Hipertensiunea, vindecată chirurgical

Hipertensiunea nerezolvată medicamentos poate fi tratată chirurgical

În urmă cu câteva săptămâni, medicii francezi au aplicat un procedeu nou în tratarea hipertensiunii arteriale, o afecţiune de care suferă milioane de oameni.

S-ar putea oare vindeca într-o bună zi hipertensiunea arterială (HTA) printr-un act chirurgical minor de radiologie intervenţională, renunţându-se astfel la terapiile medicamentoase pe viaţă, se întreabă jurnaliştii de la „Le Figaro" în deschiderea articolului care anunţă premiera medicală naţională.

În urmă cu câteva săptămâni, specialiştii de la spitalul Georges Pompidou din Paris au reuşit pentru prima dată în Franţa tratarea unui pacient suferind de hipertensiune arterială prin „denervare renală", deschizând astfel calea unor tratamente inovatoare.

Intervenţie de o oră,cu anestezie locală

Potrivit medicilor, în ciuda tratamentului bine aplicat şi urmat, aproape 25% din persoanele cu hipertensiune arterială au un nivel al tensiunii prea ridicat, care îi expune unor riscuri de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. După examene amănunţite care caută să descopere alte cauze ale creşterii inexplicabile a tensiunii arteriale (TA) sau o eventuală greşeală de tratament, medicii curanţi apelează tot la medicaţie, metodă care nu este întotdeauna eficientă şi nici lipsită de efecte secundare.

În acest context, o nouă tehnică având drept scop reducerea activităţii nervului simpatic renal a fost dezvoltată de specialiştii din mai multe ţări. Metoda este în curs de evaluare într-un studiu internaţional care se desfăşoară în Franţa, Germania, Australia, Belgia, Polonia şi în Statele Unite.

„În prezent, această metodă este direcţionată în special către pacienţii cu hipertensiune arterială rezistentă, adică un nivel al TA mai ridicat de 14/9, în ciuda unui tratament combinat de trei medicamente, inclusiv un diuretic", explică profesorul Michel Azizi, de la spitalul Pompidou, cel care a efectuat operaţiunea în colaborare cu prof. Marc Sapoval.

Printr-un cateter, o sondă de radiofrecvenţă este introdusă în artera renală pentru a distruge nervul renal simpatic, cu ajutorul unor unde de radiofrecvenţă joasă. Procedeul se face sub anes­tezie locală şi durează aproximativ o oră. Primul pacient francez căruia i s-a aplicat acest procedeu se simte bine şi şi-a îmbunătăţit nivelul tensiunii arteriale. Rezultatele finale vor fi evaluate după şase luni. La nivel mondial, 50 de pacienţi au beneficiat de această operaţie, cu o reducere a TA fără efecte secundare semnificative.

Cum se măsoară corect tensiunea

Dr George Dumitraşcu, medic specialist în ATI şi cardiolgie, ne‑a dezvăluit câteva dintre secretele monitorizării corecte a tensiunii unui pacient. În primul rând, trebuie să ştim ce este tensiunea arterială. Cele două valori ale tensiunii arteriale sunt date de contracţia şi relaxarea inimii (sistola, respectiv diastola).

Tocmai de aceea, valorile tensionale poartă numele de sistolică (valoarea cea mai mare) şi diastolică (valoarea cea mai mică). Presiunea sângelui creşte când inima se contractă şi scade când inima se relaxează. O valoare normală a presiunii arteriale la un adult se consideră a fi sub 140 de milimetri coloană de mercur (prescurtat 140 mmHg) cu 90 mmHg. Pentru a ţine sub control valorile tensiunii este bine să verificaţi periodic tensiunea cu ajutorul tensiometrului. „După părerea mea, spune dr Dumitraşcu, cel mai aproape de adevăr este tensiometrul clasic, cu stetoscop şi aparat de tensiune, cu manometru".

În ceea ce priveşte aparatele care au invadat piaţa, care pot lua electronic pulsul şi tensiunea, medicul susţine că nu au o acuitate aşa mare ca acelea clasice, dar pentru pacienţi sunt mai uşor de utilizat. Sunt importante de asemenea şi diferenţele valorilor TA între poziţia culcat (decubit) şi cea măsurată în picioare (ortostatism). În funcţie de poziţia în care se ia tensiunea, medicul poate trage concluzii importante. Problemele sunt grave mai ales atunci când diferenţele între cele două sunt foarte mari.

„În mod normal, tensiunea luată în picioare trebuie să fie puţin mai mare decât în poziţia culcat. Acest lucru arată un grad de oxigenare bun al sângelui", explică medicul.