Punte de legătură între lumea adulţilor şi cea a copiilor, jocul îi ajută pe cei mici să-şi exprime emoţiile şi să comunice, de aceea, joaca propusă de psiholog este un demers terapeutic. Terapia prin joc se aplică micuţilor cu dizabilităţi fizice şi psihice - copii spitalizaţi, cu boli grave sau incurabile - precum şi copiilor fără patologii, dar care prezintă dificultăţi de adaptare.

Instrument pentru o dezvoltare armonioasă

În terapia prin joc, psihologul poate iniţia o poveste în care personaj este, de exemplu, o păpuşă, iar cel mic va continua povestea conform trăirilor sale. Astfel, psihologul poate evalua starea emoţională a copilului, temerile şi gândurile sale. „Copilul nu are capacitatea de a disimula, de aceea reacţionează, în joc, conform modului în care gândeşte, conform convingerilor şi trăirilor sale", explică psihoterapeutul Bogdana Bursuc de la Cabinetul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie Mind Institute din Bucureşti.

Jocul nu este doar prilej pentru observaţie, ci şi pentru intervenţie asupra copilului. Un exemplu oferit de psiholog este acela al unui copil perfecţionist, care poate învăţa, în cadrul jocului, că imperfecţiunea este acceptată şi frumoasă. O modalitate de joc poate consta în colorarea după contururi, pe care copilul va face eforturi să nu le depăşească. Psihologul îi poate propune să „păteze" desenul cu apă, după care tabloul este expus şi lăudat în faţa copiilor pentru noua lui frumuseţe imperfectă. Astfel, copilul va înţelege că imperfecţiunea este normală.

Ajută copiii cu probleme fizice sau psihice

În România, numeroase spitale şi centre de îngrijire de tip hospice colaborează cu psihologi şi dispun de centre de zi sau de camere de joacă pentru copii. Astfel, pentru ajutarea copiilor bolnavi de cancer şi a familiilor acestora, asociaţia P.A.V.E.L. colaborează cu Institutul Oncologic „Prof. dr. Al. Treistioreanu" din Bucureşti.
Pe aceşti copii, terapia prin joc îi ajută să atingă un echilibru emoţional care să le permită continuarea eficientă a tratamentului. „Consilierea psihologică şi terapia prin joc le permit să dea un sens bolii, le cultivă o viziune diferită asupra suferinţei", subliniază Alina Mitroi, psiholog şi asistent social, coordonatorul asociaţiei P.A.V.E.L. Acest tip de terapie poate fi de ajutor şi copiilor bolnavi de autism.

Creativitatea nu ţine cont de vârstă

Chiar dacă oamenii „mari" au pierdut din capacitatea de-a se lăsa furaţi de joc, orice grupă de vârstă poate beneficia de această terapie, potrivit psihologilor, atât ca suport psihologic în anumite patologii, cât şi pentru dezvoltarea personală. „Tendinţa internaţională este ca abordarea creativă să se extindă şi la adulţi. Spre deosebire de metodele care se bazează pe cuvinte, această terapie facilitează exprimarea într-un mod creativ: cu ajutorul corpului, prin desen, prin modelaj, prin marionete, ajungând până la teatru", explică Ioana Şerb, psiholog şi vicepreşedintele Asociaţiei de Terapie prin Joc şi Dramaterapie din România, asociaţie care formează terapeuţi în acest domeniu.

Părinţii, observatori şi modelatori

Pentru că cea mai mare parte a jocului copiilor se desfăşoară acasă, sub ochii părinţilor, rolul acestora devine extrem de important pentru a semnala anumite probleme, dar şi pentru a interveni cu delicateţe.