Povestea fotbalistului al cărui transfer în Franţa a fost rodul negocierii între Nicolae Ceauşescu şi Georges Pompidou

Povestea fotbalistului al cărui transfer în Franţa a fost rodul negocierii între Nicolae Ceauşescu şi Georges Pompidou

Nicolae Ceauşescu şi Georges Pompidou la discuţiile oficiale

Foarte puţini fotbalişti au avut şansa de a se transfera la o echipă din străinătate în timpul regimului comunist. Iar cei care au jucat atunci în Franţa pot fi număraţi pe degete.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ion Pîrcălab s-a remarcat la UTA, dar a făcut carieră la Dinamo. El a jucat nouă ani în „Ştefan cel Mare", după care a fost unul dintre puţinii norocoşi care au apucat să joace în străinătate, pe vremea comuniştilor. A fost poreclit de suporteri „Săgeata Carpaţilor". De ce? Pentru că a rămas un model de executare a centrării din alergare, fiind o extremă clasică. El este unul dintre fotbaliştii cărora fostul dictator le-a permis să plece în străinătate, în anii ’70. Povestea transferului său în Franţa este una extrem de spumoasă.

"În iunie 1970, Nicolae Ceauşescu a vizitat Franţa la invitaţia prietenului său, preşedintele  Georges Pompidou. Acesta a vrut să-i arate un oraş comunist sută la sută, Nîmes, unde comuniştii francezi câştigau întotdeauna  alegerile cu 98% din voturi. La întâlnire, a participat, bineînţeles, şi primarul  oraşului, mare amator de fotbal, care i s-a plâns că echipa o duce greu, că va retrograda…Atunci a înţeles, probabil,  Ceauşescu  importanţa pe care trebuie să o aibă fotbalul în comunism. Dacă primarul unui oraş în care comuniştii câştigă alegerile cu 98% se interesează de fotbal înseamnă că nu-i lucru de glumă! Ca să-şi dea importanţă, cică, Nicolae Ceauşescu  i-ar fi spus demnitarului francez  că nu-i nicio problemă, îi salvează el echipa, îi dă doi jucători de la Steaua şi Dinamo, cu care, nu numai că se va salva, dar va câştiga şi campionatul, şi cupa, şi tot ce-şi doreşte, pentru a-i bucura pe toţi oamenii muncii din Nîmes, astfel că la viitoarele alegeri aceştia  vor vota sută la sută cu comuniştii! Şi cum, la Bucureşti, urma să se dispute finala Cupei României, între Steaua şi Dinamo, francezii au venit să vadă meciul. La sfârşitul partidei (2-1 pentru Steaua-n.n.), au solicitat cei doi jucători, nr. 7 de la Dinamo, adică pe mine, şi nr. 9 de la Steaua- Florică Voinea. Ceauşescu şi-a menţinut promisiunea, iar noi am ajuns la Nîmes, pentru un contract de vreo 7.000 de dolari pe sezon, din care, cu 4.000, mi-am luat un Ford Escort. Ştiam ce aveam de făcut pentru a fi pe placul francezilor. Voinea a debutat cu o etapă înaintea mea, eu la o săptămână după el, pentru că trebuia să mai dau jos câteva kilograme, într-un meci contra formaţiei din Metz. Într-o etapă de campionat, am jucat cu Sochaux acasă. La pauză, eram conduşi cu 3-0. În vestiar, a intrat extrem de supărat primarul, dar noi l-am liniştit imediat. Nu-i nimic, întoarcem rezultatul, asta se întâmplă des în România, i-am spus noi. Francezul a plecat şi mai nervos, convins fiind că ne batem joc de dânsul, dar în repriza secundă, Florică Voinea a înscris 4 goluri şi noi am câştigat meciul acela cu 4-3! De atunci, nu ne-a mai scos nimeni dintre titulari, am jucat mereu, în toţi cei  trei ani petrecuţi acolo. In primul an, ne-am salvat de la retrogradare, iar în al doilea am fost cât pe-aci să luăm titlul, pierzându-l în faţa celor de la Marseille, acasă, după un 1-3 greu digerabil. In fiecare sezon, jucam şi în competiţiile europene, în Cupa Oraşelor Târgurilor", a povestit fostul fotbalist în revista "Stadion". 

Ion Pârcălab
 
- Data şi locul naşterii: 5 noiembrie 1941, Bucureşti
- Post: Extremă dreaptă
- Cariera de jucător: UTA, Dinamo, Ol. Nîmes (Franţa)
- Prima ligă din România: 232 de meciuri / 66 de goluri
- Echipa naţională: 38 de selecţii / 5 goluri