Americanii au o zicală, cum că de moarte şi de ANAF-ul lor nu scapi. Moartea fizică este o certitudine încă din cele mai vechi timpuri, iar noi, oamenii am dezvoltat diverse modalităţi de a ne împacă cu acest gând. Unul dintre ele este comparaţia cu alţii. Bogat, sărac, prost, deştept - dacă şi ei trec prin această stare, atunci pot să îmi accept şi eu mai uşor situaţia. Dar aceasta certitudine se va schimba în viitorul apropiat prin tehnologie.

Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei, îi spunea ministrului român de Externe: „Viitorul României stă în munca ei spre a trage folos din avuţiile imense ce le posedă“. Într-adevăr, România avea un profil unic de ţară bogată – pe care Bismarck l-a înţeles acum aproape un secol/jumate. Din nefericire din politica românească a lipsit o strategie coerentă pentru dezvoltare economică competitivă pe termen lung!

În America a fost goana după aur. În Vestul Sălbatic a fost goana după pământ. În România a fost goana după scheme Ponzi (Caritas & Co). În Olanda a fost goana după bulbi de lalele. Peste câţiva zeci de ani va fi goana pentru un loc în rachetele lui Elon Musk.

„Sindrom” este asociat cu o patologie. Eu voi încerca să arăt că „sindromul fuga creierelor” are multiple aspecte benefice! Mă încumet să propun o „reţetă” prin care România îşi poate creşte şansele în a beneficia de fonduri alocate de UE pentru cercetare. Este nevoie de parteneriate între cercetători din diaspora - instituţii din ţară pentru transferul de competenţe care să fie integrate în propuneri de proiecte cu şanse mari de finanţare.

Multe dintre problemele profund teologice pot fi înţelese mult mai bine astăzi, în condiţiile creşterii reale a posibilităţii tehnice a producerii de androizi, de „roboţi umani“. Omul îl înţelege pe Dumnezeu – aşa cum a fost reprezentat de o gândire teologică multiseculară – mult mai bine când poate să o facă el însuşi pe demiurgul, când are a se pune în „pielea lui“.

Ce este o ştire falsă? O ştire are trei elemente definitorii: 1. informaţia, care trebuie să fie verificată din trei surse; jurnalismul se bazează, până la un punct, pe realismul naiv. Totuşi, există numeroase cazuri în care informaţia, chiar verificată, înşală pentru că spune ceva şi ascunde altceva etc. 2. încadrarea, adică punctul de vedere din care e privită informaţia.

Cum era ilustrată mobilitatea viitorului pe o carte poştală din 1905? Pe fundalul unui mare oraş german se vede o aglomeraţie teribilă de domni în costume elegante şi de doamne în crinoline superbe, printre care se strecoară automobile şi trăsuri, şi peste pălăriile cărora se etalează o flotă pestriţă de obiecte zburătoare de toate formele şi mărimile, la toate înălţimile, din toate şi spre toate direcţiile – zepeline, baloane cu nacela, biplane.

Pentru a observa fantasticul spectacol de lumini nu este neapărat nevoie să călătoriţi la mii de kilometri distanţă. Aurora boreală vi se dezvăluie, din când în când, chiar şi de acasă.

Cum ne vom deplasa începând din 2025? Vom zbura. La propriu! Acest aerotaxi are o baterie cu o autonomie de aproximativ 300 de kilometri, la o viteză maximă de 300km/h.

Joi, 6 iulie 2017, s-a deschis pentru o săptămână la Veneţia (Italia) cea mai mare conferinţa anuală europeană de fizica particulelor, EPS 2017. Multe rezultate noi sunt anunţate de la laboratorul european de fizica particulelor, CERN, la care este membru plin şi România din 2016.

Vă prezentăm cei câţiva paşi pe care trebuie să-i aveţi în vedere pentru a vă proteja datele din computer de eventuale atacuri cibernetice.

„Do Androids Dream of Electric Sheep?” (Philip K. Dick). Viitorul are două mari caracteristici: vine (aproape) întotdeauna şi (aproape) ne surprinde de fiecare dată.

O propunere legislativă ce impunea instalaţii automate de stins incendiul la toate clădirile publice şi alte categorii de clădiri a fost stopată înainte ca aceasta să blocheze întreaga activitate I.S.U. în domeniul prevenirii. Legea, fără să fie susţinută de corpul de specialişti, ar fi adus condiţii imposibil de aplicat şi care nu există în nici un loc din lume.

Cred unii că între religie şi ştiinţă ar fi o impenetrabilă contradicţie. Mai degrabă domenii diferite (dar intersectabile) de studiu aş spune, căci şi teologia e tot o ştiinţă (din zona celor umaniste). Tocmai de aceea, să nu ne mirăm dacă în Biblie vom găsi şi idei care expun teorii ştiinţifice.

Recent pe Internet a apărut ştirea că Google a creat un poet în cadrul unor experimente de inteligenţă artificială. Este oare un început de drum şi vom avea roboţi care scriu poezii?

Am citit pe undeva că, mai demult prin istorie, era pe vremea taxelor pe ferestre şi a fumăritului de la noi, în Anglia, fiind mare nevoie de fonduri pe la „budget” sau cum i-o mai fi spus pe atunci, cineva, un filantrop desigur, a avut ideea de a se pune o taxă şi pe cîini. Că erau destui pe Insulă şi oricum Nelson trebuia să-şi repare flota, tocmai trecuse Războiul celei de-a treia Coaliţii şi se anunţa Bătălia de la Trafalgar.

Cercetătorii de la laboratorul CERN din Elveţia au descoperit experimental în 2012 un ingredient fundamental din reţeta Universului: particula elementară Higgs sau bosonul Higgs. Descoperirea era foarte importantă, căci fără această particulă noi nu am fi existat, încât fizicienii teoreticieni care au prezis existenţa particulei cu jumătate de secol în urmă au fost recompensaţi cu Premiul Nobel în fizică în 2013.

Am urmărit cu atenţie înregistrările video şi pozele efectelor cutremurului din Taiwan şi am tras următoarea concluzie: clădirile nu s-au prăbuşit datorită unui cutremur puternic ci ca urmare a unei execuţii şi/sau proiectări defectuoase.

Cercetătorii de la institutul american Caltech au descoprit dovezi indirecte că această a noua planetă a sistemului nostru solar ar exista dincolo de orbita lui Pluto având o perioadă de revoluţie în jurul Soarelui de 10-20.000 ani.

Compania privată spaţială americană a reuşit, pentru prima dată în istorie, să recupereze treaptă 1 a unei rachetei orbitale, după o lansare reuşită.

Începând din 1991, în fiecare toamnă, se acordă Premiile Ig Nobel, un fel de parodie a Premiilor Nobel, dedicate celor mai neobişnuite cercetări ştiinţifice.

Poza aceasta are 25 de ani. Putea să aibă şi 25 de milenii, tot i-ar mai fi rămas o veşnicie. E atât de simplă şi de puternică, încât ar putea schimba o lume. Încă n-a făcut-o.