Piciorul diabetic nu înseamnă neapărat amputare! Iată cum poate fi salvat prin revascularizare

Luna trecută, lumea medicală a traversat Ziua Internaţională a diabetului, motiv pentru care vă supunem atenţiei o complicaţie destul de frecventă în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu diabet zaharat - piciorul diabetic. În România. până la 10% din pacienţii diabetici pot prezenta un ulcer la nivelul piciorului, şi, din păcate, o mare parte dintre aceştia ajung la amputaţia piciorului.

Piciorul diabetic, alături de retinopatia diabetică şi nefropatia diabetică, complică viaţa pacienţilor, punând în pericol mobilitatea şi buna funcţionare a lor în societate.

Ce înseamnă picior diabetic?

Piciorul diabetic este consecinţa prezenţei unor procese patologice care apar la acest nivel în contextul diabetului: arteriopatia diabetică, neuropatia diabetică şi scăderea rezistenţei la infecţii.

Arteriopatia este reprezentată de îngroşarea, îngustarea şi astuparea anumitor artere din întreg organismul, din cauza depunerilor de plăci de aterom în peretele arterial. În diabet, plăcile de aterom se depun în special la nivelul arterelor mici (arterele retiniene, arterele din rinichi şi arterele de sub genunchi), dar şi la nivelul arterelor medii şi mari (arterele coronare, arterele femurale).

Dacă plăcile de aterom obstructive sunt localizate la nivelul arterelor ce hrănesc membrele picioarele, apare piciorul diabetic ischemic.

Ce facem când apar ulcerele tegumentare (răni) la nivelul piciorului?

Ulcerele determinate de arteriopatia diabetică sunt situate de regulă la nivelul degetelor, călcâiului şi feţei dorsale a piciorului fiind determinate de insuficientă hrănire cu sânge oxigenat a ţesuturilor respective, datorită astupării arterelor din regiune respectivă.

Suprainfectarea acestora duce la apariţia flegmoanelor, celulitei şi necrozei umede (gangrenă).

Ulcerele neuropate apar datorită pierderii sensibilităţii dureroase şi a deformărilor piciorului. Din cauza modificărilor în arhitectura piciorului determinate de neuropatia diabetică, unele zone ale tălpii piciorului sau ale degetelor sunt supuse unor presiuni mai mari decât în mod obişnuit, determinând traumatisme ale pielii şi a ţesutului subcutanat, având drept consecinţă apariţia ulcerelor. Pentru că neuropatia duce la pierderea sensibilităţii dureroase de la nivelul piciorului, pacientul nu îşi dă seama de apariţia acestor leziuni. De multe ori ulcerele tegumentare se suprainfectează datorită rezistenţei scăzute a organismului la infecţie.

Ulcerele piciorului diabetic duc de multe ori la amputaţii majore.

Ce trebuie să facem ca să prevenim amputaţia?

Dacă avem diabet şi observăm apariţia unor dureri la nivelul picioarelor, la mers sau în repaus, sau  apariţia unor răni la nivelul picioarelor care nu se vindecă în două săptămâni, trebuie să ne prezentăm la un chirurg vascular pentru un consult şi o ecografie Doppler arterială.

De multe ori, consultul vascular şi ecografia Doppler arterială ridică suspiciunea existenţei unor astupări, obstrucţii arteriale, care vor trebui investigate în continuare printr-o arteriografie. În urma arteriografiei se va şti exact locul obstrucţiei arteriale şi se va lua decizia refacerii fluxului arterial – revascularizării arteriale.

Refacerea vacularizaţiei piciorului se poate realiza prin două metode:

• prin procedeul endovascular în care fluxul arterial se reface cu ajutorul unor baloane sau stenturi care dilată şi repermeabilizează arterele îngustate sau astupate – procedeu modern minim invaziv, sau  
• prin operaţia de bypass. Bypass-ul este o metodă chirurgicală de tratament ce constă, în principiu, din ocolirea segmentelor arteriale “astupate” sau îngustate cu ajutorul unui conduct prin care sângele să poată ajunge la muşchii şi ţesuturile care nu sunt hrănite suficient cu sânge.

Revascularizările membrelor inferioare cu ajutorul stenturilor sau a bypassurilor pot salva un procent semnificativ de pacienţi de la amputaţie.

În concluzie, dacă aveţi diabet şi observaţi la nivelul picioarelor modificări de sensibilitate, apariţia unor dureri sau apariţia ulcerelor tegumentare (a unor răni care nu se vindecă în două săptămâni), prezentaţi-vă din timp la un chirurg vascular pentru un control amănunţit.

În felul acesta, vă puteţi salva de la o amputaţie de membru!

Dr. Rafael Halpern, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară, în cadrul Spitalului de Boli Cardiovasculare Angiomedica