Nu exista pacient care sa nu-si doreasca sa scape "de cutit". Insa evitarea interventiilor chirurgicale in cazul litiazei renale tinea, pana nu de mult, de domeniul fanteziei. Medicamentele reuseau sa incetineasca formarea calculilor, dar nu prea duceau la eliminarea celor deja constituiti. Distrugerea "pietrelor" cu ajutorul unei surse de ultrasunete plasate in afara corpului a golit salile de chirurgie urologica din Occident. Dr. Rucsandra Manu, de la Institutul de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal Fundeni, ne explica modul in care decurge "operatia". - Care este mecanismul de actiune? - Aparatul incearca sa dezintegreze calculul renal prin generarea unor unde de soc, iar fragmentele rezultate se elimina prin urina. Mecanismul a fost imaginat dupa ce aviatorii au observat ca socul sonic "sparge" zaharul candel, sau bomboanele, deci unele structuri cristaline, fara sa afecteze organismul. Primele "litotriptoare", cum se numesc aparatele, erau greoaie, iar bolnavul trebuia sa stea intr-o cada cu apa. Ulterior, stratul de lichid s-a redus pana la dimensiunea unei pungi pe care o plasam pe corpul pacientului, in dreptul generatorului de unde. - Au reactii secundare? - Nu, nici nu iradiaza, nici nu produc distructii de tesut. Singura problema, in cazul in care nu sunt bine directionate undele de soc, este reprezentata de esecul terapeutic. Pozitionarea se face sub control ecografic, fara iradiere. - Care este rata de succes? - Centrul de la Fundeni a inceput sa aplice aceste proceduri inca din 1991, depasind 15.000 de cazuri tratate. In 94 la suta dintre acestea pietrele au fost eliminate in totalitate. Metoda se adreseaza insa pacientilor cu calculi renali sau ureterali cu diametrul intre 1-2 centimetri, cu rinichii functionali. In unele cazuri selectionate, cand o patologie asociata contraindica interventia chirurgicala, aplicam metoda, cu anumite proceduri suplimentare si pacientilor cu calculi de peste 2 centimetri. - De ce nu "someaza" chirurgii? - Nici in Vest nu someaza, dar acolo s-au reorientat spre patologia tumorala sau de alta natura. La noi, din pacate, pacientii se auto-neglijeaza. Chirurgia se adreseaza, in continuate, litiazei voluminoase, complicate cu insuficienta renala. Oamenii stau si rabda dureri, sau se trateaza dupa ureche, timp in care calculii cresc, ajungand sa compromita functia renala. In '91, am asteptat o saptamana pana sa gasim un pacient depistat suficient de precoce pentru a putea fi tratat prin litotritie. Intre timp, prin introducerea pe scara larga a ecografului, au inceput sa ne soseasca din ce in ce mai multi pacienti "operabili" cu ultrasunete, asa incat e nevoie de programarea interventiilor. Reteaua sanitara nu are decat de castigat, costul litrotritiei fiind de zeci de ori mai redus decat al unei interventii clasice. - Care sunt beneficiile pacientului? - Riscurile sunt mult mai mici. Nu are nevoie de concediu medical. Am avut pacienti care lucrau in tura de noapte, au fost supusi procedurii in cursul diminetii si seara au mers la serviciu. Aviatorii, sportivii, cei care nu-si pot permite sa evite efortul fizic timp de cateva luni de zile, cat ar impune chirurgia clasica, sunt avantajati de noua metoda. Ca sa nu mai amintesc beneficiile in plan psihologic: oricine doreste o interventie "fara cutit". - Care sunt etapele interventiei? - Pacientul are de facut un protocol minim de investigatii: ecografie, urografie, sumar de urina, biochimie. Se fac probele de coagulare, pentru ca in primele 24-48 de ore dupa interventie apar mici sangerari si posibil colici renale, din cauza eliminarii fragmentelor de calcul. De regula insa, procesul decurge fara durere. Apoi pacientul este internat "pentru o zi". Se aplica procedeul sub anestezie generala, de scurta durata si dupa cateva ore de supraveghere poate pleca acasa.