Măsuri terapeutice în caz de fibrom uterin
0
Aproximativ 40 la sută din femeile de peste 35 de ani sunt depistate cu fibrom uterin. Procentul real este chiar mai mare, 75 la sută din femei având fibrom fără să ştie, în lipsa simptomelor.
Fibromul uterin (tumoare benignă care se dezvoltă în pereţii uterini) reprezintă cea mai frecventă tumoare necanceroasă cu care se confruntă femeile aflate la vârsta procreării.
Apariţia sa este cauzată de o mutaţie genetică ce duce la dezvoltarea uneia sau mai multor celule musculare de la nivelul peretului uterului. De asemenea, ereditatea şi tulburările hormonale influenţează apariţia fibromului.
Pot apărea sângerări abundente
Cele mai frecvente simptome ale apariţiei fibromului sunt menstruaţia abundentă şi sângerările între menstruaţii. În funcţie de mărimea, localizarea şi numărul fibroamelor, pot apărea şi balonare, senzaţia de apăsare în abdomen, dureri în timpul actului sexual, infertilitate sau avorturi spontane repetate.
Contraceptivele, soluţie temporară
În cazul fibroamelor asimptomatice, este necesară monitorizarea atentă a evoluţiei acestora, fără a fi nevoie de tratament. Sunt recomandate examene ginecologice regulate, pentru a verifica mărimea fibromului.
Doar cazurile grave, manifestate prin sângerări incontrolabile, infertilitate, dureri abdominale şi lombare, au nevoie de terapie. Medicamentele (antiinflamatoare, anticoncepţionale) sunt o soluţie temporară.
Terapia hormonală poate fi eficientă, ea atenuând simptomele, dar fără a produce involuţia fibromului. Din cauza efectelor secundare, nu se administrează o perioadă îndelungată, ci maximum şase luni. Iar, după întreruperea tratamentului, fibroamele reîncep să crească.
Cazurile grave necesită chirurgie
Extirparea fibromului se poate face prin miomectomie sau prin histerectomie. Statisticile arată că, în 15 la sută din cazuri, apar alte fibroame şi, în 10 la sută din cazuri, este necesară o altă operaţie. Miomectomia permite o sarcină ulterioară, însă după intervenţie apar complicaţii (hemoragii).
Miomectomia se poate face pe cale abdominală, în cazul în care fibromul este localizat în muşchiul uterului sau la nivelul cavităţii uterine. Procedura necesită anestezie totală sau epidurală. Un alt tip de miomectomie este cea laparoscopică, realizată sub anestezie generală, în cazul căreia spitalizarea nu durează decât o zi.
În schimb, în cazul histerectomiei, operaţia prin care se îndepărtează uterul şi, uneori, şi ovarele, spitalizarea durează circa o săptămână. În cazul histerectomiei abdominale, perioada de spitalizare este de şapte zile, iar la cea vaginală, de trei-cinci zile.
Metoda minim invazivă, o noutate
Embolizarea fibromului uterin este o tehnică nonchirurgicală, care nu necesită anestezie generală şi în cazul căreia spitalizarea durează doar o zi. Metoda constă în astuparea vaselor de sânge care alimentează fibromul. În urma acestei tehnici, fibromul se resoarbe, uterul revine la dimensiunile normale, iar simptomele dispar.
Specialistul nostru
Dr. Alexandra Crişan
medic primar obstetrică-ginecologie
Spitalul Clinic Filantropia
Tratamentul fibromului, care este o formaţiune tumorală, este chirurgical. Există şi posibilitatea administrării de medicamente antiestrogenice, care scad dimensiunea fibroamelor (cu efecte secundare serioase şi foarte costisitor), dar, odată întrerupt tratamentul, miomul creşte din nou. Se pot trata medical efectele secundare ale fibromatozei.
Tratamentul tradiţional şi definitiv al fibromului uterin este histerectomia (ablaţia chirurgicală a uterului). Miomectomia (ablaţia fibromului) este indicată pentru femeile cu fibroame mici, situate pe partea exterioară a uterului.
După această operaţie, fertilitatea este conservată. Embolizarea arterei uterine este o alternativă de tratament radiologic, mai ales pentru fibroamele situate în grosimea peretelui uterin. Impactul acestei metode asupra fertilităţii nu este clar.
Sfat
În primele săptămâni de recuperare, evită să ridici obiecte grele.
Se încarcă comentariile...
