Fenomenul părinţilor multipli

Nehotărâte în privinţa vieţii personale, multe femei fac copii cu mai mulţi bărbaţi. Obiceiul este răspândit mai ales în Occident. Copiii născuţi în afara căsătoriei nu mai sunt un fenomen stigmatizat de societate. Mediul familial nesigur, în care taţii apar şi dispar, are însă efecte negative asupra dezvoltării lor.

În ultimele decenii, statisticile au consemnat o creştere constantă a numărului de copii născuţi în afara familiilor tradiţionale, fapt ce a dus la o înmulţire a căminelor în care există un singur părinte. În mod evident, au apărut şi din ce în mai multe familii în care o femeie are copii cu taţi diferiţi. Acest fenomen a fost evidenţiat în mai toate ţările occidentale, dar şi în România.

Chiar dacă acest gen de aranjamente familiale nu prea mai sunt stigmatizate de societate, specialiştii avertizează că a creşte într-un mediu dominat de nesiguranţă, în care taţii apar şi dispar, are efecte negative asupra dezvoltării fizice şi psihice a copiilor. Probleme apar şi pentru femeia aflată în centrul unei astfel de familii-domino, după cum au numit-o sociologii, mama respectivă având de gestionat relaţii complicate cu diverşii taţi ai copiilor şi cu mai multe seturi de bunici. Nu în ultimul rând, partenerii implicaţi într-o astfel de familie o duc mai prost financiar decât cuplurile tradiţionale, costurile întreţinerii mai multor gospodării fiind evident mai mari.

Unul vine, altul pleacă

În ciuda studiilor şi avertismentelor experţilor, pentru cei angrenaţi într-o relaţie de tip domino lucrurile capătă un aer de normalitate cu trecerea timpului. Este şi cazul ieşencei Florina C, o coafeză în vârstă de 32 de ani. Nu se consideră o tipă lipsită de prejudecăţi şi nu şi-a dorit niciodată o astfel de familie. Dimpotrivă, s-a măritat la 22 de ani cu un băiat cu care copilărise pe aceeaşi stradă. La un an de la nuntă, a apărut Mihaela, fetiţa ei, astăzi în vârstă de 9 ani.

Căsnicia ei s-a destrămat câţiva ani mai târziu, după ce Doru, soţul ei, a fost restructurat de la întreprinderea în care lucra. Fiindcă nu se puteau descurca dintr-un singur salariu, bărbatul a plecat în Italia, să lucreze în construcţii. Ochii care nu se văd se uită, astfel că Doru şi-a găsit altă iubită acolo şi a decis să divorţeze.

„Nici nu terminasem bine divorţul că am întâlnit pe altcineva, un frate al unei colege. Mă simţeam tare singură şi aveam nevoie de cineva să-mi fie aproape", povesteşte Florina despre începutul relaţiei cu Valentin, un bărbat de-o seamă cu ea. Apariţia Cristinei, cea de-a doua fetiţă a ei, a fost mai degrabă un accident. N-a vrut să avorteze nici după ce Valentin i-a spus clar că nu vrea să se însoare. „Mi-am zis că asta e, n-am noroc la bărbaţi, dar n-am vrut ca Mihaela să fie singură pe lume, e mai bine să aibă măcar o soră", spune femeia zâmbind. „Cea mică are abia 3 ani şi nu pricepe mare lucru, dar pentru Mihaela e mai greu. E puţin geloasă când Vali vine să vadă fetiţa, mai ales că tatăl ei, Doru, e tot prin Italia şi abia dacă dă câte un telefon, că de venit în ţară, mai rar", încheie Florina.

Americancele, campioane la „domino"

Una dintre ţările în care familiile-domino sunt tot mai larg răspândite este Statele Unite, unde, potrivit unui raport dat publicităţii anul acesta, un sfert dintre femeile cu mai mult de un copil au avut urmaşii respectivi cu bărbaţi diferiţi. Cel mai ridicat procentaj, aproape 50%, se înregistrează în rândurile femeilor de culoare, în timp ce printre cele de origine hispanică este de circa 33%. Doar 22% din americancele albe au copii cu mai mulţi parteneri. Comparativ, în Olanda procentul este de doar 1% din femei.

„Am fost surprinsă de prevalenţa acestui fenomen al taţilor multipli", a declarat autoarea studiului, Cassandra Dorius, cercetător la Universitatea din Michigan, citată de revista „Time". Deşi, potrivit datelor, fenomenul „fertilităţii cu partneri multipli" este larg răspândit în rândul populaţiei de culoare, cercetătoarea avertizează că este eronat să se considere că este vorba de viaţa promiscuă a unei clase de oameni săraci şi slab educaţi.

