Spionul Emil Bodnăraş, anihilat de contraspionaj

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viitorul general asasin era atent monitorizat de agenţii de informaţii care aflaseră că acesta încerca să procure "pentru URSS documente şi informaţiuni de ordin militar, interesând

Viitorul general asasin era atent monitorizat de agenţii de informaţii care aflaseră că acesta încerca să procure "pentru URSS documente şi informaţiuni de ordin militar, interesând apărarea naţională"

În episodul de faţă (XXIII), "Căpitanu' de istorie", Florin Şinca scoate la iveală documente care demonstrează minuţiozitatea de care dădeau dovadă serviciile speciale române în monitorizarea comuniştilor din perioada interbelică. Unul dintre staliniştii arestaţi în mai multe rânduri este Emil Bodnăraş, cel care avea să ajungă înalt demnitar al epocii comuniste.

La 19 februarie 1937, prin ordinul 3248 al Corpului II Armată, "individul Emanoil Botnăraş din Câmpu Lung Bucovina" era arestat. Fratele viitorului înalt demnitar comunist era învinuit pentru organizarea unei "asociaţii pentru prepararea de crime contra siguranţei statului şi complot la provocarea de introducere în birouri unde se păstrează acte secrete, referitoare la apărarea naţională". Nu ştim câte zile l-au ţinut poliţiştii la popreală, întrucât, la Arhivele Naţionale, în acelaşi dosar mai există trei arestări, datate 20 aprilie, 19 iunie (arestare preventivă) şi 19 iulie. Cel din 20 aprilie este semnat în creion, în partea de jos a paginii cu un scris ce denotă nivelul mediocru de instruire: "Luat la cunoştinţă. ss.Bodnăraş". Învinuirea ce i se aducea era: "S-a asociat în scopul de a provoca revoluţia comunistă în România şi schimbarea prin violenţă a ordinii sociale existente şi a îndemnat pe Domany Akos să se introducă în sediul Marelui Stat Major în scopul de a procura pentru URSS documente şi informaţiuni de ordin militar interesând apărarea naţională".

Infiltraţi în Camerele de Muncă

Printr-o notă a Secţiunii a IV-a din cadrul Direcţiunii Generale a Poliţiei, datată 7 ianuarie 1937, se aprecia că "actualele Camere de Muncă sunt considerate de comunişti drept organe prin cari îşi pot desfăşura propaganda". Astfel, ei reuşiseră "să-şi introducă în aproape toate Casele Asigurărilor Sociale comisiuni desemnate să rezolve problemele muncitorilor, elemente de stânga, vizându-se Comisia Şomajului, Comisia Migraţiunilor, Casa Construcţiilor" ş.a. Prin ele "pot să întreţină permanent o stare de nemulţumire, să organizeze propaganda şi să recruteze elemente devotate mişcării". Nota informativă se încheia cu o concluzie care cade precum un trăsnet: "Se observă o mişcare comună între socialişti şi elemente de stânga cu convingeri comuniste, pentru a nu atrage atenţiunea autorităţilor că se urmăreşte penetraţiunea stângei în instituţiile muncitoreşti din România".

"Comuniştii români sunt stalinişti"

"Sunt excluse în momentul de faţă executarea de acte teroriste de către Asociaţia Trotzkistă", cauza constituind-o carenţele organizatorice - se aprecia într-o notă a Inspectoratului Regional de Poliţie Cernăuţi, din februarie 1937. "Aceste acte teroriste nu ar avea raţiunea să se facă, în prezent, de către trotzkişti, pentru a răzbuna teroarea albă contra comuniştilor români, care sunt stalinişti". Obiectivele probabile ale lor sunt preşedinţii Consiliilor de Război, care "dau dovadă de o severitate excesivă în condamnările elementelor comuniste". Un alt "obiectiv" ar fi ministrul Ion Inculeţ, "motivaţi de reproşurile ce s-au adus, că a încurajat elementele fasciste".

Cât priveşte "teza legăturii secrete dintre trotzkişti şi cercurile francmasonice", se aprecia că aceasta e posibilă: "Din urmărirea atentă a tezei susţinute de ziarul Le Moment din Capitală, de sub direcţia dlui Alfred Hefter, facem deducţia că nu este exclus, ca sub pretextul de fascism evreesc, să fie în slujba asociaţiunilor trotzkiste şi cercurilor francmasonice". Se continua "urmărirea acestei chestiuni" - încheia şeful I.R.P., O.Miceleanu.

Ţintă - ţărăniştii

Prin nota 681/ 12 martie 1937, D.G.P. informa despre "mari pregătiri" care se fac în cercurile comuniste, pentru participarea la Congresul Tineretului Naţional ţărănesc. Se primise dispoziţie să se confecţioneze pancarte cu lozincile comuniste, "iar participarea lor are drept scop să transforme congresul naţional-ţărănesc într-o puternică manifestaţie de pace".

Negocieri

Tot legat de ţărănişti, în 5 mai 1937, delegaţi ai Partidului Comunist duceau tratative cu cei ai P.N.ţ., în vederea creării unui front popular. Tratativele cu ţărăniştii s-au dus prin Nicolae Lupu (medic, disident ţărănist de stânga, ce a constituit în 1946 Partidul ţărănesc Democrat, aliat cu comuniştii), care a promis "că la formarea unui guvern democratic, P.N.ţ. va legaliza P.C.". S-au primit instrucţiuni de către comunişti, iar liderii au căpătat atribuţiuni chiar înainte de legalizarea partidului, fiind "desemnaţi de conducere ca elemente valoroase şi cu un trecut revoluţionar, exceptându-se greşelile", următorii: Lucreţiu Pătrăşcanu, Alexandru Margulius, Nicolae Popescu zis Doreanu şi alţii.

În eventualitatea legalizării, Mihai Gheorghiu Bujor a precizat într-o convorbire cu Pătrăşcanu "că ar accepta să treacă cu întreaga grupare a lui C. Popovici (Partidul Socialist) în Partidul Comunist. Când va şti să treacă peste toate frământările mărunte din partid şi va fi gata să facă orice sacrificiu pentru mişcare".

Un spion sovietic a dictat în România

Provenit dintr-o familie mixtă (tată ucrainean, mamă germană), Emil Bodnăraş (foto) s-a născut la 10 februarie 1904, în comuna Iasovlat din Bucovina. A urmat Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, Facultatea de Drept de la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iaşi, Şcoala Militară din Timişoara şi Şcoala specială de ofiţeri de artilerie din Bucureşti. După absolvirea Şcolii de ofiţeri de artilerie, Bodnăraş a fost avansat la gradul de locotenent şi încartiruit în garnizoana din Cernauti. Transferat într-o garnizoană din Basarabia, Bodnăraş a fost racolat de comunişti, devenind spion sovietic. În 1932 dezertează din armată şi fuge în URSS. S-a reîntors ilegal în România, unde a fost prins în urma operaţiunilor serviciilor speciale şi condamnat la 10 ani de muncă silnică, pentru ca, după rejudecare, pedeapsa să i se reducă la cinci ani de închisoare. După liberare intră în anturajul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. De altfel, în epoca Dej, Bodnăraş a ocupat mai multe funcţii importante. Pe 5 noiembrie 1947, a devenit ministru al apărării şi a coordonat activitatea de Sovietizare a armatei. Bodnăraş a trimis un număr de tineri români credincioşi cauzei comuniste la Moscova pentru a studia în diferite şcoli militare. Printre aceştia s-a aflat şi Nicolae Ceausescu, care i-a devenit colaborator apropiat lui Bodnăraş, fiind avansat la gradul de general şi de comisar politic al forţelor armate. Chiar şi după moartea lui Gheorghiu-Dej, Bodnăraş a rămas unul dintre cei mai influenţi membri ai Biroului Politic al partidului comunist, a avut o contribuţie decisivă în alegerea în fruntea partidului a lui Nicolae Ceausescu.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite