Abatorul de maximă audienţă

E greu de uitat atmosfera de abator de la emisiunea „Coride spaniole“, difuzată duminică pe canalul Sport.ro. La abator, măcar, vitele sunt sacrificate pentru hrană, nu pentru distracţie.

Mai mult: sunt sacrificate, nu torturate timp de 15 minute, cât prevede timpul regulamentar al unei coride. Şi mai mult: la abator nu se bucură nimeni de agonia bietului animal, aşa cum fac toţi perverşii din tribună la coride, fericiţi să vadă cum ţâşneşte sângele din taurul muribund.

Voi cita de pe site-ul www.ola.ro, unde există următoarea definiţie: „corida = a ucide pentru a (te) distra".

„Cu 24 de ore înainte de intrarea în arenă, taurul este izolat în întuneric, astfel încât lumina şi strigătele spectatorilor să-l înspăimânte, să-i creeze teamă. Publicul are imaginea unei bestii feroce, pentru că el încearcă să fugă şi, deseori, forţează barierele arenei. Imaginea este cu totul falsă.

Coarnele lui sunt curbate spre interior şi «prelucrate» în aşa fel încât toreadorul să fie protejat. Crizele lui de diaree sunt provocate de adaosul de sulfaţi în apa pe care o bea, ca să fie cât mai dezorientat în arenă. Ochii îi sunt unşi cu o vaselină grasă ca să-i atenueze simţul văzului." 

La corida, laşitatea oamenilor nu cunoaşte limite. Ca să înfigă lancea în grumazul taurului, picadorul intră în arenă pe un cal legat la ochi, prevăzut cu un fel de şort. Furia taurului, deja provocat de toreador, se răsfrânge asupra bietului cal, a cărui burtă cunoaşte ascuţişul coarnelor bovine.

Din nou, pe www.ola.ro. „Se folosesc cai fără nicio valoare comercială. În general, ei mor după cel mult două-trei coride.  E deja un fapt obişnuit ca, după coridă, caii să sufere de multiple fracturi ale coastelor, perforări ale vintrelor... „Şorţurile" pe care le poartă nu sunt pentru a-i proteja, ci doar pentru a ascunde organele interne de ochii spectatorilor, în caz de perforare a vintrelor."

Avem, aşadar, o victimă sigură (taurul) şi una posibilă (calul), în aplauzele a mii de reprezentanţi ai specie umane.

Picadorii au o misiune oribilă. „Menirea picadorului e să scadă vitalitatea taurului înţepându-l profund cu ajutorul unei lănci. Efectul produs constă în distrugerea muşchilor şi a nervilor situaţi la nivelul spatelui şi al gâtului animalului, provocându-i răni, hematoame şi hemoragii. O singură acţiune ar putea anihila taurul, dar treaba asta se petrece în mai multe reprize, pentru plăcerea deosebită a spectatorilor".

Urmează alţi ucigaşi sadici: los banderilleros. „Odată înfipte, banderilele nu mai pot fi scoase. Ele accentuează durerea şi hemoragia. Unele au un harpon de 8 centimetri numit «de castigo», adică «de mângâiere»."

Crima este desăvârşită de matador. „Taurul este străpuns cu o sabie lungă de 80 de centimetri, care poate atinge plămânii, pleura etc. Ea poate atinge, de asemenea, artere mari, iar taurul agonizează, vomând cantităţi mari de sânge".

Tortura finală. „Într-un ultim asalt, taurul refuză să cadă, fixând cu privirea poarta prin care a intrat în arenă, căutând o ieşire din situaţia de chin şi durere în care se află. În cele din urmă, taurul primeşte lovitura de graţie cu pumnalul «descabello», un alt fel de sabie terminată cu o lamă de 10 centimetri".

După fiecare victorie, matadorul taie urechile taurului şi le prezintă publicului.

Întrebare: dacă tot transmitem coride, ce-ar fi să difuzăm, la ore de maximă audienţă, şi procesiuni de sacrificare a animalelor în abatoarele patriei? Parcă-i văd pe reporteri relatând cu frenezie: „Bună ziua, ne aflăm la abatorul din Calea Rahovei, lângă noi se află un taur care tocmai îşi dă duhul... încercăm să-i prindem ultimul horcăit... stăm acum de vorbă cu cel care i-a luat viaţa, iată-l, e plin de sânge, are un cuţit în mână... un adevărat erou al vremurilor moderne..."