Moby-Duck: 28.000 de veghe pe mări

Ianuarie 1992: Boutros Boutros-Ghali devine noul secretar general al ONU, iar Jeliu Jelev, preşedinte al Bulgariei; Germania permite accesul publicului la arhivele STASI; Slovenia şi Croaţia îşi câştigă independenţa, iar liderii europeni semnează, la Maastricht, tratatul care punea temelia Uniunii Europene. În România, evenimentul notabil al începutului de an a fost organizarea primului recensământ al populaţiei de după comunism.

A mai existat, însă, un moment cu valoare istorică în prima lună a aceluiaşi an: pe 10 ianuarie, trei containere ale unui cargo prins, în noapte, de o furtună puternică au căzut în Pacific „lansând la apă” nu mai puţin de 28 904 de jucării din plastic, din cele cu care se joacă copiii în cadă. Nu era nimic ieşit din comun. Botezate Friendly Floatees, jucăriile erau fabricate de compania chineză The First Years şi urmau să fie transportate din Hong Kong în Statele Unite. Printre ele: castori roşii, ţestoase albastre, broaşte verzi şi clasicele răţuşte galbene. Cunoscând capacitatea distructivă a celor mici, jucăriile au fost fabricate ca să dureze. Şi au durat.

Uneori accidentele aduc şi progres. Prinse de apele oceanului, răţuştele de plastic, circa 7 000 la număr, şi-au continuat călătoria ani de zile, pe rute nebănuite. Singurul care a simţit importanţa ştiinţifică a monitorizării itinerarului lor a fost Curtis Ebbesmeyer, oceanograf cu fler şi experienţă, specializat în studierea curenţilor oceanici. Aventura flotei galbene a durat mai bine de două decenii, iconicele jucării ajungând pe coastele din întreaga lume: din Hawaii în Alaska, din Australia în Oceanul Arctic şi din America de Sud până în Europa.

Odiseea a fost următoarea: cam 19.000 dintre jucăriile scăpate din container au luat-o spre sud ajungând, printre altele, în Australia, Indonezia şi în Chile. După zece luni de scăldat în apa oceanului, răţuştele au albit, castorii au îngălbenit, dar broaştele şi ţestoasele şi-au păstrat cromatica neschimbată. Celelalte circa 10.000 de jucării au fost duse de curenţii oceanici spre nord, până în Alaska (noiembrie 1992) după care s-au întors taman de unde au plecat (începutul anului 1995). Dintre acestea, unele au luat-o iar spre Alaska şi, prin Strâmtoarea Bering, au ajuns în Oceanul Arctic. Aici, îngheţate într-un iceberg, au călătorit, spre est, un întreg cincinal (1995-2000), până când au ajuns în Atlantic. Gheaţa s-a topit, iar ele şi-au continuat nestingherite aventura. În 2001, au trecut nevătămate şi prin zona în care se scufundase Titanicul, iar în iulie 2007...

Citeşte continuarea pe savantgarde.ro