Sforăitul produce probleme mai grave decât cele de cuplu
0
Subiect de amuzament între prieteni, sforăitul nu este deranjant numai pentru partenerul care nu închide un ochi toată noaptea. Această problemă este mult mai serioasă pentru „sforăitor“, care poate suferi de boli grave din această cauză.
„Râzi şi lumea va râde cu tine! Sforăie şi vei dormi singur!" sau „Cel care sforăie adoarme întotdeauna primul"... Sunt doar două din varietatea de zicale şi de bancuri pe seama celor care sforăie. De altfel, trebuie să recunoaştem că poveştile despre „prestaţia" lor din fiecare noapte ne amuză, atâta vreme cât nu ne afectează în mod direct. Şi, evident, îi irită pe partenerii cu care împart acelaşi pat şi care-şi pun la bătaie ingeniozitatea în căutarea unor moduri de a-l face pe sforăitor să „tacă". Dar poveştile de acest gen nu au întotdeauna un final prea fericit, spun specialiştii.
Atac cerebral la 35 de ani
După multiple insistenţe din partea partenerei de viaţă, domnul M. A., un bărbat înalt şi trupeş de 38 de ani, s-a hotărât într-o zi să meargă la medicul specialist ORL ca să-l scape de sforăit. „Nu am probleme cu somnul, mă odihnesc, dorm tun", îi spune M. A. medicului. „Partenera mea e cea care are o problemă cu somnul. Nu poate dormi fiindcă sforăi eu. Şi sforăi cu volum, nu oricum", completează cu umor bărbatul.
Medicul ORL îi face trimitere către laboratorul de Somnologie din cadrul Institutului de Pneumologie „Marius Nasta". Iar aici, conectat la un set de fire şi de centuri care îi acoperă inclusiv faţa, îşi petrece o noapte sub observaţie medicală. Doarme şi acum fără prea multe probleme şi începe o nouă zi la fel de odihnit ca în oricare altă dimineaţă. După câteva zile, află rezultatul testului: la fiecare oră pe care bărbatul are impresia că o doarme, respiraţia i se opreşte de 38 de ori. Dintr-o dată, problema nu mai este doar sforăitul zguduitor, ci faptul că, practic, mai mult de jumătate din timpul petrecut dormind, bărbatul nu respiră, iar organismul lui nu se oxigenează.
„Aveţi sindrom de apnee în somn sever", îi comunică diagnosticul medicul pneumolog cu competenţă în somnologie Oana Deleanu. „Saturaţia dumneavoastră de oxigen scade pe parcursul nopţii până aproape de 70%, în condiţiile în care ea ar trebui să nu ajungă sub 90%. Practic, în cazul dumneavoastră poate fi vorba de insuficienţă respiratorie în timpul somnului", îl lămureşte medicul.
De la ea aflăm că domnul M. A. este pacientul tipic cu sindrom de apnee în somn: obezitate de gradul 1, gât scurt şi gros, deviaţie de sept şi rinită cronică. Toţi aceşti factori concură şi fac ca respiraţia în timpul somnului, mai ales atunci când bărbatul doarme pe spate, să fie îngreunată sau chiar să se oprească de mai multe ori pe noapte. Riscurile, spune medicul, sunt reprezentate în principal de bolile cardiovasculare, de hipertensiune arterială sau de agravarea acesteia, în cazul în care s-a instalat deja. De altfel, în urmă cu trei ani, M. A. a suferit un accident vascular cerebral, pe care îl pune însă pe seama mai multor factori, printre care fumatul şi stresul. Este foarte posibil însă ca sindromul de apnee să fi fost unul dintre factorii decisivi ce au grăbit acest episod care, în mod normal, apare la persoane de peste 50 de ani.
Într-o oră de somn, i se oprea respiraţia de 22 de ori
Spre deosebire de M. A., domnul I. C., de 59 de ani, a ajuns la Somnologie nu împins de la spate de soţie, ci de bună voie. El era foarte speriat de faptul că aproape în fiecare noapte se trezea cel puţin o dată cu respiraţia tăiată şi confuz. S-a informat de pe internet de ce afecţiune ar putea să sufere şi i-a cerut apoi medicului de familie să-l trimită către Laboratorul de Somnologie.
Aici, după o noapte conectat la firele polisomnografului, aparatul care monitorizează toţi parametrii respiratori, de somn şi de mişcare, diagnosticul de apnee s-a confirmat. Totuşi, I. C. nu este obez şi nici nu are gâtul scurt şi gros, ci, dimpotrivă. Este un bărbat înalt şi slab care însă este predispus genetic la o „moliciune" a structurilor de la nivelul gâtului. În timpul somnului, aceste structuri îşi pierd vigoarea şi se „prăbuşesc", oprindu-i respiraţia de aproximativ 22 de ori într-o oră.
Boala se tratează cu o mască cu aer
La recomandarea medicilor, domnul I. C. îşi tratează apneea în singurul mod posibil la ora actuală: dormind în fiecare noapte conectat la un aparat prevăzut cu o mască ce „suflă" aer ca vântul puternic, forţând oxigenul să ajungă în plămâni. Dispozitivul se numeşte CPAP şi se închiriază de la Institut. „La început, nu mă puteam obişnui, nu puteam adormi cu masca pe faţă. Însă treptat, am reuşit să dorm cu CPAP-ul, iniţial nu mai mult de două-trei ore pe noapte, iar de o săptămână ne-am împrietenit, şi-l folosesc şase ore, atât cât trebuie. Iar acum, după trei luni de când mă tratez, nu mă mai trezesc decât cel mult de două ori pe noapte, pentru a merge la toaletă, dimineaţa sunt odihnit, nu mai am dureri de cap matinale, în timpul zilei nu mai sunt somnolent şi mă pot concentra mai bine", povesteşte I. C.
Simptomele sunt adeseori ignorate
În cazul domnului Constantin V., de 61 de ani, apneea a fost descoperită, întâmplător, după un episod grav, de comă respiratorie. După Revoluţie, bărbatul durduliu ajunsese, în anul 2002, să fumeze 80 de ţigări pe zi. Până când, la un moment dat, când cobora de la volanul maşinii, a rămas nemişcat timp de o săptămână. Diagnosticul principal a fost de bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC).
Dar, ca şi cum nu era de-ajuns, bărbatul a fost depistat apoi şi cu sindrom de apnee în somn, boală care, probabil, i-a agravat BPOC-ul şi a determinat coma din 2002. „Dând filmul înapoi, realizez că încă de atunci se manifestau anumite semne ale bolii, pe care însă nu le băgam în seamă. Până la eveniment, nevasta mea spunea că sforăi de cade tencuiala de pe pereţi. Acum nu mai sforăi, fiindcă trebuie să port 18 ore din 24 o mască de oxigen", spune domnul Constantin.
Complicaţie
În multe cazuri, persoanele supraponderale care sforăie suferă de sindrom apnee în somn.
Se încarcă comentariile...
