In 2004, Dan Grecu a dus gimnastica romaneasca in Cartea Recordurilor

* La Europenele din 2002, nationala, antrenata de cel mai bun gimnast roman al secolului trecut, a obtinut patru medalii de aur * In Slovenia, gimnastii lui Dan Grecu au realizat un record absolut, cinci titluri europene

La inceputul lunii mai a anului 1997 o stire bulversa Romania: Dan Grecu, cel mai bun gimnast roman din toate timpurile, era internat in spital, in stare de coma. Diagnosticul medicilor: peritonita acuta hipertoxica, insuficienta hepato-renala si insuficienta cardiocirculatorie acuta, provocate, dupa cate se pare, de o toxiinfectie alimentara. Viata sa a fost in pericol si aproape doua saptamani marele gimnast s-a zbatut intre viata si moarte. Dan Grecu a stat in coma la Spitalul din Resita aproape doua saptamani, si, spun medicii, a ramas in viata numai pentru ca organismul lui a luptat pana in ultima clipa. Abia in a 20-a zi Dan Grecu a reusit sa se dea jos din pat si pentru fostul mare campion a inceput o noua viata. Inainte de fi internat de urgenta, Dan Grecu era una dintre cele mai importante personalitati ale gimnasticii masculine romanesti, notorietatea sa determinandu-i pe oamenii din gimnastica noastra sa-l propuna pentru functia de presedinte al federatiei. Dar Dan Grecu a renuntat de buna voie la aceasta functie preferand sa faca ceea ce stia mai bine, sa antreneze. Pentru sportivul care la Olimpiada de la Moscova, din 1980, a concurat in finala de la inele cu o ruptura de muschi la un brat doar ca sa nu cedeze, gimnastica nu insemna un birou, iar decizia lui s-a dovedit a fi cea mai buna. Aproape doua decenii, pana la sfarsitul secolului trecut, gimnastica romaneasca traia doar prin succesele fetelor, dar Dan Grecu a schimbat, radical, aceasta situatie. Prima mutare consistenta a fost facuta in 2000, la CE de la Bremen, competitie la care, sub conducerea lui Dan Grecu, Romania a obtinut trei medalii de aur, la sol, prin Marian Dragulescu, la cal cu manere prin Marius Urzica si la sarituri, gratie lui Ioan Suciu, un argint, la echipe si bronzul lui Dragulescu de la individual compus. In 2001, la mondialele de la Ghent, Romania isi consolideaza locul in elita, cu trei medalii de aur in finalele pe aparate, Dragulescu la sarituri si la sol, Marius Urzica la cal cu manere si este pentru prima oara in istoria gimnasticii romanesti cand baietii se intorc de la o competitie cu mai multe medalii decat fetele. Un an mai tarziu, la europene, in Grecia, Romania cucerea nu mai putin de patru medalii de aur, la echipe, la individual compus, prin Dan Potra, la cal cu manere, unde s-a impus din nou Marius Urzica si din nou Dragulescu, la sarituri. Tot in acel an, la mondialele de gimnastica din Ungaria, competitie rezervata doar finalelor pe aparate, elevii lui Dan Grecu au mai adunat doua medalii de aur la o zestre care, iata, s-a imbogatit considerabil dupa week-end-ul ce tocmai s-a incheiat. Multa lume a spus, dupa europenele de la Patras, ca Romania a profitat de o conjunctura si s-a impus, dar Dan Grecu a vrut sa demonstreze, la Ljubljana, ca Romania este cea mai buna din Europa la gimnastica masculina. Cele cinci medalii de aur, pentru o singura natiune, record absolut la Campionatele Europene, este, daca vreti, momentul de varf al carierei unui antrenor care, nascut pentru a doua oara, a dat din puterea sa, din dorinta sa de a trai si gimnasticii masculine romanesti, iar baietii pe care Grecu i-a antrenat in acesti ani nu l-au dezamagit si au impus Romania drept cea mai mare putere a gimnasticii in mileniul trei.