Fibromul uterin poate fi tratat într-o zi

Fibromul poate fi unic sau pot exista mai multe fibroame în acelaşi uter

Aproximativ 40% din femei suferă de fibrom uterin, susţin medicii de specialitate. Principala cauză a acestei afecţiuni este dezechilibrul hormonal care apare după vârsta de 35 de ani.

În continuare vă prezentăm câteva răspunsuri la cele mai frecvente întrebări pe care şi le pun femeile în legătură cu această boală, sintetizate de prof. dr. Daniel Popescu, medic specialist în obstetrică-ginecologie.

„În primul rând, orice femeie trebuie să înţeleagă că fibromul nu este cancer, ci este o tumoră benignă alcătuită din fibre musculare şi elemente de ţesut conjuctiv fibros, care se dezvoltă în pereţii uterini", explică dr. Popescu.

Fibromul poate fi unic sau pot exista mai multe fibroame în acelaşi uter. Dimensiunile pot varia de la un milimetru la 20 de centimetri, iar formaţiunea se poate dezvolta în orice regiune a uterului.

Cel mai frecvent semn al apariţiei unei formaţiuni de genul fibromului este hemoragia, care poate să ia aspectul unor menstruaţii ce devin foarte abundente şi mai lungi, eventual cu apariţia unor cheaguri sau a unor sângerări între menstruaţii.

Mai pot apărea durere, senzaţii de apăsare în partea inferioară a abdomenului, tulburări urinare, constipaţie cronică şi, mai rar, o mărire a abdomenului. „Un ciclu neregulat, care apare la 38-40 de zile - semn anormal după vârsta adolescenţei - poate fi de asemenea o atenţionare referitoare la existenţa unui fibrom", explică dr. Popescu.

„Ciclurile neregulate pot duce la modificarea structurii fibrei musculare uterine şi la apariţia precoce a fibromului uterin. Când fibromul apare în jurul vârstei de 40 de ani, pacienta poate să intre în menopauză, însă cu ajutorul tratamentului de substituţie hormonală - cu ajutorul medicamentelor - pot fi corectate deficienţele hormonale. Mai complicat este dacă astfel de probleme apar  în jurul vârstei de 30 de ani, când, dacă nu se intervine la timp, există un risc foarte mare să se ajungă la înlăturarea uterului", avertizează specialistul. Prevenţia poate fi făcută foarte simplu doar prin controlul ginecologic periodic.

Când este necesară operaţia

Tratamentul fibromului apelează la medicamente sau la intervenţia chirurgicală, în funcţie de dimensiunea şi de stadiul de dezvoltare. În general, intervenţia chirurgicală este necesară atunci când apar complicaţii. Spre exemplu, atunci când sângerarea nu poate fi oprită prin medicamentaţia urmată, când fibromul are peste 7-8 centimetri şi apasă pe organele din jur (vezica urinară, intestine, rect) ori produce varice sau când fibromul se necrozează.

În funcţie de tipul de fibrom, se apelează la diverse tipuri de operaţii. În cazul nodulului fibromatos este extirpat doar nodulul, existând însă şi un risc de recidivă. În situaţiile când tot uterul prezintă fibroame, este necesară extirparea în întregime a acestuia (histerectomie totală) sau parţială (histerectomie subtotală).

Există temerea că după extirparea uterului se poate produce o intrare într-o menopauză forţată, însă acest lucru nu este adevărat, deoarece ovarele secretă hormoni în continuare. Din acest motiv, nici viaţa sexuală, după o operaţie de extirpare a fibromului sau de histerectomie parţială sau totală, nu va avea de suferit.

Embolizarea, o metodă elegantă

În prezent, se aplică în anumite situaţii un procedeu mult mai „elegant" de tratare non-invazivă a fibromului uterin denumit embolizare. Această metodă constă în injectarea unor substanţe în vasele de sânge care aprovizionează cu sânge formaţiunea (arterele uterine) şi „astuparea" acestora cu un material special.

Lipsit de oxigen, fibromul involuează şi se resoarbe treptat. Avantajul acestei metode, care se practică şi în România (spre exemplu la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti), este că permite menţinerea intactă a uterului (nu se fac incizii care să slăbească structura peretelui muscular al acestuia) şi şansa femeii de a purta o sarcină.

Sub control radiologic şi după o anestezie locală cu xilină, medicul introduce prin artera brahială un tub foarte fin care ajunge până în zona uterului unde este injectată substanţa respectivă. Datorită acestei tehnici, recuperarea pacientei este mai rapidă (o zi) decât în cazul unei operaţii chirurgicale.