Hidra Hidroelectrica

Ştirea sună ceremonios: oficialii Fondului Monetar Internaţional au cerut Guvernului României să privatizeze pachetul majoritar de acţiuni al societăţii Hidroelectrica.

Printre cuvintele aşezate în fraze diplomatice se poate citi însă exasperarea unor oameni normali în faţa unor hoţi de mare clasă.

Patriotismul funciar ar trebui să ne facă să sărim până la tavan: cum îşi permit nişte străini, reprezentanţi ai marii finanţe mondiale - mă-nţelegi? -, să ne ceară nouă să facem ce vor ei în ţara noastră? Cu ce drept ne presează ei să cedăm, ca stat, controlul asupra celui mai mare producător de energie din România? De ce vor să ne lase fără energia cea mai ieftină?

Dar cum patriotismul funciar nu ţine loc de raţiune, să încercăm, totuşi, să gândim cu capetele noastre. FMI n-a venit în România cu mandatul de a ne lăsa „fără fabrici şi uzine", cum zic supravieţuitorii poeziei proletcultiste. FMI a venit să ne împrumute bani, la o dobândă mai mică decât cea practicată pe pieţele financiare, pentru a reuşi să depăşim momente dificile din punct de vedere economico-social.

Dar tocmai pentru că este o instituţie responsabilă, FMI nu dă banii oricum, ci pretinde responsabilitate din partea ţărilor respective. Asta se traduce prin măsuri care să le însănătoşească economia, să le scadă deficitul, să le aducă bugetul pe linia de plutire. Şi, în definitiv, să facă posibilă returnarea banilor către FMI, pentru că o ţară ajunsă pe butuci nu-şi va putea achita datoria niciodată.

Dar pentru ca o ţară să devină „rentabilă", nu e suficient să caute soluţii miraculoase de impulsionare a economiei. Trebuie să mai facă un lucru: să limiteze hoţia. E clar că, la noi sau aiurea, a spera la o hoţie zero în sistemul de stat este o utopie. De aceea, o ambiţie realistă este reducerea la minimum a furtului din avuţia publică.

Asta vrea şi FMI când ne cere să privatizăm Hidroelectrica! Marea companie de stat este una dintre găurile negre ale economiei noastre. Miliarde de euro se scurg anual prin ecluzele acestei afaceri mafiotizate. Suntem furaţi prin toate mijloacele posibile: prin vânzarea de energie ieftină către „băieţii deştepţi"; prin veşnicele retehnologizări la preţuri astronomice, tocmite cu clienţi care ştiu ce înseamnă bara-bara; prin tot felul de „externalizări" şi „contracte de mentenanţă" păgubitoare pentru societatea de stat; prin tainul plătit permanent unor sindicalişti pentru a face „ciocu' mic"; prin miile de salarii plătite pilelor directoriale şi proptelelor de partid.

Şi ajungem la destinatarii marii sperieturi pe care cerinţa FMI o propagă prin birourile hidroelectrice: clientela de partid! Privatizarea Hidroelectrica şi a altor câtorva refugii ale economiei de stat ar schimba inclusiv matricea politică în România. Alegerile nu se vor mai derula cu gândul la zecile de mii de posturi călduţe cu care partidul câştigător îşi va recompensa „soldaţii". Pur şi simplu, clientela va fi decimată!

În fond, FMI spune exact ceea ce tot zicem şi noi de vreo 20 de ani: că administrarea publică a unor resurse atât de mari produce o corupţie înfiorătoare. Aceasta este, de altfel, şi cauza amânării la infinit a privatizării ori a trecerii la management privat. Vaca grasă e mulsă de 22 de ani, iar profitorii tot n-ar vrea să dea drumul ţâţei bugetare. Poate va reuşi FMI să le dea peste boturile grase...

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul''