Lavinia Bălulescu

Lavinia Bălulescu

Scriitor. Jurnalist
  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol acum 10 zile

    „Primeşte această mică epistolă de la mine, dulce soră, prin care vei şti şi despre mine, al dumitale dorit frate Augustin, că până la facerea acestei mici epistole, mă aflu mai uşor, mulţam bunului Dumnezău, că pe unde sunt puşcat sunt mai vindecat, numai ciontul nu-i aşezat cum trebe încă, da nu mă mai doare aşe rău“. Aşa începe o scrisoare pe care un anume Augustin o trimite acasă de pe front, dintr-un spital din Cehia, pe 11 septembrie 1915.

  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol acum 12 zile
  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol acum 17 zile

    Sunt o deşteaptă. Mi-am raşchetat o bucăţică din deget în timp ce curăţam ceapa pentru clasicele sarmale de Sărbători şi, sincer, la început nici nu m-am prins, poate şi pentru că nu curgea pic de sânge. Apoi, holbându-mă mână, am văzut cum, încet-încet, memoria sângelui revine: îşi aminteşte că i-a rămas o parte neirigată, pe care n-o mai găseşte la locul ei.

  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol acum 24 zile

    „În acest vagon nu mai este nici măcar un loc liber? Aşadar acest vagon este plin complet? Aşadar acest vagon este plin complet… Doamnă, nu vă supăraţi, mai este loc în acest vagon? După cum se vede, nu mai este chiar deloc. Eu am stat pe hol de la Filiaşi. Am bilet. Acesta este biletul meu. Dacă vreţi să vă uitaţi pe el, acolo scrie locul. Nu vă uitaţi bine. Acolo. Era mai bine pe vremuri, când erau compartimente…“

  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol luna trecuta

    Primul: sobru, solid, stă în faţa unei case, e îmbrăcat într-o cămaşă şi în pantaloni scurţi. Nu a ştiut că-l vor fotografia în întregime. Nu a ştiut că cineva din viitor va găsi poza. Nu a ştiut că ziua aia de primăvară va rămâne pentru totdeauna. O zi oarecare, deloc importantă, şi totuşi singura zi în care el există cu faţă, cu mâini şi picioare în mintea cuiva care nu l-a cunoscut niciodată.

  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol luna trecuta
  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol luna trecuta
  • Lavinia Bălulescu a publicat un nou articol luna trecuta

    Spăl un borcan de dulceaţă. Suntem singuri. După moartea bunicului meu, am găsit în cutiile de ceaiuri bileţele cu data la care pusese plantele uscate acolo. Într-un sertar am dat peste un carton pe care erau notate scurte reţete, cum ar fi cât timp se fierbe orezul. Bastonul lui a rămas încă pe hol, rezemat de un perete.

Vezi mai multe
  • acum 10 zile

    Scrisori care aşteaptă de 100 de ani să le citim

    „Primeşte această mică epistolă de la mine, dulce soră, prin care vei şti şi despre mine, al dumitale dorit frate Augustin, că până la facerea acestei mici epistole, mă aflu mai uşor, mulţam bunului Dumnezău, că pe unde sunt puşcat sunt mai vindecat, numai ciontul nu-i aşezat cum trebe încă, da nu mă mai doare aşe rău“. Aşa începe o scrisoare pe care un anume Augustin o trimite acasă de pe front, dintr-un spital din Cehia, pe 11 septembrie 1915.

  • acum 12 zile
  • acum 17 zile

    Sângele, carnea, oasele

    Sunt o deşteaptă. Mi-am raşchetat o bucăţică din deget în timp ce curăţam ceapa pentru clasicele sarmale de Sărbători şi, sincer, la început nici nu m-am prins, poate şi pentru că nu curgea pic de sânge. Apoi, holbându-mă mână, am văzut cum, încet-încet, memoria sângelui revine: îşi aminteşte că i-a rămas o parte neirigată, pe care n-o mai găseşte la locul ei.

  • acum 24 zile

    Tablou de sărbători cu CFR

    „În acest vagon nu mai este nici măcar un loc liber? Aşadar acest vagon este plin complet? Aşadar acest vagon este plin complet… Doamnă, nu vă supăraţi, mai este loc în acest vagon? După cum se vede, nu mai este chiar deloc. Eu am stat pe hol de la Filiaşi. Am bilet. Acesta este biletul meu. Dacă vreţi să vă uitaţi pe el, acolo scrie locul. Nu vă uitaţi bine. Acolo. Era mai bine pe vremuri, când erau compartimente…“

  • luna trecuta

    Trei bărbaţi de acum un secol

    Primul: sobru, solid, stă în faţa unei case, e îmbrăcat într-o cămaşă şi în pantaloni scurţi. Nu a ştiut că-l vor fotografia în întregime. Nu a ştiut că cineva din viitor va găsi poza. Nu a ştiut că ziua aia de primăvară va rămâne pentru totdeauna. O zi oarecare, deloc importantă, şi totuşi singura zi în care el există cu faţă, cu mâini şi picioare în mintea cuiva care nu l-a cunoscut niciodată.

  • luna trecuta
  • luna trecuta
  • luna trecuta

    Suntem singuri

    Spăl un borcan de dulceaţă. Suntem singuri. După moartea bunicului meu, am găsit în cutiile de ceaiuri bileţele cu data la care pusese plantele uscate acolo. Într-un sertar am dat peste un carton pe care erau notate scurte reţete, cum ar fi cât timp se fierbe orezul. Bastonul lui a rămas încă pe hol, rezemat de un perete.

Vezi mai multe