Dr. Simona Tivadar: „De calitatea proteinelor depinde cât suntem de sănătoşi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, a vorbit în cadrul unui seminar despre rolul nutrienţilor principali în alimentaţie, despre cele mai bune surse de proteine şi a explicat de ce oamenii de la munte mănâncă diferit de cei de la şes.

Vorbind despre nutrienţii principali din alimentaţie, medicul a explicat de ce teoriile caloriilor nu au avut niciodată succes. „Să încercăm să ne construim o masă doar pe baza numărului de calorii nu se poate pentru că proteinele şi glucidele sunt egale caloric. Rezultă că dacă aş scoate – presupunând că e posibil, dar nu este – lipidele din mâncare e tot una dacă mănânc numai peşti sau mănânc numai zahăr. Pentru că şi într-o parte şi în alta sunt 4 kilocalorii la 1 gram, deci, teoretic, e acelaşi lucru. Evident că, dacă mănânc numai peşti o să fiu bine sănătos şi dacă mănânc numai zahăr, după 3 zile o să vărs încontinuu şi o să mă simt foarte rău. Şi atunci, înseamnă că egalitatea calorică nefuncţionând, noi trebuie să ne uităm la fiecare nutrient. Ce face el? De ce ne trebuie să-l mâncăm? “, a explicat specialistul.

Atenţie la „specialiştii“ de care nu a auzit nimeni!

Proteinele sunt cele mai importante, ele au rol structural. „Adică din ele se fac construcţii şi reparaţii. De calitatea proteinelor pe care le mâncăm depinde, de fapt, sănătatea corpului nostru. Şi bătălia acestui secol este pe sursa de proteine. Ce obţinem din ele? V-am spus: ADN-ul înseamnă lanţuri proteice, lanţuri de aminoacizi înşiruite. În fiecare zi, ne mor celule, se nasc celule şi ele trebuie să se nască pe un pat de ADN. Dacă acela este strâmb pentru că-i lipseşte un aminoacid pentru că nu l-am mâncat, următoarele serii de celule vor fi şi ele bolnave, vor fi şi ele strâmbe, uşor de atacat de virusuri, de oncogene, de bacterii“. Hormonii sunt lanţuri proteice. „Ai mâncat proteine de calitate, vei fi echilibrat hormonal, n-ai mâncat proteine de bună calitate, să fii sănătos“.

A doua mare isterie naţională prezentă online după alimentaţie este imunitatea, a mai spus dr. Simona Tivadar. „Toată lumea vrea să regleze imunitatea. Şi nu mă pot abţine, de fiecare dată când ajung la subiectul acesta îmi vine să citez un coleg de-al meu – dr. Cochino, care este un foarte bun imunolog. Şi care spune că dacă îţi poţi închipui că poţi regla, că poţi umbla la imunitate, e ca şi cum ai avea pretenţia de a regla reactorul de la Cernavodă cu şurubelniţa. Nu puteţi umbla la imunitate, nu se poate regla imunitatea. Nici cu cătină, nici cu albină, nici cu vitamină“, a atras atenţia renumitul medic nutriţionist.

„În primul rând, imunitatea noastră depinde de calitatea proteinelor pe care le mâncăm. Pentru că anticorpii sunt proteine, sunt lanţuri proteice. Dacă nu ai mâncat proteine de calitate, fix aşa de bine dotat vei fi cu anticorpi. Pereţii celulari, toată structura, inclusiv osul are o plasă de proteine în ochiurile căreia se depun lanţuri de săruri de calciu şi de fosfor. Deci, structura noastră importantă e făcută din proteine şi atunci de ce spun că de calitatea proteinelor depinde cât suntem de sănătoşi?“

„ Proteinele vin din diverse surse. Sunt proteine vegetale şi sunt proteine animale. Acum, proteinele animale sunt obiectul unui tir încrucişat. Toate doamnele care au lecturat şase cărţi sunt specialiste în a vorbi despre mâncare, despre imunitate, despre cancer. Nu putem vinde orice mizerie dacă nu spunem că luptă împotriva cancerului, că întăreşte imunitatea şi că detoxifică. Aceste trei prostii scrise pe orice fel de etichetă asigură vânzarea rapidă şi cu profit a produsului“.

