VIDEO Cine este Danemarca, adversara de azi a României, şi ce performanţe a obţinut de-a lungul istoriei

Publicat: 26.03.2017 06:18

Ultima actualizare: 05.08.2022 15:43

Danemarca, adversara de azi a tricolorilor, este un nume respectat în fotbalul mondial, fie doar şi pentru faptul că acum 25 de ani a câştigat Campionatul European.

Palmaresul Danemarcei:

Un titlu (1992), un bronz (1984) şi un loc 4 (1964) la Campionatul European

O Cupă a Confederaţiilor (1995)

3 arginturi (1908, 1912, 1960) şi un bronz (1948) la Jocurile Olimpice

2 bronzuri europene la U21 (1992, 2015), un argint (1994) alături de un bronz (2011) europene la juniori mici

De 3 ori câştigătoare a campionatului nordic (1924-1928, 1978-1980, 1981-1983)

Jucători importanţi:

Alan Simonsen balonul de aur european (1977) şi cel de bronz (1983), golgeter al Cupei Campionilor (1977/78) şi al Cupei UEFA (1978/79);

Preben Elkjær-Larsen balonul de argint european (1984) şi cel de bronz (1983); Søren Lerby golgeter al Cupei Campionilor (1979/80);

Kenneth Brylle co-golgeter al Cupei UEFA (1987/88); Sophus Nielsen golgeter al tf JO (1908);

Henrik Larsen golgeter al CE (1992);

Ole Madsen golgeter al CE (1964);

John Eriksen gheata de argint a Europei (1987/88)

Apogeul fotbalului danez a fost cucerirea neaşteptată a titlului european din 1992, când a ajuns să participe la acel turneu final în urma unei decizii politice, derivată dintr-un boicot şi un embargo internaţional la adresa Iugoslaviei, aflată în plin război intern. În acele preliminarii, Danemarca făcuse parte din grupa a 4-a, alături de Iugoslavia, Irlanda de Nord, Austria şi Feroe. La final, s-a clasat pe locul 2, la mare luptă, cu doar un punct în urma câştigătoarei, Iugoslavia, arbitrii acestui duel fiind nord-irlandezii, care dacă „plavilor” le-au cedat toate punctele, danezilor le-au luat unul. Evident, după încheierea sezonului în toate campionatele Europei, jucătorii danezi, logic, ştiind că treburile lor pentru 1991-92 se terminaseră, au plecat în vacanţă. Stupoare însă, la 31.05.1992, cu numai 10 zile înainte de startul turneului final, care era găzduit de Suedia, UEFA a decis să nu permită participarea reprezentativei iugoslave, înlocuind-o cu Danemarca. Astfel, de rød-hvide (roş-albii cum sunt porecliţi în limba lor) au trebuit să se regrupeze rapid, cei mai mulţi dintre ei fiind aduşi din concedii. La acel moment nimeni nu se gândea la deznodământul senzaţional care avea să se producă, nici măcar danezii şi fanii lor, pentru care trecerea de faza grupelor ar fi fost considerată o minune. Aveau să constate ceva mai încolo că acest termen urma să aibă cu totul alte dimensiuni. După primele două jocuri, 0-0 cu Anglia şi 0-1 cu gazdele suedeze, amintita depăşire a grupei părea puţin probabilă, mai ales că ultimul adversar, Franţa, era chiar favorita grupei, cea care în preliminarii izbutise 8 victorii din tot atâtea posibile (cu adversare ca Spania şi Cehoslovacia), dar acolo, la turneul final, remizase în primele două partide. Înaintea ultimei etape, toate cele patru echipe aveau şanse reale, situaţia din clasament arătând astfel: Suedia 3p (2-1), Franţa 2p (1-1), Anglia 2p (1-1), Danemarca 1p (0-1).

Cum finalmente ambele reprezentative nordice au învins cu acelaşi scor, 2-1, ele au fost cele care au mers mai departe, adică direct în semifinale. Din acest moment, totul era un bonus pentru echipa antrenată de Richard Møller-Nielsen. A urmat meciul maraton cu Olanda, în care danezii au condus pe rând, cu 1-0 şi 2-1, fiind egalaţi în ultimele patru minute ale timpului regulamentar. Se părea că în cele 30 de minute de prelungiri nu vor mai rezista, oboseala lor fiind evidentă, pe lângă aceasta mai cântărind şi şocul primirii acelui gol. Au izbutit însă să se apere eroic şi să ajungă la loviturile de departajare, acolo unde se ştie că poate întâmpla orice. Şi aveau să se impună, tot dramatic, tocmai marele van Basten fiind autorul unicei ratări a olandezilor! În finală, evident că porneau tot cu şansa a doua, în faţa potentei Germanii. Un început bun şi o tactică adecvată au cântărit în ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari surprize ale fotbalului mondial, ca o reprezentativă necalificată şi adunată rapid din zone turistice să câştige unul dintre cele mai importante titluri ale sportului-rege.

Citește și: 27 de oameni are stafful lui Christoph Daum. 23 de jucători sunt în lot. Naţionala a sosit la Cluj cu un charter

Eroii de-atunci s-au numit: Peter Schmeichel, Mogens Krogh – John Sivebæk, Kent Nielsen, Lars Olsen / cpt, Kim Christofte, Torben Piechnik, Claus Christiansen – Henrik Andersen, John Jensen, Johnny Mølby, Henrik Larsen, Kim Vilfort, Peter Nielsen, Morten Bruun – Flemming Povlsen, Lars Elstrup, Brian Laudrup, Torben Frank, Bent Christensen.

La acel turneu final nu a participat Michael Laudrup, cel mai bun fotbalist din istoria Danemarcei, care era în conflict cu selecţionerul Moller Nielsen.

Lotul Danemarcei pentru meciul cu România

Portari:

Jonas LÖSSL, născut 01.02.1989 (FSV Mainz 05 / Germania 1) – 1 joc/0 goluri

Frederik RØNNOW, n. 04.08.1992 (Brøndby IF) – 1/0

Kasper Peter SCHMEICHEL, n. 05.11.1986 (Leicester City / Anglia 1) – 24/0

Fundaşi:

Peter Svarrer ANKERSEN, n. 22.09.1990 (FC København) – 18/1

Andreas BJELLAND, n. 11.07.1988 (Brentford FC / Anglia 2) – 23/2

Andreas CHRISTENSEN, n.10.04.1996 (Borussia VfL 1900 Mönchengladbach / Germania 1) – 10/0

Henrik DALSGAARD, n. 27.07.1989 (SV Zulte Waregem / Belgia 1) – 4/0

Riza DURMISI, n. 08.01.1994 (R Betis Balompié / Spania 1) – 17/0

Mathias Jattah-Njie „ZANKA” JØRGENSEN, n. 23.04.1990 (FC København) – 9/0