Unul din doi romani nu mai aude bine dupa 60 de ani

Numarul persoanelor cu afectiuni ale auzului, de la noi din tara, este destul de mare, numai Asociatia Surzilor avand inscrisi 30.000 de adulti cu deficienta auditiva profunda. Discutam despre

Numarul persoanelor cu afectiuni ale auzului, de la noi din tara, este destul de mare, numai Asociatia Surzilor avand inscrisi 30.000 de adulti cu deficienta auditiva profunda. Discutam despre surditate cu dr. Simona Serban, coordonator al serviciului de protezare din cadrul Institutului de fono-audiologie "Prof. dr. D. Hociota" din Bucuresti. - Cate tipuri de surditate exista? - Tulburarile de auz, cunoscute in limbajul specialistilor sub diversi termeni, precum: hipoacuzie, deficienta auditiva sau surditate, pot fi intalnite la orice persoana, indiferent de varsta. Pierderea auditiva are consecinte diferite, in functie de varsta la care s-a instalat si de gradul acesteia. De exemplu, in surditatile congenitale, afectarea auzului este prezenta de la nastere. Mai pot fi surditati dobandite in timpul primelor luni de viata, surditati rezultate in urma unui accident sau a unor boli virale ori bacteriene, precum si prezbiacuzia, care este un fenomen natural de scadere a auzului. Mai exista si socioacuzia, boala profesionala, care apare in cazul persoanelor expuse zgomotului prelungit. - Cat de frecventa este pierderea auditiva la varstnici? - Pierderea auditiva este una din problemele cronice cele mai frecvente la persoanele in varsta. Desi nu exista date statistice precise, se estimeaza ca mai mult de 50 la suta din persoanele de peste 60 de ani sufera de scaderea auzului. Incidenta creste considerabil odata cu inaintarea in varsta, ajungandu-se ca 65 la suta din persoanele de 70 de ani si 81 la suta din cei peste 80 de ani sa aiba probleme auditive. La persoanele varstnice, in afara degradarii organului periferic al auditiei intervine si scaderea functiei centrilor nervosi superiori. Persoanele care se gasesc in aceasta situatie inteleg vorbirea mai prost decat sunetele pure. In cazul varstnicilor, absenta comunicarii poate antrena tulburari emotionale, ducand de la paranoia la depresie. - Cand isi dau seama ca nu mai aud, batranii vin la medic? - De cele mai multe ori purtarea unui aparat auditiv este refuzata din jena fata de anturaj, alteori de teama ca observarea acestuia poate duce la pierderea locului de munca. Uneori motivatia tine de bani, pentru ca sunt persoane care nu au suma necesara pentru a-si cumpara un aparat auditiv. - Cum se manifesta surditatea la copil? - O astfel de boala la copil ar trebui observata de parinti, in primul rand, sau de medicul pediatru. Ideal ar fi ca la iesirea din maternitate sa se efectueze testarea tuturor nou-nascutilor, lucru imposibil, practic. Acest test se face intr-o anumita faza a somnului, dar din pacate este extrem de costisitor. Diagnosticul precoce ar putea fi stabilit si in primele luni de viata. - Parintii isi aduc la timp copiii la control? - Sute de cazuri ajung anual la spital in stadii avansate ale bolii. Apar, din nefericire, si handicapuri asociate. De multe ori intarzierea vorbirii si comportamentul particular al unui copil care nu aude sunt puse pe seama unui retard mintal, care in realitate este inexistent. Din evidentele clinicii se poate spune ca anual se descopera intre 80-150 de copii cu afectare severa a auzului. Mutitatea este o consecinta directa a surditatii. In cazul in care surditatea debuteaza inaintea varstei de 2 ani, copilul nu va vorbi. Daca boala intervine intre 2 si 6-7 ani, limbajul dobandit pana la acea varsta se pierde sau se altereaza. - Ce posibilitati terapeutice exista? - In unele situatii se poate aplica un tratament medical sau chirurgical, in altele, reabilitarea auditiei se face prin protezare. Protezarea auditiva poate fi clasica sau se poate recurge la o proteza implantabila chirurgical. Beneficiaza de implant si cazurile speciale de hipoacuzii de perceptie, pacientii cu malformatii sau infectii repetate ale urechii. A recunoaste si a accepta existenta surditatii este deja un castig pentru persoana afectata. La copilul surd, protezarea nu rezolva totul, ci trebuie sustinuta de recuperarea logopedica. Nu sunt rare cazurile la copii in care, desi confirmata suspiciunea de hipoacuzie, se recomanda o perioada de asteptare pana la protezare, luni sau chiar ani, in favoarea unui tratament neuro-psihiatric. Protezarea auditiva face ca majoritatea persoanelor atinse de surditate sa-si imbunatateasca simtitor confortul social. Ar fi importanta si interventia statului in initierea si continuarea unor programe nationale de depistare si tratare a surditatii. In cadrul Centrului de audiologie si protezare auditiva de la institut, metodele de tratament al surditatii sunt diferentiate in functie de caz, ele putand fi medicale, chirurgicale sau de protezare auditiva clasica.