Atenţie! Pulsul mărit poate semnala boli grave
0Monitorizarea bătăilor inimii este una dintre investigaţiile fundamentale în descoperirea unei afecţiuni cardiace, afirmă medicii.
Simpla măsurare a pulsului o dată pe lună poate ajuta la prevenirea decesului prin accident vascular cerebral (AVC), potrivit specialiştilor americani din cadrul Asociaţiei Naţionale a Accidentului Vascular Cerebral.
În prezent, bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces la nivel mondial, atât în rândul femeilor cât şi în cel al bărbaţilor. În ciuda gravităţii lor, depistarea bolilor de inimă implică o serie de investigaţii simple şi uşor de realizat, precum măsurarea tensiunii arteriale, ascultarea inimii etc.
O unealtă la fel de vitală în arsenalul instrumentelor de diagnostic, dar mai puţin luată în seamă de noi, este monitorizarea pulsului. „Atunci când te simţi rău, măsurarea pulsului este fundamentală pentru descoperirea unei eventuale tulburări de ritm cardiac", explică medicul de familie Cristian Sever Oană din Bucureşti.
Ionuţ P. (43 de ani) din Ploieşti a descoperit întâmplător că are pulsul mare la un control de rutină. „Nu mai fusesem la medic de vreo cinci ani. În ultima vreme însă, nu eram în apele mele, deoarece mă simţeam foarte obosit, mâncam necontrolat, aveam o digestie proastă şi ameţeam des. Când medicul mi-a măsurat pulsul, a scos un sunet care m-a alarmat. Îl aveam 115, peste limita maximă admisă! Medicul mi-a spus că sufăr de o tulburare de ritm cardiac care persistă din cauza stilului de viaţa stresant", îşi aduce aminte Ionuţ.
„În general, pulsul creşte la orice emoţie şi efort pe care îl depune corpul. De exemplu, în cazul unei persoane care face sport, pulsul poate ajunge la 100-150 de bătăi pe minut, în timpul efortului, pentru ca, în repaus, să revină la normal. Însă menţinerea pulsului ridicat în repaus ridică suspiciunea unei boli de inimă", explică profesorul doctor Eduard Apetrei, medic primar cardiolog în cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu" din Bucureşti.
Când este prea mic sau prea mare
Potrivit cardiologului Eduard Apetrei, este mai avantajos pentru un bolnav de inimă să aibă o frecvenţă cardiacă scăzută, deoarece acest lucru înseamnă un efort mai mic din partea cordului.
Însă, în cazul unei persoane în aparenţă sănătoasă, şi scăderea anormală a pulsului este însoţită de o serie de simptome şi poate marca probleme de sănătate. Printre ele se numără starea generală de disconfort, senzaţia de lipsă de aer, stările de leşin şi vertijul.
Atunci când pulsul este scăzut, de exemplu, în jurul a 40 de bătăi pe minut, la nivelul inimii se produce un blocaj, iar corpul reacţionează. Totuşi există şi persoane care au constant pulsul scăzut fără să sufere de o boală de inimă.
Iar sportivii sunt cel mai elocvent exemplu în acest sens. În cazul lor, la efort, pulsul depăşeşte cu mult limita maximă admisă, ajungând chiar la 180-200 de bătăi pe minut, iar în repaus este foarte mic, sub 50.
În situaţia în care pulsul creşte anormal în starea de repaus, „bolnavul simte bătăile inimii sub forma unor zgomote în ureche ori a unor pulsaţii la nivelul gâtului. În plus, respiraţia i se accelerează, experimentează dureri de tip angios şi chiar stări de leşin", explică prof. dr. Eduard Apetrei.
Risc de insuficienţă cardiacă
Dacă te confrunţi cu unul dintre simptomele expuse în rândurile de mai sus, adresează-te de urgenţă medicului. O durere ascuţită şi permanentă în coşul pieptului a trimis-o la medic pe Ana J. (48 de ani) din Bucureşti. A primit pe loc diagnosticul de fibrilaţie atrială, cea mai frecventă afecţiune cardiacă ce determină modificarea ritmului cardiac.
De altfel, creşterea anormală a pulsului poate fi atât semnul prezenţei unei fibrilaţii atriale, dar şi al unei tahicardii (accelerare a frecvenţei bătăilor inimii), ambele afecţiuni care, în ultimii ani, sunt diagnosticate inclusiv la persoanele sub 40 de ani.
În ceea ce priveşte fibrilaţia atrială, depistarea ei este vitală, deoarece duce, inevitabil, la apariţia insuficienţei cardiace ori a accidentului vascular cerebral (AVC), două probleme ce pun în pericol viaţa.
Se apreciază că unu din cinci atacuri cerebrale apare pe fondul fibrilaţiei atriale, iar consecinţele nu sunt deloc de neglijat: pierderea funcţiei musculare şi a vocii. Ba, mai mult, riscul de deces creşte cu 25% în prima lună şi cu 50% în primul an.
