Pomanagii fără ruşine

Nici n-a apucat premierul Emil Boc să zică două fraze despre reducerea privilegiilor acordate în prezent „revoluţionarilor", că s-a şi stârnit gâlceava.

Deocamdată, câteva asociaţii de revoluţionari doar au mârâit. Dar ameninţările le scapă printre dinţi, iar şantajul strigă din gâtlejurile bine hrănite ale unor profitori.

Sunt oameni care de 21 de ani nu fac nimic, doar încasează bani frumoşi de la bugetul de stat. Mai dau câte-un comunicat, mai trimit câte-o scrisoare deschisă, mai organizează câte-o comemorare. Adevărata utilitate şi-o arată în campaniile electorale, când unii lucrează pentru PSD, iar alţii pentru PDL - cele două vlăstare răsărite din trunchiul putregăit al FSN.

Îi numim „revoluţionari" pentru că şi-au tras un certificat în acest sens. Alte sute de mii de oameni au merite egale sau poate mai mari decât ei, dar nu s-au repezit la certificatele aducătoare de privilegii. Aceia de ce n-ar fi revoluţionari? Pentru că au mai mult bun-simţ? Pentru că nu au renunţat la demnitate?

Unii „revoluţionari" au luptat şi continuă să lupte pentru adevăr. Dar o fac pe banii noştri, fără să ne întrebe dacă suntem de acord să-i plătim sau nu. Corect ar fi să-şi facă ONG-uri şi să bată din uşă în uşă pentru a-i convinge pe oameni să-i susţină financiar, aşa cum fac militanţii de toate felurile, de la restauratorii bisericilor la salvatorii naturii. Dacă societatea ar considera că merită să fie reprezentată de acei cetăţeni în diverse acţiuni civice, le-ar alimenta conturile. Dacă nu - nu. Dar e de-a dreptul revoltător să-ţi fie luaţi banii cu forţa, printr-o lege absurdă marca Ion Iliescu!

Legea 341 din 2004 prevede, la articolul 3 („pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989"), instituirea următoarelor titluri:

1. Erou-Martir al Revoluţiei;
2. Luptător pentru Victoria Revoluţiei (cu trei subcategorii: a. Luptător Rănit; b. Luptător Reţinut; c. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite);
3. Participant la Victoria Revoluţiei.

Dintre cele trei categorii, doar ultima are caracter onorific. Toate încadrările de la punctele 1 şi 2 presupun recompense materiale consistente. Iar acest criteriu a făcut ca, în prezent, dintre cei 21.243 de „revoluţionari" listaţi în Monitorul Oficial nr. 467 bis, din 7 iulie 2010, un număr de 21.054 - reprezentând 99,11% din total - să beneficieze de indemnizaţii şi de alte avantaje (2.059 de urmaşi ai unor eroi-martiri, 2.226 de răniţi, 588 de reţinuţi, 169 de răniţi + reţinuţi, 16.012 luptători remarcaţi pentru fapte deosebite)! Doar 189 au ales să fie simpli „participanţi la Victoria Revoluţiei", adică să nu ia bani.

După cum vedeţi, dintre cei 21.054 de „revoluţionari" plătiţi din banii noştri, doar 5.042, adică 23,94%, sunt răniţi, reţinuţi sau urmaşi de eroi-martiri! Marea masă a profitorilor (mai mult de trei sferturi dintre beneficiarii „rentei de revoluţionar") se ascunde în capitolul „luptători remarcaţi prin fapte deosebite". Iar sumele nu sunt deloc mici: cele mai multe astfel de rente se situează între 20 şi 30 de milioane de lei vechi.

Domnule prim-ministru, domnilor parlamentari, aici trebuie să intre bisturiul următoarei legi! Dacă aveţi respect faţă de impozitele plătite de milioane de români, faţă de pensiile mici ale bătrânilor sau faţă de salariile de mizerie ale profesorilor, terminaţi cu pomenile neruşinate acordate „revoluţionarilor"! E prea de-ajuns că abuzul dăinuieşte din 1990, de când FSN-ul lui Ion Iliescu a plantat această excrescenţă obraznică pe trupul României!