase ani şi două luni şi jumătate. Opportunity încă funcţionează. Costul total a fost de un miliard de dolari, incluzând misiunile prelungite.

Phoenix a fost ultimul, înainte de Curiosity

În martie 2008, a ajuns pe suprafaţa planetei Marte robotul Phoenix. Scopurile au rămas aceleaşi, găsirea apei şi a urmelor de viaţă. Succesul programului a venit la finalul lunii iulie când a confirmat prezenţa apei, sub formă de gheaţă, pe planeta roşie. NASA a pierdut contactul cu Phoenix în noiembrie acelaşi an, dar după ce misiunea inţială se finalizase. Costul total a fost de peste 300 de milioane de dolari, dar asta pentru că s-au reutilizat echipamente mai vechi.

În 2012, NASA nu mai are program spaţial, dar a investit 2,5 miliarde în Marte

NASA şi-a încheiat programul spaţial, din cauza lipsei de fonduri, iar de curând a pornit un proiect de „taxiuri” spaţiale la care participă companiile Boeing şi SpaceX, fiecare primind peste 400 de milioane de dolari. Însă până la taxiurile spaţiale este Curiosity. Un robot destul de scump, comparat cu alte misiuni care deja şi-au justificat investiţiile, dar care este ca ultima suflare pentru NASA. Şi o suflare care va ţine doi ani, după cum reiese din planul iniţial.

Pentru Curiosity sunt disponibile două scenarii. Fie va găsi dovezi incontestabile ale existenţei vieţii, şi multe altele pe lângă acestea, fie nu va veni cu nimic nou. Cel mai probabil, Curiosity va trimite câteva mii de poze colorate, câteva sute de probe ale solului, dar chiar şi dacă întoarce dovada incontestabilă a existenţei în trecut a vieţii, asta s-ar putea să limiteze şi mai mult Universul. Oamenii se vor concentra pe această planetă roşie şi pentru următorii 50 de ani aceasta va deveni punctul terminus al cercetării spaţiului.

Agenţia Spaţiala Europeană îşi pregăteşte propriile misiuni pentru Marte care vor avea loc înainte de 2020. Asta vine pe fondul retragerii NASA din această cursă şi după ce Rusia n-a reuşit nimic în acest domeniu. Însă Marte pe cât de tentantă este ca planetă pe care se poate să fi existat viaţă, pe atât de neatractivă este în planul cercetării spaţiului mai larg.

Cea mai de succes misiune a NASA rămân sateliţii Voyager. Aceştia au ieşit din sistemul nostru solar, dar au întors spre Pământ cele mai multe fotografii cu ce este dincolo de Marte. Indiferent de descoperirile robotului Curiosity, oamenii nu vor sări într-o navetă spaţială şi să plece să cerceteze planeta roşie. Vor fi plănuite, mai întâi, alte misiuni, iar rezultatul va veni peste zece sau 20 de ani. Desigur, până atunci aceste vor fi folosit fondurile.