Schimbul trei la tomograf

Un roman care lucreaza in strainatate si culmea, are asigurari medicale, a fost programat, pentru o tomografie la ora doua. Disciplinat, omul se prezinta la cabinet cu un sfert de ora inainte. Cand

Un roman care lucreaza in strainatate si culmea, are asigurari medicale, a fost programat, pentru o tomografie la ora doua. Disciplinat, omul se prezinta la cabinet cu un sfert de ora inainte. Cand intra, la doua si un minut, surpriza: afla ca "a fost programat la doua noaptea, acum este ora 14, deci veniti dumneavoastra poimaine". Tipul a ramas realmente socat. Cine ar fi crezut, avand experienta spitalelor romanesti, care se golesc de medici dupa orele amiezii, ca tomograful functioneaza non-stop, 24 de ore din 24? Dom'le, trebuie ca au bani, nu gluma, daca isi permit sa plateasca medicii din trei schimburi, a legat pacientul o discutie cu un medic tanar si amabil, care fura meserie, la miezul noptii, de la specialistul in tomografii. Tocmai, i-a raspuns acesta, ca nu prea avem bani. Un tomograf costa aproape un milion de dolari. "Tubul" sare de doua sute de mii. Daca se strica, spitalul plateste piesele de schimb, asa ca "utilajul" trebuie amortizat in primul an de functionare, cat se mai afla inca in garantie si reparatiile sunt gratuite. Salariile medicilor sunt o nimica toata in comparatie cu valoarea aparaturii. Unde mai pui ca "analizele" efectuate aduc bani spitalului si medicilor. Asa se face ca in Occident, desi numarul tomografelor la suta de mii de locuitori e comparabil sau chiar sub cifrele din Bucuresti, de pilda, numarul tomografiilor efectuate e de zeci de ori mai mare. Romanii isi permit luxul sa tina in cutii aparatura de inalta performanta mai bine de jumatate din perioada de garantie, de regula pentru ca nu se gasesc cateva milioane de lei pentru amenajarea camerelor unde trebuie montata. Si mai grava e situatia personalului. In afara de unele spitale de urgenta, restul clinicilor au medici cat sa foloseasca tehnica de varf cinci-sase ore pe zi! Desi salariile, pe un an, pentru trei "ture" de opt ore, n-ar depasi a 50-a parte din investitia facuta de stat. De altfel, aici este si buba. Spitalele, neavand bani, primesc dotarile de la Ministerul Sanatatii. Zeci de ani, aparatura-"cadou" a servit in primul rand bunastarii medicilor care o exploateaza. Ca urmare sefii de clinici au pus ecografele sub cheie, ba uneori chiar directorii de spital au fost cei care au luat in "arenda" utilajele. Cand "jupanul" pleca in concediu, spitalul ramanea fara "dotari", caci interesul de a forma "discipoli", care sa sparga monopolul, lipsea cu desavarsire. De ce n-a aparut motivatia nici astazi, dupa trei ani de Asigurari? Pentru ca Asigurarile n-au reusit sa introduca in formula de calcul a costurilor pentru o analiza si cuvantul magic "amortizare". Desi tehnica devine pe zi ce trece mai importanta in diagnostic si tratament, spitalele romanesti nu au posibilitatea sa se doteze in raport cu calitatea si cantitatea serviciilor prestate. Culmea, seful Casei de Asigurari e profesor de economie de la ASE. Probabil nu l-a durut nimic dupa orele serii, cand seful de sectie a plecat, ecograful e sigilat si tomograful are tubul ars, nefiind bani de service.