Unde găsim proteine şi de ce depinde calitatea lor

„La proteinele animale contează să mâncaţi carne dintr-un animal care s-a mişcat în cursul vieţii lui în mod natural. Adică găina aia care scurmă la bunica în curte este mult mai valoroasă, proteic vorbind, ca şi cantitate de aminoacizi esenţiali, decât acele 2 milioane de pui care au stat nemişcaţi într-o crescătorie. De asemenea, contează ca animalul să fi fost crescut în timpul lui normal nu să se stingă şi să se aprindă lumina simulând cicluri zi-noapte mai scurte într-o crescătorie şi abia în al treilea rând, cu ce a fost hrănit. Nu prea contează cu ce a fost hrănit pentru că un pui, genetic, e un pui, indiferent cu ce a fost hrănit“, a mai spus medicul.

De aceea peştele, a adăugat dr. Tivadar, chiar şi cel de crescătorie, chiar dacă a fost hrănit cu cine ştie ce este mai sănătos decât un pui de crescătorie, pentru că cel puţin peştele se mişcă în permanenţă în mediul lui natural şi trăieşte în bioritmul lui de lumină-întuneric de 24 de ore“.

În ziua de astăzi, există mai multe curente, a reaminitit specialistul. „Pe 2 miliarde de oameni le lăsăm să mănânce proteine din insecte, nu ne amestecăm în obiceiurile lor. Pentru noi, cultural, pentru europeni e inacceptabil să mănânci gândaci, scorpioni, râme. Şi ştiţi că există insecte care au proteine de foarte bună calitate, foarte bogate în aceşti aminoacizi esenţiali, adică aceia pe care corpul nostru nu-i poate produce, dar avem mare nevoie de ei. Greierele, de exemplu, are proteine de foarte bună calitate. Cam 2 miliarde de oameni  îşi asigură mult din proteine din insecte. Vorbesc de ţările asiatice şi de o parte a ţărilor africane“.

„Există câţiva oameni, foarte puţini, dar foarte vocali, care au ales să devină vegetarieni, în ideea că proteinele animale sunt contaminate, sunt de proastă calitate, au tot felul de otrăvuri asociate. Nu comentez“, a spus medicul nutriţionist.

„Vă sfătuiesc să nu omiteţi proteinele animale“

„Majoritatea oamenilor se îmbulzesc în magazine să cumpere carne, fără să fie atentă la detalii. Dacă un pui e crescut într-o fermă...vedeţi, nici nu cerem astfel de amănunte. Ori, fix aceste amănunte ar trebui să le cerem. Despre calitatea animalului pe care îl mâncăm. Toate prostiile astea că animalului îi e frică şi că el adună nişte substanţe care sunt toxice – dar nimeni nu ştie să le spună pe nume toxinelor ăstora care se acumulează peste tot şi în oameni, şi în plante, şi peste tot, dar noi o ţinem cu toxinele înainte. Acestea sunt lucruri care nu au niciun fel de fundament ştiinţific şi sunt doar târâte de colo-colo, hai cu toxina, hai cu cancerul“.

„În afară de proteinele animale -  care sunt principala sursă de aminoacizi esenţiali - aceşti aminoacizi există în cantităţi mai mici în fructele oleaginoase: nuci, alune, fistic, migdale: Dar trebuie ţinut cont că astea au foarte multe calorii, din pricină că au foarte multe grăsimi. Deci, nu-i totuna să mănânci o pulpă de pui şi aceeaşi cantitate de fructe oleaginoase. Caloric înseamnă mult mai mult“, a atras atenţia dr. Tivadar.

„Şi mai există în leguminoase: fasole, mazăre, năut, în unele pseudocereale cum e qhinoa ş.a.m.d. Sunt oameni care hotărăsc că-şi vor lua aminoacizii esenţiali din aceste surse, vegetarienii şi veganii mai ales. Este insuficient. Proteinele vegetale au, mai ales aminoacizi neesenţiali , care nu ne trebuie neapărat şi pe care organismul nostru oricum îi poate sintetiza din alte surse de azot. Aminoacizii din surse vegetale îi absorbim mai prost, îi prelucrăm mai prost, pentru că nu avem stomac bicameral ca rumegătoarele. Ele au tot sistemul digestiv specializat să digere aceste proteine vegetale. Eu vă sfătuiesc să nu omiteţi proteinele animale din mâncare şi să încercaţi să vă alegeţi sursa“.

