30 de ani de e-mail. 40 de ani de mesagerie electronică

Pe 30 august 1982, internetul introducea un nou cuvânt în limba engleză. În acea zi, un tânăr de 16 ani, Shiva Ayyadurai, a creat un program pe calculator pe care l-a numit EMAIL, de la electronic mail. Istoricii sunt de acord că nu elevul a fondat e-mailul. El pur şi simplu a folosit termenul care avea să-l facă celebru.

30 de ani. Atât împlineşte cuvântul e-mail în această perioadă şi este dovada puterii sale. În epoca reţelelor sociale, a microblogging-ului, a nişelor, e-mailul rămâne dominant şi nimeni nu se gândeşte să renunţe la el. De ce? Pentru că este o soluţie extraordinar de simplă la probleme vechi ale omenirii.

Potrivit Radicati Group, citat de „Read Write Web“, 144,8 de miliarde de mesaje sunt trimise în fiecare zi, iar numărul va creşte la 192,2 miliarde în 2016. De asemenea, există 3,4 miliarde de conturi de e-mail la nivel mondial, trei sferturi fiind deţinute de indivizi, nu de companii.

Singura problemă din momentul de faţă al bătrânului internetului este faptul că tinerii din ziua de astăzi nu mai preferă această formă de comunicare. Pentru ei rămâne un lucru arhaic, impersonal, unde nu se pot exprima cum trebuie. Ascensiunea smartphone-urilor reprezintă şi ascensiunea mesageriei pe Facebook, Twitter sau prin SMS-uri rapide, care folosesc reţelele mobile tradiţionale sau internetul, prin aplicaţii ca WhatsApp sau Viber. Potrivit cifrelor comScore din 2010, numărul de utilizatori de e-mail a scăzut cu 59% în rândul tinerilor.

Tatăl e-mailului, Ray Tomlinson, a declarat pentru publicaţia online amintită că „e-mailul are avantajul timpului. Îl trimiţi, îl citeşti mai târziu, nu trebuie să stai acolo şi să răspunzi instantaneu cum este cazul mesageriei instante. Poţi folosi mesageria instantă, dar dacă nu sunt acolo, nu se întâmplă nimic şi trebuie să-ţi aminteşti apoi să vezi dacă ai primit un mesaj de răspuns“.

Începutul e-mailului

În toamna lui 1971, Tomlinson a reuşit să trimită primul mesaj scris pe o reţea conectată la locul său de muncă, Bolt Beranek and Newman, un contractor angajat pentru a dezvolta reţeaua ARPANET, cea care trebuia să fie internetul timpuriu, folosit de cercetători şi oameni de ştiinţă.

Nu era neapărat o noutate. E-mailul exista de prin 1960, când putea fi trimis un mesaj care să poată fi văzut pe calculator. Dar aşa ceva însemna practic o notiţă modernă. Primul mesaj a fost pierdut. Tomlinson spune că nu a scris nimic excepţional, ci o serie interminabilă de mesaje test. Dar acest prim mesaj între două computere a fost startul unei legende.

Tomlinson nu a primit niciun răspuns. A continuat să muncească şi a fost cel care a inventat folosirea semnului @. Acesta marca gazda utilizatorului, serverul pe care funcţiona. „Mai târziu am aflat că era folosit în sistemul Multics pentru a şterge caractere. Acest lucru a provocat tristeţe în acea comunitate de utilizatori“, a povestit Tomlinson.

Poate vă întrebaţi de ce am spus de 1982 în primul paragraf, iar Tomlinson îşi desfăşura activitatea în 1971. Deşi mesajele existau de pe vremea lui Tomlinson, nu primiseră un nume atât de generic şi care a ajuns să fie cunoscut la nivel internaţional. O bună perioadă de timp, mesajele de pe un calculator la altul se transmiteau doar în comunităţile ştiinţifice, din cauza lipsei unei conexiuni de internet.

Ca să nu mai spunem că în acele vremuri nu erau la modă calculatoarele şi e-mailurile. Trebuie să ne amintim că Steve Wozniak, fondatorul Apple, a început mai întâi să se distreze prin intrarea în sistemele de telecomunicaţii americane prin telefon. Aşadar, e-mailul a fost patentat ca obligatoriu de către o anumită generaţie, aşa cum tinerii de astăzi încep să-l refuze.

E-mailul astăzi

Potrivit Messaaging Anti-Abuse Working Group, marea problemă a mesajelor electronice este reprezentată de spam, mesajele nesolicitate. Statistic, acestea reprezintă 90% din numărul total de e-mail-uri trimise. De exemplu, serviciul Hotmail (Outlook) de la Microsoft procesează 8 miliarde de mesaje în fiecare zi, dar doar 2,5 miliarde sunt trimise către căsuţa poştală a destinatarului.

O altă problemă identificată chiar de către Tomlinson e faptul că pe vremea când ei au început să-şi schimbe mesaje, o adresă de e-mail era o anumită persoană. Astăzi, odată cu liberalizarea sistemului, oamenii folosesc conturi multiple, pseudonime şi chiar softuri pentru a comunica.

„Într-un fel, lipsa folosirii unei identităţi clare a crescut cantitatea de spam, dar cred că putem vorbi de o luptă corectă între funcţionalitate, utilitate şi lejeritate. E mai lejer să nu fii nevoit să te identifici. Nu trebuie să cumperi un certificat de securitate“, a declarat Tomlinson.

E-mailul de mâine

Mulţi dintre noi am uitat că 30 august 2012 reprezintă o dată importantă în istoria internetului, drept dovadă acest articol este publicat pe 4 septembrie. Ne amintim mai greu trecutul oricum.

Cum arată viitorul pentru e-mail?

Ei bine, dacă am uitat înseamnă că e-mailul nu mai reprezintă nimic pentru sau pur şi simplu ne-a intrat atât de mult în sânge încât nu ne dăm seama de improtanţa lui istorică. Internetul a facilitat comunicarea globală. Aşa cum primele drumuri asfaltate au facilitat transportul pentru maşini.