„Avem tendinţa de a crede că femeile care au copii cu diferiţi parteneri sunt necăsătorite, fără bani şi educaţie, dar, în realitate, cele mai multe dintre ele, la un anume moment, au fost măritate, aveau o slujbă sau studiau, adică făceau ceea ce trebuie pentru a-şi împlini visul american", explică Dorius. Nimeni nu porneşte în viaţă cu scopul declarat de a avea o familie-domino. Studiul a arătat că şi printre negresele sărace aflate în această situaţie, majoritatea avuseseră copiii respectivi în urma unor relaţii de durată, despre care sperau că se vor finaliza cu o căsătorie.

Adesea, chiar apariţia copilului, cu stresul şi cheltuielile aferente, a dus la destrămarea relaţiei. De aici se intră într-un cerc vicios. „A creşte copii care au taţi diferiţi este un factor important în transmiterea unei situaţii defavorizate de la o generaţie la alta. Complicaţiile legate de gestionarea relaţiilor cu mai mulţi taţi, fiecare cu nevoile şi pretenţiile sale, cu trei-patru seturi de bunici, creşterea propriu-zisă a doi sau mai mulţi copii - toate acestea reprezintă factori majori de stres cu care o asemenea familie se confruntă decenii de-a rândul", conchide cercetătoarea americană.

Europa copiilor din flori

În România, aproape 30% din nou-născuţi provin din părinţi necăsătoriţi, relevă un studiu al Uniunii Europene. Situaţia este bună, comparativ cu ţările nordice, unde procentul ajunge la 63% în Islanda, 56% în Suedia, în timp ce în Norvegia jumătate dintre copii provin din relaţiile nelegalizate. Cea mai conservatoare dintre ţările europene este Grecia, unde doar 4,5% din bebeluşi se nasc din părinţi care nu au trecut pe la starea civilă.

"A creşte copii care au taţi diferiţi este un factor important în transmiterea unei situaţii defavorizate de la o generaţie la alta.''
Cassandra Dorius sociolog american

Copiii te menţin în formă

În majoritatea familiilor, naşterea unui copil înseamnă o lungă perioadă de stres, nesomn şi mâncare nesănătoasă pentru că tânăra mamă numai de gătit nu are timp. Rezultatul, tatăl se îngraşă cu chipsuri şi sandviciuri, iar de mers la sală nici nu poate fi vorba. Aceste neajunsuri ar putea fi înlăturate dacă proaspătul tată face un sport din joaca cu micuţul, ceea ce ajută nu doar la siluetă, ci şi la crearea unei legături apropiate cu bebeluşul, susţine americanul Joshua Levitt.

În vârstă de 36 de ani, Levitt a descoperit acest lucru încă de pe vremea când fiica sa cea mare, Sircia, astăzi în vârstă de 8 ani, era doar un bebeluş. „Venisem de la muncă după o zi grea şi soţia mi-a trântit în braţe copilul care plângea şi mi-a spus că e rândul meu acum, povesteşte americanul, doctor homeopat de meserie. Legănatul şi cuvintele mângâietoare nu au avut niciun efect, astfel că, în disperare de cauză, bărbatul s-a întins pe jos ţinând copilul la piept şi a început să-l ridice şi să-l coboare. „Îi spuneam «sus bebe, jos bebe» şi Sircia a început să râdă.

În acelaşi timp, am început să simt cum lucrează tricepşii mei şi mi-am dat seama că am descoperit ceva. Un fel de multi-tasking", spune Levitt, care a publicat recent o carte despre sportul cu bebeluşul. „Încercam să fiu soţ, tată şi doctor în acelaşi timp şi nu mai era loc şi pentru sport în viaţa mea, deşi înainte acesta era foarte important pentru mine. Aşa că am găsit o metodă pentru a mă ocupa şi de copil şi de mine simultan", declară Joshua Levitt.

Exerciţii complicate

Acest gen de exerciţii fizice nu te vor face un atlet bun de olimpiadă, însă ajută mult la a te menţine în formă, asigură Levitt. Pe măsură ce copilul creşte şi îşi poate menţine singur echilibrul, joaca poate deveni mai complicată, permiţând exersarea a diferite grupe de muşchi atât pentru tată, cât şi pentru cel mic. Joshua Levitt admite că ideea jocurilor sportive nu a adus întotdeauna armonie în familie. „De multe ori, nevasta mea se uită în altă parte când vede că încercăm un exerciţiu nou", spune Levitt, citat de „The Guardian".

Sentimente şi resentimente

Apartenenţa la o familie-domino poate genera multe probleme de ordin psihic, sunt de părere experţii. „Un copil care are  mai mulţi fraţi vitregi, chiar dacă pare fericit şi bine integrat, riscă să fie împovărat de sentimente confuze şi contradictorii, mai ales dacă tatăl său este cel care «lipseşte din peisaj». Fie şi la nivel subconştient, el poate să se simtă dat la o parte, un intrus în propria casă. Pot apărea sentimente de gelozie faţă de fraţii săi, dar şi resentimente faţă de tatăl absent. Dacă despărţirea părinţilor s-a petrecut când copilul era deja mai mărişor şi ataşat de tatăl său, situaţia este şi mai complexă", este de părere psihologul Cristina Luca.

„Chiar dacă este vorba de un copil aflat la vârsta înţelegerii, cu care se poate discuta sincer şi i se explică plecarea tatălui său şi apariţia unui nou bărbat în viaţa mamei, acesta totuşi nu are capacitatea necesară pentru a accepta la modul profund asemenea schimbări", adaugă specialistul citat.

Tatăl modern pune umărul la creşterea celor mici

Copiii proveniţi din familii descompuse şi recompuse sunt defavorizaţi faţă de cei proveniţi din cupluri stabile în ceea ce priveşte timpul petrecut în compania tatălui natural. Dezavantajul este cu atât mai mare cu cât studii recente arată că un tată modern, care trăieşte sub acelaşi acoperiş cu descendenţii săi, este mai implicat în creşterea şi în educarea copiilor decât erau bărbaţii de acum câteva decenii, scrie săptămânalul american „Time". Astfel, se creează diferenţe tot mai mari între copiii care locuiesc împreună cu tatăl lor şi cei care nu au acest noroc.

„Din 1985 până în anul 2000, timpul pe care un tată însurat îl alocă îngrijirii copilului s-a dublat", relevă un studiu realizat de prestigiosul institut american Pew. Astfel, la ora actuală, un tată dedică 6,5 ore pe săptămână exclusiv copilului său. Asumarea unui rol mai important în creşterea şi în educarea copiilor de către taţi derivă din implicarea mai puternică a femeilor pe piaţa muncii şi din sporirea veniturilor pe care le aduc în casă, comparativ cu situaţia generaţiilor trecute, în care mamele erau preponderent casnice.

Bogat sau sărac

Un rol important îl joacă şi în acest caz posibiltăţile materiale ale familiei. Un tată educat poate accede mai uşor la o slujbă care să-i permită un program flexibil, astfel încât poate să-şi facă mai uşor timp pentru a fi alături de copil.  Totodată, o familie înstărită îşi permite să plătească personal auxiliar care să se ocupe de tot felul de corvezi domestice, părinţii fiind astfel liberi să se ocupe de copii. Pentru americanul de rând lucrurile nu stau la fel de roz. Un studiu realizat în 2008 a scos la iveală că peste 60% din taţi sunt stresaţi din cauza dificultăţilor de a-şi îndeplini rolul de părinte şi de a răspunde în acelaşi timp exigenţelor şefilor, scrie „Time".

Taţii îşi petrec din ce în ce mai mult timp cu cei mici

„Taţii care se luptă să-şi facă o carieră şi să fie în acelaşi timp părinţi implicaţi ajung să se lovească de aceleaşi ziduri care până acum le dădeau de furcă mai degrabă femeilor care se întorceau la muncă după naşterea unui copil", relevă studiul citat, realizat de Centrul pentru familie şi muncă de la Boston College. În timp ce taţii căsătoriţi fac eforturi tot mai mari pentru a se ocupa de copiii lor, cei care trăiesc despărţiţi de odraslele lor petrec foarte puţin timp cu acestea. Astfel, o treime dintre bărbaţii aflaţi în această situaţie au declarat că nu comunică cu copiii lor decât cel mult o dată pe lună, în timp ce 27% au recunoscut că nu i-au mai văzut de mai bine de un an.

Concluzia a fost aceea că un copil provenit dintr-o relaţie stabilă tinde să aibă părinţi mai înstăriţi şi mai bine educaţi, care se preocupă mai mult de creşterea sa, ceea ce, pe termen lung, îi va aduce un loc mai bun în societate decât celui care se naşte într-o familie-domino, cu posibilităţi materiale reduse.

27% din bărbaţii care trăiesc separat de copiii lor recunosc că nu i-au mai văzut pe cei mici de mai bine de un an.