Am 20 de ani şi, de câţiva ani, mă confrunt cu dureri în zona şoldului şi a genunchiului. Am făcut un control medical, precum şi radiografii la genunchi şi la coloană, şi mi s-a spus că am hiperlordoză, sacralizare şi hipertonie pe partea dreaptă. Aş dori încă o părere din partea unui medic specialist în ortopedie. Mi s-a propus să fac un tratament cu ozon, cu laser, masaj, chimioterapie (deşi chimioterapia nu-mi dau seama de ce mi s-a recomandat) şi un posturotest.  Ar fi corect acest tratament sau există şi alte soluţii?  Elena-Magdalena P., Bucureşti

Dr. Gheorghe Popescu
medic primar ortopedieSpitalul de Urgenţă „Floreasca", Bucureşti

Un diagnostic de certitudine şi un tratament corespunzător nu se pot stabili decât în urma unui consult medical amănunţit. Totuşi, din sumarele date pe care le prezentaţi, s-ar putea pune problema unei afecţiuni a coloanei lombare. Pentru a confirma o astfel de problemă ar fi necesară efectuarea unui examen IRM de coloană lombară şi ulterior un consult într-un serviciu de ortopedie. În concluzie, sfatul meu ­este să consultaţi un alt medic specialist în ortopedie, iar acesta vă va îndruma în ­ceea ce priveşte investigaţiile indicate, precum şi atitudinea terapeutică cea mai potrivită în cazul dvs.

«Ajutor, am o infecţie care nu mai trece!»

În urmă cu doi ani, soţul meu a fost diagnosticat cu hidrosadenită, la acel moment medicii incizându-i şi curăţându-i axila stângă. Apoi, timp de câteva zile, a avut dren, după care în fiecare seară îi ştergeam rana cu apă oxigenată şi îl pansam. Un an mai târziu, rana nu i se vindecase şi începuse să miroasă destul de urât. De aceea, soţul a mers la me­dic, care i-a mai deschis puţin tăietura, a curăţat locul şi i-a pus din nou dren. Însă, după două săptămâni, hidrosadenita s-a extins şi la axila dreaptă. Precizez că antibioticele prescrise nu şi-au făcut efectul. Ulterior, soţul a fost operat de hernie, iar acum un an s-a stabilit că are infecţie cu stafilococul auriu. A făcut un autovaccin, care a părut să dea rezultate la început, însă problemele au revenit. În momentul în care opreşte tratamentul, boala revine. Ce ne sfătuiţi să facem?  Anca P., Ploieşti

Dr. Călin Ciubotaru
medic de familie

Din păcate, hidrosadenita este o afecţiune cu mare tendinţă de recidivă. Pe lângă o igienă permanentă foarte riguroasă, tratament antiseptic local şi antibiotic general, pot fi necesare epilarea definitivă axilară, administrarea retinoizilor, a antiinflamatoarelor steroidiene, radioterapie sau chiar excizia radicală, urmată de grefă cutanată. De asemenea, dacă este cazul, soţul dvs. ar trebui să renunţe la fumat. Mai mult decât atât, ­este foarte importantă depistarea şi tratarea bolilor cronice frecvent asociate, precum obezitatea, diabetul, bolile autoimune sau alte boli imunosupresive. 

«Copilului meu i s-au prescris corect ochelarii?»

