Să fii Halep, în România, nu e simplu. Pentru că de la Naţionala de fotbal, de exemplu, nu poţi să ai speranţe. Pot face o minune, într-un meci, să scoată un egal eroic cu Franţa (deşi nu s-a întâmplat la Euro). Dar să câştige un turneu final, nu poţi visa. Simona are valoarea necesară să câştige orice turneu. Este, cred, o presiune uriaşă pentru constănţeancă, pusă-n postura să fie singurul sportiv român capabil să triumfe la cel mai înalt nivel.

SINGURUL. Ăsta-i cuvântul cheie din dinamica relaţiei dintre Simona Halep şi milioanele de români care aruncă cu vorbe ori de câte ori pierde. E, probabil, încă o ecuaţie pe care Simona trebuie să o gestioneze, pe lângă cele care ţin contracararea punctelor forte ale adversarelor, exploatarea punctelor slabe ale acestora şi, nu în ultimul rând, momentele în care psihicul îi joacă feste. Trebuie să înţeleagă că România a ajuns un tărâm fără eroi, în care ea întrupează, deocamdată, unica rază de speranţă.

Fără să aibă caracteristicile fizice ale majorităţii jucătoarelor de top, Simona deţine calităţile atletice şi tehnice necesare să triumfe. Clachează, de cele mai multe ori, psihic. Nu are capacitatea de funcţionar neamţ a Angeliquei Kerber de a continua să facă ce ştie fără să fie frustrată de loviturile sclipitoare ale adversarelor şi nici furia trufaşă şi încăpăţânată a Serenei Williams, care parcă refuză să accepte că o adversară, oricine ar fi ea, o poate învinge.

Simona se enervează. Ochii parcă i se golesc şi poate pierde meciuri în răstimpul în care Sharapova îşi leagă şireturile. Sunt lucruri pe care le înţelege şi Simona. Citiţi printre rânduri declaraţiile ei după asemenea partide şi o să vedeţi că-şi reproşează atitudinea. Sunt zile în care, pur şi simplu, adversarul e mai bun. Îi intră loviturile, cum se zice. Atunci, nu ai ce face. Sunt, însă, zile în care o mare jucătoare ştie să se agaţe de orice punct, chiar dacă joacă slab, şi să câştige. Aici, Halep mai are de lucrat.

Însă, aşa cum Simona ar trebui să se obişnuiască cu ideea că înfrângerile ei se transformă în pseudo-tragedii, amplificate de penuria de idoli din România, şi fanii ei ar trebui să înţeleagă că temperamentul este unul din ingredientele amestecului care a făcut din micuţa constănţeancă o mare campionă.

Personal, sunt convins că victoriile aşteptate, în turneele de Mare Şlem sau la Turneul Campioanelor, vor veni!