Prima doza gratis

Cel mai legal si mai folosit drog din lume este sarea. Oamenii au acceptat, cu greu, e drept, ca tutunul sau alcoolul sunt droguri. Odata ce te obisnuiesti cu toxicul, devii dependent, iar suprimarea

Cel mai legal si mai folosit drog din lume este sarea. Oamenii au acceptat, cu greu, e drept, ca tutunul sau alcoolul sunt droguri. Odata ce te obisnuiesti cu toxicul, devii dependent, iar suprimarea dozei zilnice duce la manifestari similare privarii de cocaina. Sigur ca nu se compara reactiile violente ale dependentului de heroina cu suferintele din prima zi fara tigari, dar deseori alcoolicii fac crize ingrozitoare daca raman fara lichid. Rachiul de pufoaica si tescovina din pasta de dinti, ca si intoxicatiile mortale cu metilic sunt dovezi ale disperarii dependentilor. Totusi, medicii romani sunt surprinsi sa constate ca pacientii pot renunta la orice, dar nu la sare. Amenintarea cu un cancer la plaman da suficiente argumente pentru aruncarea tigarilor la gunoi. Un inceput de ciroza pune deseori dopul la sticla. Iata ca hipertensiunea nu da frisoane omului obisnuit, desi un statistician s-ar lua cu mainile de cap: cancerele de ficat si plaman ucid de zeci de ori mai rar decat o face atacul de cord si accidentul vascular cerebral. Care, la randul lor, au drept cauza principala hipertensiunea. Ca si in cazul drogurilor adevarate, prima doza de sare e gratis. Copilul e pus la masa parintilor si se obisnuieste cu dozele de sare pe care le folosesc adultii. Or, ca in orice toxicomanie, si aici apare toleranta. Dozele trebuie sa creaasca progresiv pentru a mai produce vreun efect pe papilele gustative tabacite. La fel ca adolescentii care cred ca se vor putea lasa de "iarba" cand apar primele probleme de sanatate, si maturii dependenti de sare isi spun ca se vor opri la primul semnal. Cand semnalul e tras, incep negocierile: mai bine iau pastile! Sau macar, lasati-ma sa pun un fir de sare, de gust. Fir cu fir, se reface buchetul. Ca sa nu amintim ca tentatia se strecoara, perfida, unde nu te-ai astepta. E cu atat mai greu sa te feresti cu cat au sare salamurile, sa traga mai greu la cantar, au E-uri, conservele, care ascund tot felul de compusi cu sodiu s.a.m.d. De fapt, aici e si cheia problemei. De ce se apuca unul de droguri? Fiindca nu are alt mod de a obtine satisfactii. Poate omul obisnuit sa tina pe balcon o iarna intreaga salau cu sos de capere, andive si mango, fructe de mare, si cine mai stie ce bunatati cu care sa treaca iarna? Nu, dar varza in saramura il ajuta sa iasa in primavara, la stevie. Poate cineva sa manance stevia fara un praf de sare? Dar salata de rosii, cand n-ai vazut carne de o saptamana, merge chioara, fara o telemea alaturi? Are romanul obisnuit alte tentatii: croaziere, nopti la cazinou, bilete la meciul Napoli-Parma? Castiga vreo cativa ani, daca renunta la sare, dar ce gust au acei ani? Daca ei fac diferenta dintre dusul nepotelului la gradinita si ziua in care il vad intrat la liceu, parca-parca merita sacrificiul. Doar n-o sa punem in balanta asa ceva cu o suta de grame de pastrama?