Aş dori un sfat referitor la copilul meu, în vârstă de trei ani, care a fost depistat cu miopie la ochiul stâng (-6,25), iar la ochiul drept are dioptrie de +1,75. Medicul oftalmolog i-a recomandat ochelari de corecţie cu dioptrii +0,50 la ochiul drept, iar la ochiul stâng de -2. Nu înţeleg cum îl pot ajuta pe copil aceşti ochelari, având în vedere că şi eu sufăr de ­miopie cu dioptria de -8 şi port ochelari corespunzători. Vă rog, ajutaţi-mă să înţeleg de ce a făcut medicul o astfel de alegere! Siminia H., Bucureşti

Dr. Adina Grigorescu
medic specialist oftalmolog

Ochelarii prescrişi nu sunt corespunzători. Pericolul care apare atunci când există o diferenţă de dioptrii între ochi este ca ochiul cu dioptria mai mare (în acest caz ochiul cu miopie, fiindcă celălalt este normal) să devină ambliop. De aceea, tratamentul de dezambliopizare trebuie să fie instituit foarte prompt, iar evoluţia trebuie urmărită la intervale regulate. În cazul copilului dvs., eu i-aş prescrie ochelari permanenţi, care să fie purtaţi toată ziua, cu o dioptrie probabil de -4, iar la celălalt ochi fără dioptrii (este diferenţa maximă pe care o suportă creierul). În plus, se recomandă o pereche de ochelari pentru lucru, cu dioptria maximă la ochiul miop, pe care să o poarte jumătate de zi, acoperind ochiul sănătos.

«Am gambele amorţite în permanenţă»

Am 71 de ani, sunt supraponderal, iar analizele medicale se încadrează în limite normale. Însă, acum un an, în urma efectuării unui IRM, am fost diagnosticat cu hernie de disc  (L3-L4-L5-S1 cu compresiune radiculară şi durală). Pentru aceasta, am făcut o serie de proceduri de corecţie la nivelul coloanei vertebrale, inclusiv nucleoplastie în urma cărora durerile lombare au dispărut total. Totuşi, mi-a apărut la nivelul ambelor gambe o senzaţie de amorţeală ­care s‑a extins treptat de la degete până la genunchi, cu uşoare dureri la atingere (dimineaţa, la primii paşi, durerile sunt mai accentuate, apoi, ­după câteva mişcări, se atenuează, însă am un disconfort la deplasare). Cui ar trebui să mă adresez pentru această problemă?  Eugen, Baia Mare

Dr. Georgiana-Ozana Tache
medic primar balneofizioterapie şi recuperare medicală

În cazul dvs., cel mai corect ar fi să vă adresaţi în primul rând medicului care a realizat nucleoplastia. În a doua etapă, ar fi recomandat să faceţi un examen electromiografic. Această investigaţie permite stabilirea cu exactitate a gradului restant de afectare nervoasă postnucleoplastie. Apoi, în funcţie de rezultatele acestui examen, ar trebui să consultaţi fie medicul specialist neurochirurg, fie pe cel de recuperare medicală. Solicitaţi toate acestea medicului de familie.

«Aluniţa mea ar putea fi de natură malignă?»

Am o aluniţă de culoare maro deschis, de 5 mm diametru şi cu o grosime de 2-3 mm, aflată pe sânul stâng, pe partea inferioară. Am această aluniţă din copilărie, însă în ultimii trei ani a crescut de la 2 mm la 5 mm. Mi-e tare teamă ca nu cumva să crească şi mai mult în dimensiuni sau să nu fie de natură malignă. Excrescenţa are un aspect de aglo­merare de negi. Ce mă sfătuiţi să fac? Ioana, Râmnicu Vâlcea

Prof. dr. Anca Zbranca
medic specialist dermatolog

Natura leziunii descrise de dvs. nu poate fi sub nicio formă stabilită în absenţa unui consult dermatologic. Evaluarea aluniţei se poate face fie printr-o simplă vizua­lizare, fie cu ajutorul dermatoscopului. Dacă este vorba despre un neg, acesta trebuie analizat pentru a se stabili dacă are sau nu displazie. În cazul unui diagnostic pozitiv, trebuie să se stabilească de ce grad este, dacă trebuie extirpat sau dacă este o verucă seboreică. În funcţie de aspectul estetic al leziunii, aceasta poate fi îndepărtată prin chiuretare, prin cauterizare, prin crioterapie sau cu ajutorul laserului.