Porcul sportiv iberic

Medicul a dat un exemplu. „Porcul Pata Negra din care se face vestitul jamon iberic. El e făcut dintr-un porc sportiv care umblă de colo-colo kilometri întregi într-o zi şi mănâncă ce găseşte. În zilele noastre, porcii primesc nişte hrană artificială, nişte bobiţe precum câinii, dar tot puse la distanţă unele de altele, motiv pentru care umblă de colo-colo, deci au aceeaşi activitate fizică. Datorită acestui lucru au grăsime puţină, bine înglobată, între firele de carne, uşor de folosit, cu acizi graşi de calitate. Te saturi cu 3-4 felii de jamon cum te saturi cu o friptură. Pentru că are aminoacizi de calitate. Pe când la un pui de crescătorie, porţia trebuie să fie mare, ca să te saturi cu ea. Întotdeauna porţiile sunt mai mari. Scăderea aminoacizilor esenţiali, ca şi concentraţie în mâncare a adus creşterea porţiilor cu peste 25%, în ultimii 30 de ani, de când se face agricultură intensivă“, a explicat medicul.

Specialistul a adăugat că, pentru copii n-ar fi rău să procurăm proteine de calitate pentru că mai mulţi aminoacizi sunt esenţiali pentru copilul până la 1 an, comparativ cu adultul. „Şi dacă aceia nu există în primul an de viaţă, apar tot felul de tulburări de creştere şi de dezvoltare care sunt irecuperabile, nu mai ai ce să faci după aceea“.

Glucidele sau zaharurile au rol de combustibil

„Aşa cum am spus: omul funcţionează cu glucoză şi oxigen, deci rolul lor principal este de combustibil. Nu construiesc, nu repară. Le ard sau le transform în grăsime şi le depun. Ai mâncat o prăjitură? Sări, dansează! Fă genoflexiuni. Sau admite că te îngraşi“.

Grăsimile din mâncare. „Noi nu prea le sesizăm şi aici ne păcălim şi mâncăm calorii prea multe şi ne îngrăşăm, pentru că ele au rol dublu. Rolul lor este parţial structural şi avem nevoie de grăsimi în mâncare. Din colesterol, de exemplu, facem lecitina pentru creier. De aceea, un copil când începe diversificarea, primul aliment este gălbenuşul. Îi trebuie colesterolul acela să-i crească creierul. Din colesterol facem testosteronul care este vital şi pentru femei şi pentru bărbaţi. Inclusiv pentru femei - să fie fertile, dă combativitate, competitivitate, nu este ceva, doar apanajul bărbaţilor. Nu există colesterol în plante“.

Rolul lor principal este însă de combustibil de rezervă. „Aceste 2 cuvinte „de rezervă“, schimbă complet povestea. Ce înseamnă de rezervă? Ce pot să fac eu după ce mi-am pus 1 litru de ulei în salată sau un strat gros de pâine cu unt? Ca atare, untul, uleiul, margarina, smântâna, frişca sunt grăsimi, nu pot să fie combustibil. De aici vine succesul dietelor keto care nu au glucoză deloc, au numai proteine şi lipide şi, neavând combustibil, trebuie să intri în rezervele tale. Deci, începi să slăbeşti în mod paradoxal, deşi tu mănânci calorii multe, pentru că, singure, grăsimile acesta nu pot fi combustibil. În clipa în care le asociezi cu un glucid ele devin combustibil, pe care pot să-l utilizez când este frig sau când fac un efort fizic intens“.

Dacă ne uităm la istoria omenirii, la felul în care oamenii mănâncă diferit la munte - să zicem -  faţă de oamenii de la şes o să vedem că asta se întâmplă în mod natural. „Dacă eşti elveţian, mănânci cartofi sau pâine înmuiată în 4 feluri de brânză, una mai grasă decât alta. Astea sunt măncărurile lor tradiţionale. Dacă eşti ardelean, mănânci pâine cu slănină. Întotdeauna un glucid cu un lipid o să facă să se adune aceste 4 calorii cu încă 9, o să obţinem o mică bombă calorică şi, după ce am mâncat, în următoarele 4-5 ore, ai aceste două opţiuni: pot să arzi sau să depui. Deci, pâine cu slănină şi cosea bunicul meu 5 ore. Cu multă putere. Dacă ar fi mâncat pâine goală, deşi era combustibil, ar fi căzut în cap în 2 ore. Pentru că erau calorii insuficiente“.

Viață sănătoasă



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite