NASA a pornit un set de propulsoare de la bordul lui Voyager 1 după 37 de ani de pauză. Sonda este obiectul creat de om aflat la cea mai mare distanţă de Terra

0
Publicat:
Ultima actualizare:
voyager 1

Dacă încercaţi să porniţi o maşină care a stat în garaj câteva decenii, vă aşteptaţi ca motorul să nu răspundă. Dar un set de propulsoare de la bordul sondei spaţiale a NASA Voyager 1 a fost pornit, miercuri, 29 noiembrie, după 37 de ani de la ultima utilizare, fără nicio problemă.

Voyager 1 este singurul obiect fabricat de om care a ajuns în spaţiul interstelar, fiind, de asemenea, sonda spaţială a NASA care călătoreşte cu cea mai mare viteză şi se află la cea mai mare distanţă de Terra.

Sonda zboară de 40 de ani şi îşi poate schimba poziţia pentru a-şi menţine antena îndreptată spre Terra folosind nişte mici propulsoare, care funcţionează în reprize foarte scurte, de ordinul milisecundelor. Echipa NASA care se ocupă de programul Voyager a reuşit să pornească un set de propulsoare de rezervă de la bordul sondei, care nu mai fuseseră folosite din anul 1980.

Testul reuşit face ca durata vieţii lui Voyager 1 să fie extinsă cu 2-3 ani.

În 2014, inginerii NASA au observat că propulsoarele pe care Voyager le foloseşte pentru a schimba direcţia se degradează. În timp, propulsoarele ajung să funcţioneze mai mult decât e normal pentru a obţine acelaşi efect privind direcţia sondei. Experţii NASA au conceput mai multe scenarii de lucru pentru a rezolva problema şi au ajuns la concluzia că cel mai bine este să folosească o serie de propulsoare de rezervă pentru a controla direcţia sondei. Aceste propulsoare nu mai fuseseră folosite de 37 de ani.

NASA a fost nevoită să caute în arhive date vechi de zeci de ani şi să utilizeze un limbaj de programare învechit şi pe care nimeni nu-l mai foloseşte în prezent pentru a compila comenzile care au fost transmise prin unde radio către micul computer de la bordul lui Voyager 1. Sonda se află la peste 20 de miliarde de kilometri de Terra.

În primii ani ai misiunii, Voyager 1 a trecut pe lângă Jupiter, Saturn şi o parte din sateliţii acestor planete. Pentru a menţine distanţa şi orientarea corectă a instrumentelor de la bord, inginerii foloseau o serie de manevre de corectare a traiectoriei (TCM), cu ajutorul unor propulsoare dedicate, dar identice ca mărime şi funcţionalitate cu cele utilizate pentru micile corecţii din timpul zborului. Aceste propulsoare folosite la corectarea traiectoriei sunt plasate pe spatele sondei. După întâlnirea cu Saturn, Voyager 1 nu a mai avut nevoie de ele, ultima utilizare fiind pe 8 noiembrie 1980. Aceste propulsoare fuseseră folosite într-un mod diferit, în sensul că funcţionau pentru perioade lungi, nu pentru impulsuri de foarte scurtă durată.

Toate propulsoarele de la bordul lui Voyager au fost produse de Aerojet Rocketdyne, acelaşi tip de motor fiind instalat şi pe alte sonde spaţiale, precum Cassini şi Dawn.

Pe 28 noiembrie, inginerii programului Voyager au pornit cele patru propulsoare TCM şi le-au testat abilitatea de a orienta sonda folosind impulsuri de 10 milisecunde. Cercetătorii au fost nevoiţi apoi să aştepte cu nerăbdare ca rezultatele testelor să călătorească prin spaţiu, sub formă de unde radio, pentru a fi recepţionate după 19 ore şi 35 de minute de o antenă din Goldstone, California, parte a reţelei Deep Space a NASA. Pe 29 noiembrie, inginerii au aflat că propulsoarele au funcţionat perfect.

Acum, planul este ca, din ianuarie, Voyager 1 să folosească pentru orientarea antenei spre Terra doar aceste patru propulsoare. Aceste motoare au nevoie de căldură pentru a propulsa sonda, iar căldura este obţinută folosind energia furnizată de un mic reactor nuclear care are drept combustibil un izotop al plutoniului. Cum rezerva de energie este limitată, inginerii plănuiesc să utilizeze aceste propulsoare pentru o perioadă limitată, urmând să folosească din nou motoarele concepute din start pentru orientarea antenei când rezervele de energie vor fi prea mici.

Voyager 1 este o sondă spaţială lansată de NASA la 5 septembrie 1977, încă în funcţiune. A vizitat planetele Saturn şi Jupiter, fiind prima sondă care a transmis imagini cu sateliţii acestor planete. Sora sa geamănă,  Voyager 2, a fost lansată la 20 august 1977 (înaintea lui Voyager 1) este singura sondă care a vizitat toate cele patru planete mari ale Sistemului Solar: Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, datorită unei alinieri a acestor planete. După ce şi au terminat misiunea iniţială de studiere a planetelor, cele două sonde şi-au continuat călătoria în spaţiu. Voyager 1 a părăsit heliosfera în august 2012, intrând în spaţiul interstelar. Voyager 2 o va urma în câţiva ani.

Știință



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite