Din nou impreuna

Asa cum soldatul are in ranita bastonul de maresal, civilul tine in noptiera biletul de internare. Ingrijorarea publicului este legitima. Ce se intampla in sistemul sanitar? Va fi mai bine sau mai

Asa cum soldatul are in ranita bastonul de maresal, civilul tine in noptiera biletul de internare. Ingrijorarea publicului este legitima. Ce se intampla in sistemul sanitar? Va fi mai bine sau mai rau? In evaluarea unei institutii, chiar inainte de resurse si personal, trebuie "analizata" conducerea. Cine conduce, astazi, Sanatatea? Mircea Beuran, conferentiar doctor, este ministru de resort, avand in subordine si Casa de Asigurari. A mai ocupat posturi administrative in timpul mandatului Mincu. Pe vremea celebrului diabetolog, prof. dr. Iulian Mincu, adica intre 1992-1996, dr. Beuran era director in minister. Sefa peste farmacii era d-na Magdalena Badulescu. De o saptamana, o gasim pe aceeasi functie. Mana dreapta a ministrului Beuran, secretarul de stat conf. dr. Traistaru, era unul dintre promitatorii directori din ministerul Mincu. De formarea specialistilor se ocupa, in '96, dr. Gheorghe Popescu, recent numit in aceeasi functie. Si lista functionarilor rechemati la post ar putea continua. Echipa Mincu e bine reprezentata si la nivelul legislativului. Celebrul senator Oprescu a fost consilier al profesorului Mincu, iar d-na deputat Bartos i-a fost secretar de stat. Si la presedintie gasim exponenti ai generatiei de aur. Dl. prof. dr. Oproiu, adjunctul dlui. Mincu, il reprezinta pe presedintele Iliescu in Consiliul de Administratie al Asigurarilor. Si la Guvern, in postul de consilier al premierului, echipa Mincu si-a plasat un membru: prof. dr. Dan Georgescu, alt secretar de stat in '92-'96. Cat despre spitale, trei sferturi dintre acestea sunt conduse de directori numiti in timpul mandatului Mincu. O fi de bine, o fi de rau? Intens contestat in perioada guvernarii, atacat cu si fara motiv, prof. Mincu a fost regretat ulterior. Haosul administrativ, diletantismul si fluctuatiile mari de personal ce au urmat au zapacit sistemul, pacientii si medicii. Cu stagnarea, lumea se obisnuise. Oamenii invatasera sa se "descurce". Bramburit sau nu, sistemul iesea insa din intepenire si deci era posibila speranta. Performantele retelei sanitare, dupa 1996, au crescut, lucru reflectat in indicatorii specifici. Functionarea dupa modelul german insa a fost promovata si aplicata, experimental, de echipa Mincu. Chiar cei mai inversunati adversari ai sai trebuie sa recunoasca ambitia profesorului de a lasa ceva in urma. A fost unul dintre putinii demnitari care s-a batut pentru o idee. Poate din orgoliu. Legea Asigurarilor, daca iesea in 1996, s-ar fi numit Legea Mincu. Ce era rau in asta? Sistemul ar fi castigat doi ani de experienta. Propriul partid a blocat votarea legii, in Camera, dupa ce Mincu a reusit s-o treaca, fara nici un vot contra, prin Senat. Veneau alegerile si nu dorea nimeni batai de cap. Mincu s-a dus, dar echipa lui e, iata, la Putere. Pana acum nu s-a deslusit din actiunile ei ca ar alerga dupa vreun ideal. Asigurarile, "usor" decedate, sunt tinute la frigider: nici nu le ingroapa, nici nu le defibrileaza. In loc sa controleze bugetul, ministrul controleaza prezenta medicilor la raportul de garda. Vom iesi din criza, in 2004, cu metodele anului 1996? Nu stiu. Sigur este ca, la fel ca atunci, suntem in an electoral!