Are simptome banale
Una dintre cele mai temute boli ale inimii este insuficienţa cardiacă, afecţiune tot mai frecventă şi care se traduce prin incapacitatea muşchiului inimii de a pompa cantitatea de sânge necesară bunei funcţionări a organismului.
„Insuficienţa cardiacă este o problemă majoră de sănătate, frecventă la români, chiar şi la cei tineri şi, din păcate, cu un prognostic negativ", explică prof. dr. Dan Gaiţă, preşedintele Fundaţiei Române a Inimii.
Diagnosticarea dificilă se explică prin faptul că boala se manifestă printr-o serie de simptome banale care, cel mai adesea, sunt puse pe seama altor probleme de sănătate.
Printre ele se numără lipsa de concentrare, stări de balonare, urinări frecvente în timpul nopţii, tuse persistentă, oboseală cronică, picioare umflate şi sufocare în timpul somnului şi, nu în ultimul rând, tulburările de ritm cardiac.
Insuficienţa cardiacă este o boală cu evoluţie progresivă, dar poate fi controlată printr-un tratament corespunzător care, în principiu, are scopul de a atenua simptomele. În plus, se recomandă adoptarea unui stil de viaţă sănătos (dietă echilibrată, mişcare, evitarea stresului).
EKG-ul, esenţial în diagnostic
Atunci când există suspiciuni în ceea ce priveşte prezenţa unei tulburări de ritm cardiac, medicul poate recomanda realizarea unei electrocardiograme, esenţială pentru confirmarea diagnosticului.
"Pulsul crescut poate fi consecinţa unei tulburări endocrine, de tipul hipertiroidismului, ori a unei anemii grave."
Cristian Sever Oană medic de familie
Evaluează-ţi gratuit starea inimii!
Îţi poţi măsura gratuit pulsul, tensiunea arterială şi indicele de masă corporală (raportul dintre greutate şi înălţime) sâmbătă, 12 mai, în Piaţa Sfatului din Braşov ori duminică, 13 mai, în Parcul Titan din Bucureşti (intrarea din intersecţia Bd. Liviu Rebreanu cu str. Câmpia Libertăţii), începând cu ora 10.00. Medicii cardiologi implicaţi în eveniment îţi vor evalua cu ajutorul acestor măsurători riscul de boală cardiovasculară. Acţiunea este organizată de Fundaţia Română a Inimii împreună cu Societatea Română de Cardiologie, cu prilejul Zilelor Insuficienţei Cardiace, sub sloganul „Puls crescut, risc crescut!".
Cum se măsoară, în 5 paşi
Măsurarea pulsului este foarte simplă şi nu necesită niciun aparat special. Ai nevoie doar de un ceas cu secundar şi de cel mult un minut din timpul tău. Pulsul poate fi luat la nivelul gâtului (arterei carotide), încheieturii mâinii, coapselor (artera femurală), plicii cotului sau în spatele genunchiului. Cel mai comod de măsurat este însă la nivelul încheieturii mâinii.
Iată paşii pe care trebuie să-i urmezi:
1. aşază-te comod pe un scaun sau pe un fotoliu;
2. sprijină un antebraţ pe o suprafaţă cum ar fi o masă;
3. cu vârful degetelor arătător, mijlociu şi inelar de la mâna cealaltă reperează pulsaţia arterei care trece pe marginea antebraţului, la baza degetului mare;
4. apăsând pe zona respectivă, dar nu prea tare (pentru că rişti să nu mai simţi pulsul), începe să numeri pulsaţiile pe parcursul unui minut;
5. poţi număra bătăile şi pentru numai 10 sau 30 de secunde. În aceste cazuri, trebuie să înmulţeşti bătăile cu 6 (dacă ai cronometrat doar 10 secunde) sau cu 2 (dacă ai cronometrat 30 de secunde). De exemplu: 12 bătăi în 10 secunde x 6= 72 de bătăi pe minut. Cu această metodă, există însă pericolul ca unele anomalii de ritm (cum ar fi bătăile suplimentare sau pauzele între bătăi) să treacă neobservate.
În cazul copiilor cu vârste între 6 şi 15 ani, pulsul normal trebuie să se situeze între 70 şi 100 de bătăi pe minut. Valorile normale pentru adulţi sunt de 60-100 de bătăi pe minut.
Ce influenţează valorile
Evită să-ţi măsori pulsul dacă ai febră, hemoragii, anemie, intoxicaţii sau la scurt timp după ce ai făcut sport, pentru că valorile lui se modifică în astfel de situaţii.
O pauză de 15-30 de minute ar fi indicată după ce ai făcut mişcare. Chiar şi procesele de digestie pot să influenţeze pulsul, aşa încât evită să-l măsori imediat după masă.
Alcoolul, cafeaua şi fumatul pot, de asemenea, să crească pulsul, deci ar fi bine să le eviţi înaintea unei măsurători. Inclusiv anumite medicamente, cum ar fi analgezicele şi antiinflamatoarele pe bază de ibuprofen, modifică bătăile inimii, acestea devenind neregulate. Este bine să-ţi măsori pulsul în mai multe zile.
Se încarcă comentariile...
