Medicul Adriana Francisc: „Medicii legişti ar trebui să asiste la procese“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adriana Francisc,  un medic care luptă pentru ca medicina legală să devină vizibilă în România
Adriana Francisc, un medic care luptă pentru ca medicina legală să devină vizibilă în România

Adriana Francisc, medic primar legist la Institutul „Mina Minovici“, spune că judecătorii nu citesc de obicei expertizele medico-legale. Medicii legişti ar trebui să fie prezenţi în sală, ca să le explice.

Adriana Francisc deţine atributele-cheie de care are nevoie în meseria de medic legist: este calmă, are sânge rece şi, nu în ultimul rând, ce face face cu pasiune. Traseul ei profesional s-a derulat ca la carte: Facultatea de Medicină a absolvit-o cu nota 9, 48, iar examenul de specialitate în medicină legală l-a luat cu 9,79. La Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" este angajată din 1996. Dă de înţeles că acolo se duce o luptă surdă, probabil ca în mai toate instituţiile de stat din România, între garda tânără şi cea mai veche. Dar cea mai grea luptă se dă cu sistemul: medicii legişti sunt ascunşi în spatele hârtiilor de expertiză şi, chiar dacă viaţa oamenilor depinde de rezultatele pe care ei le dau, munca lor pare inutilă. De cele mai multe ori, judecătorii nu citesc aceste rapoarte, care sunt, de cele mai multe ori, cheia unui verdict la proces.

Citiţi şi:

Olimpică la chimie, Ștefania Nedelcu vrea să ajungă un medic de renume

Carte de vizită

- 1989-1995: Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" Bucureşti, specialitatea Medicină Generală - media de absolvire: 9,48.

- 1996-2000: Rezidenţiat în medicină legală.

- 1999: Preparator universitar la Catedra Medicină Legală a UMF „Carol Davila" Bucureşti.

- 1999: Examen de medic specialist medicină legală - media: 9,79.

- 2004: Examen medic primar medicină legală - media: 9,66.

- 1998: Stagiu de medicină legală în Institutul de Medicină Legală al Universităţii Martin Luther Halle-Wittenberg, Facultatea de Medicină din Halle, Germania, la invitaţia prof. univ. dr. M. Kleiber şi a dr. Kurt Trubner

- Studii privind omuciderile, traumatologia medico-legală, patologie psihiatrică medico-legală, suicid, materializate prin comunicări ştiinţifice şi articole publicate

Ce presupune mai exact meseria dumneavoastră, de medic legist?

Problema este că, în România, medicina legală este confundată cu morţii. Ceea ce e greşit, pentru că acest aspect reprezintă doar un sfert din activitatea noastră. Cel mai mult lucrăm cu persoanele în viaţă, pentru că avem foarte multe domenii, culpele medicale, traumatologia, psihiatria. Traumatologia înseamnă accidente rutiere, certificate medico-legale. Medicina legală este şi o medicină socială, adică scopul ei este să facă bine omului, nu prin medicamente sau intervenţii chirurgicale, dar să-l ajute. Noi stabilim pentru justiţie anumite orientări, le dăm concluziile pe baza cărora ei fac analiza cazului, îl anchetează sau nu pe omul respectiv, şi aşa mai departe.

Pe ce anume sunteţi specializată?

Din păcate, noi suntem specializaţi pe toate categoriile, facem cam de toate. Eu în particular fac psihiatrie, adică certificate medico-legale, dar şi culpe medicale. Traumatologia o fac obligatoriu, pentru că în gărzi examinăm persoanele care vin la institut.

Victimele unui act violent vin direct la institut sau se prezintă după ce au primit un ajutor medical de urgenţă la un spital?

Unii vin sub influenţa adrenalinei direct la institut, chiar sunt plini de sânge şi au nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă. Omul ar trebui să ştie şi să meargă direct la spital, nu la noi, pentru că la noi se face strict constatarea unei leziuni traumatice şi nu se oferă tratament. Deci, e bine să se meargă direct la camera de gardă a unui spital de urgenţă. Asta ar trebui să ştie lumea, pentru că vin toţi ca disperaţii aici. După o săptămână uită şi de ce au venit, dovadă stă faptul că multe certificate rămân neridicate. Iarăşi, sunt unii care vin noaptea, pentru agresiuni minore. A luat un pumn în gură şi vin la „Mina Minovici" să scoată certificat medico-legal. Ceea ce e aberant.

Ce înseamnă urgenţă la Institutul „Mina Minovici"?

Viol, recoltare de alcoolemie şi persoane care sunt implicate în agresiuni cu punerea vieţii în primejdie. Sau cazuri care necesită arestarea imediată a agresorului. Atunci facem examinări de urgenţă.

Care sunt cele mai frecvente urgenţe dintre cele pe care le-aţi menţionat?

Alcoolemiile aduse de brigada de Poliţie, în urma acidentelor rutiere sau a filtrelor. Dar până nu se schimbă ceva în Codul Rutier, lucrurile vor rămâne la fel.

Etilotestul nu e suficient, de ce se ajunge la institut?

Etilotestul măsoară alcoolul din aerul expirat, unde concentraţia de alcool este mai mică decât ce este în sânge. Conform legii, contează ce este în sânge.

Cum aţi ajuns să lucraţi aici?

Eu în facultate mi-am dorit să fac chirurgie, aşa că am luat chirurgia la rezidenţiat. Am terminat cu o notă mare, dar nu am avut rezistenţa fizică necesară. Dacă nu eşti foarte puternic, să rezişti fizic la programul de gardă, la operaţii, nu ajungi departe. Şi mi-am zis că, decât să fiu un chirurg mediocru, mai bine renunţ. Am luat medicina legală pentru că mi-a plăcut. Într-un fel, medicina legală e şi ea tot o intervenţie, dacă te gândeşti la partea de cadavre. Are şi componenta asta socială, care mie îmi place, apoi se potriveşte cu stilul meu, mai aşezat şi analitic, să disec lucrurile până ajung la adevăr.

Care sunt provocările cu care vă confruntaţi în meseria aceasta?

Sunt unele cazuri mai interesante. De exemplu, am fost la dezhumarea lui Dumitru Tinu. Apoi sunt unele culpe medicale mai deosebite, care te pun să citeşti, să iei legătura cu colegi din specialitatea respectivă...

În astfel de cazuri deosebite, lucraţi în echipă. Se întâmplă ca-n filme, să vă contraţi între voi, să dezbateţi la modul constructiv un caz?

Da, se formează o echipă din trei medici legişti. De obicei lucrăm cu cartea şi cu actele medicale în faţă. Sunt unii dintre noi foarte incisivi, iar alţii mai blânzi, dacă ne gândim de exemplu la o culpă medicală. Şi discuţiile cam în zona asta se dau.

Nu aveţi concurenţă pe piaţă.

În Bucureşti este singurul loc unde există medicină legală, iar în ţară, singurele locuri unde sunt legişti sunt reşedinţele de judeţ. Noi suntem 150 cu totul.

Alte cazuri mai deosebite?

Fata minoră care şi-a ucis mama cu toporul. Am fost şi pe teren, şi la expertiza psihiatrică. Când am deschis uşa de la apartament am găsit victima cu faţa spre noi, stătea întinsă cu picioarele, în şezut, şi se vedea deschisă toată leziunea craniană... A fost spectaculoasă imaginea aceea. Ne gândeam cum a putut să ajungă în poziţia aia. Apoi, după analiza cazului, am înţeles. Adolescenta a ajuns parcă după gratii.Rezultatul expertizei psihiatrice a arătat că a avut discernământ la momentul comiterii faptei.

Opinie

Medicul legist este de părere că o explicaţie şi o discuţie cu judecătorul în sală fac mult mai mult decât 100 de pagini de expertiză. Adriana Francisc spune că în Europa medicii legişti participă la fiecare termen al unui proces.

„Eşti un don Quijote dacă încerci să faci ceva"

Două treimi dintre medicii legişti de la „Mina Minovici“ sunt femei

Două treimi dintre medicii legişti de la „Mina Minovici“ sunt femei

Medicul legist spune că lupta cu sistemul este una cu morile de vânt şi că sunt puţini cei care militează pentru ca medicina legală să devină vizibilă în România.

De ce obstacole vă loviţi în sistem?

Ce mi-ar plăcea mie foarte mult ar fi ca medicina legală să fie mult mai vizibilă. Şi legiştii să participe efectiv la procese, aşa cum se întâmplă în străinătate. La noi, asta este o problemă gravă a sistemului. Noi facem rapoarte de expertiză şi atât. Este nevoie să mergem în sală, să explicăm judecătorului, procurorului. O explicaţie şi o discuţie fac mult mai mult decât 100 de pagini, pe care oricum nu le citeşte nimeni. Dacă am avea posibilitatea ca în 5-10 minute să facem un rezumat al cazului şi să prezentăm succint şi limpede câteva puncte importante, judecătorul va rămâne cu ideea din sala de judecată, pentru că în general nu are timp să studieze toate dosarele. Sau poate are o nelămurire, îţi pune o întrebare şi tu, medic legist, eşti acolo să-i răspunzi.

De ce spuneţi că nu sunt citite în totalitate expertizele pe care le întocmiţi?

Asta este practica, în general. Acum mai este o portiţă. De câţiva ani, în România se practică sistemul expertului parte. Adică, o persoană care are de-a face cu justiţia prin medicina legală are posibilitatea să-şi angajeze expert parte, care realizează rapoarte detaliate şi le explică. Spre exemplu: un bătrân a fost implicat într-o altercaţie minoră. După câteva zile a ajuns la spital cu peritonită, s-a constatat ulterior că era o perforaţie de cec, o porţiune din intestinul gros, aşezată în spatele celorlalte formaţiuni abdominale. Deci, printr-o lovitură directă, niciodată nu loveşti zona respectivă. Şi am explicat toate astea, am adus desene... Judecătorul nu are cum să înţeleagă toate astea dintr-o expertiză obişnuită.

Ca expert oficial nu se întâmplă asta. Bănuiesc că este destul de frustrant.

Este foarte frustrant. Noi scriem doar hârtii pe care nu le citeşte nimeni. De expertizele noastre depinde viaţa unor oameni, de aceea spun că noi putem să-i ajutăm.

Care este procedura în Europa, legistul intră în sala de judecată?

Da, în Europa, legistul este prezent în sală. Când am făcut un stagiu într-un oraş din Germania, am lucrat cu medici legişti de acolo. Şi ei se duceau la toate termenele din procesul respectiv.

Colegii dumneavoastră legişti vă împărtăşesc această convingere?

Unii da, alţii nu. Este garda tânără şi garda bătrână, cu oameni formaţi înainte de 1990, şi care s-au obişnuit aşa şi nu îi deranjează. Eu numai la procese m-aş duce, mi-ar plăcea teribil. Este păcat, pentru că se pierd multe minţi luminate la noi în institut.

Dar aţi descoperit vreun verdict greşit al instanţei într-un caz pe care l-aţi expertizat?

Este o lipsă totală de contact între noi şi instanţe, este o interfaţă de hârtii. Noi primim nişte hârtii, după care să facem expertize, şi noi, la rândul nostru, trimitem către instanţe şi parchet nişte hârtii. Deci, nu ştim deloc ce se întâmplă ulterior. De când lucrez ca expert parte am contact cu oamenii, îmi dau seama ce mult îi ajut, e inimaginabil. Doar aşa am eu, medic legist, contact cu instanţa, ca expert parte. Dar asta fac eu în particular, după serviciu.

V-aţi gândit cum puteţi face ca medicina legală să devină mai vizibilă?

Din păcate, depindem mult de structurile actuale ale sistemului. Eşti un don Quijote dacă încerci să faci ceva. Trebuie să fii haiduc în structura ta internă şi, apoi, să mai ai alţi câţiva ca tine împrejur.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite