Cu o energie demnă de aura de vedetă mondială care îl înconjoară, Wales a ţinut o expunere în ritm alert, trecând în revistă, pe pânza uriaşă a cinematografului, datele statistice ale acestei invenţii paradoxale pentru timpurile în care trăim.

Ce este Wikipedia?
O enciclopedie scrisă de amatori ale căror competenţe nu sunt verificate de nimeni – cu toate şansele, deci, de a eşua într-un diletantism macabru – care a reuşit să devină prima sursă de referinţă în lumea lipsită de graniţe a informaţiei digitale.

Paradoxul continuă. Majoritatea covârşitoare a celor care scriu la această carte fără sfârşit, redactată în 280 de limbi, nu aşteaptă nicio retribuţie.

Muncesc pe degeaba, uneori cu o acribie de care sunt văduvite textele publicate în regim clasic, nu doar fără bani, ci şi fără recunoaştere, într-un anonimat care nu reuşeşte să îi demoralizeze.

Nici măcar nu se ştie câţi membri numără cu exactitate această armată de altruişti bizari, decât că cei care redactează articole cu o oarecare constanţă sunt în jur de 80.000, majoritar bărbaţi (87 la sută), cu vârsta medie de 26 de ani. 

Paradoxul nu se încheie aici. 

Deşi Wikipedia ar fi putut să se transforme într-o afacere de miliarde de dolari, dacă s-ar fi lăsat inundată de publicitate, Wales a refuzat şi refuză în continuare să urce în acest tren, cu toate că e trenul după care tot restul lumii aleargă.

Întrebările de-abia de aici încep.

Cum sunt modelaţi, pe dinăuntru, miile de redactori nevăzuţi care scriu voluntar, lună de lună, articole peste articole, îngropându-şi vieţile în definiţii de dicţionar? Din ce trăiesc? 

De ce îşi sacrifică astfel timpul liber? Cum de îşi permit să facă munca asta migăloasă, într-o vreme în care aproape fiecare secundă este monetizată? Ce tip de satisfacţie le oferă această salahorie, dacă îi devin atât de fideli?

Prezentarea lui Jimmy Wales a trecut în viteză peste acest mister – poate cel mai spectaculos al Wikipedia – iar Wales însuşi, un tip care respiră energie şi optimism, nu pare să trăiască sub fascinaţia lui.

Explicaţia simplă pe care a dat-o despre consecvenţa voluntarilor lui trebuie să fie, într-o oarecare măsură, adevărată, deşi nu are cum să fie completă: oamenii vor să le împărtăşească şi altora cunoştinţele lor.

„Dacă ştii ceva, de ce să nu îi spui şi altuia?“, se întreabă o tânără chinezoaică într-un videoclip cu care americanul şi-a însoţit prezentarea.

S-ar părea, aşadar, că avem de-a face cu o alianţă mondială a oamenilor de bine, cu nişte activişti ai într-ajutorării, care nu pot să doarmă noaptea de grija ignoranţei celor din jur, simţindu-se vinovaţi ori de câte ori află câte ceva şi nu spun mai departe.

Asta să fie tot? O construcţie de asemenea proporţii, ridicată de mii de oameni care se lasă purtaţi doar de un straniu simţ al datoriei?

Totul să se rezume la convingerea mecanică, simplistă că fac ceva util, „fapte bune”, de care lumea are nevoie sau să fie vorba şi de motivaţia cu care îi contaminează bucuria culturii scrise?

Voluntariatul lor ar putea fi transplantat, cu aceleaşi rezultate, şi în alte domenii – politică, administraţie publică, sănătate, învăţământ etc. – sau se va limita întotdeauna la plăcerea intimă, solitară, a arhivarului care îndosariază, voluptuos, biografii, concepte, locuri şi întâmplări istorice? 

Este Wikipedia rezultatul dorinţei de a le face bine semenilor sau extensia unor hobby-uri culturale?

Nu ştim! Jimmy Wales e un om grăbit, conferinţa s-a terminat repede. 

Fondatorul Wikipedia nu ne-a spus mai nimic nici despre el însuşi, decât că locuieşte în Florida şi că are acasă o conexiune la internet de 150Mb/s. 

Cât e de bogat? Cât de bogat ar fi devenit, dacă ar dat drumul la reclame pe Wikipedia? Câte definiţii a scris, la viaţa lui, pentru site-ul pe care l-a creat?

E drept că nici nu s-a găsit cineva care să îl întrebe toate astea, dar, cel puţin de pe ultimul rând al cinematografului de la mallul Băneasa, Wales – informatician şi antreprenor, după cum îl prezintă Wikipedia – părea mult mai acomodat cu cifrele – procente, ani, statistici, grafice, prognoze – decât cu discuţiile minore despre viaţa lui personală sau cu întrebările fără sfârşit pe care le-ar putea stimula contemplarea extraordinarei lui opere de pe internet.

Un fapt divers simpatic, de care nimeni nu avusese inspiraţia să se intereseze, s-a strecurat, totuşi, la finalul conferinţei: „wiki“ înseamnă „repede“ în hawaiiană – am aflat de la organizatorii evenimentului, agenţia de publicitate McCann – iar Wales a auzit prima oară cuvântul ăsta de la un prieten care a călătorit cu nişte autobuze Wiki-Wiki, care fac curse la aeroportul din Honolulu.