Fără Boc sau cu mai mulţi Boci?

Iureşul declanşat în PDL arată că în acest partid s-a strâns atât de mult trotil politic, încât o explozie era inevitabilă.

Sub umbrela fostului partid prezidenţial s-au cuibărit, în timp, şi „greii" Blaga - Videanu - Berceanu (apăruţi, ca şi Băsescu, din talajul ideologic de sub crusta reptiliană a fostului FSN), şi intelectualii Voinescu - Cristian Preda - Baconschi (mult prea rafinaţi pentru gusturile unor colegi), şi liberalii Stolojan - Stoica - Flutur („L"-ul din PDL), şi nemuritorul Boc (cel mai fidel navetist al cursel Bucureşti - Cluj), şi amazoanele Udrea - Anastase - Ridzi (combinaţii periculoase de politică şi afaceri), şi caragialeştii Prigoană - Oltean (care-i joacă, prin rotaţie, pe Caţavencu, Farfuridi, Dandanache, Trahanache, Tipătescu, Brânzovenescu etc.), şi eterna justiţiară Monica Macovei (căreia i-ar rupe gâtul trei sferturi dintre PDL-iştii preocupaţi să facă bani), şi primarii de succes Falcă - Florea - Scripcaru - Pinalti (atinşi de microbul baronizării), şi veşnicii perdanţi din categoria Cezar Preda (ignoraţi de electorat, dar guralivi în partid).

Au fost suficiente două şocuri politice - pierderea guvernării şi eşecul de la alegerile locale - pentru ca toate aceste plăci tectonice să intre în coliziune. Are dreptate Sever Voinescu: cei mai vocali contestatari au fost loserii partidului. Dar cei mai intransigenţi au fost, până la urmă, primarii care tocmai şi-au demonstrat forţa electorală.

Cele mai multe săgeţi l-au vizat pe Emil Boc: să plece!, au strigat revoluţionarii. Şi s-a ajuns la marea dilemă: să-l păstrezi pe Boc, câştigătorul alegerilor de la Cluj-Napoca, sau să-l schimbi pe Boc, cel care a condus partidul spre eşec la nivel naţional, după o guvernare nepopulară?

Într-o ţară în care toată lumea ştie precis că singura şansă a PDL este lepădarea de Boc, eu zic exact pe dos: în acest moment, cea mai bună soluţie pentru PDL este tocmai păstrarea lui Boc! Ieşit şifonat dintr-o guvernare zbuciumată, acesta a dat semnalul renaşterii în stilul conducătorilor de oşti: a luat sabia în mână şi s-a aruncat spre liniile inamice, obţinând o victorie de moral. Este exact ceea ce n-au făcut alţi generali sau colonei ai oştirii PDL-iste, care fie au evitat lupta, fie au pierdut; unii, de-a dreptul ruşinos.

Mai e şi argumentul tactic: schimbi comandantul înaintea unei mari bătălii? Până la alegerile parlamentare mai sunt cinci luni. A-l schimba acum pe Boc ar induce şi mai multă instabilitate într-un partid şi aşa slăbit de „dezertările la inamic". Marile deconturi trebuie făcute după alegerile din toamnă, nu între două bătălii electorale.

Apropo de deconturi: cu Boc la conducere, candidaţii PDL au obţinut circa 23%  din voturile românilor (mai puţin decât PSD, dar probabil mai mult decât PNL). Nesperat de mult pentru un partid pe care sondajele îl fixau la 14-15%! A, că nu înseamnă şi 23% din mandatele puse în joc, asta-i altceva! Vinovat este sistemul de vot într-un singur tur, acelaşi care pândeşte ameninţător şi alegerile parlamentare. Şi în toamnă, dacă nu se schimbă sistemul, PDL ar putea lua 23% din voturi, dar sub 15% din mandatele parlamentare!

Construcţia noului PDL nu poate fi concepută fără Emil Boc, măcar pentru că acesta este reprezentantul Ardealului, singura regiune în care portocaliii sunt încă foarte puternici. Nu de eliminarea lui Boc are nevoie PDL, ci de câte un Boc în fiecare zonă a ţării: în Oltenia, în Muntenia, în Moldova, în Dobrogea. Şi, desigur, un Boc de Bucureşti.

Nu e prea târziu ca PDL să meargă spre o conducere colectivă, din care să facă parte toţi Bocii performanţi. Ar fi şi cea mai bună şansă de a face joncţiunea cu Mihai Răzvan Ungureanu.

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''