VIDEO Revoluţia tinerilor, prin ochii unui primar de provincie: „Toţi ăştia sub 40 de ani sunt proşti de împung“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alexandru Stoica, primarul oraşului Slobozia
Alexandru Stoica, primarul oraşului Slobozia

„Adevărul“ continuă campania „Primarii noştri“, prin care şi-a propus să prezinte cele mai cunoscute tipologii de primar din România ultimilor 25 de ani. Astăzi – Alexandru Stoica, edilul oraşului Slobozia.

Alexandru Stoica ar putea fi încadrat cu uşurinţă în categoria primarilor penali, dar e un personaj prea complex pentru o singură etichetă. El este primul primar din România care se laudă că în oraşul lui nu mai e nimic de făcut - “Gata, am terminat!” -, deşi Slobozia arată catastrofal. În centrul urbei se află o groapă mai mare decât un teren de fotbal, pe care primăria încearcă de câţiva ani să o transforme în parcare subterană. Stoica e supărat că lumea nu-i înţelege proiectele: “Cine să înţeleagă la Slobozia?”.

Tot el se miră că oamenii îl privesc ca pe un hoţ, dar e amestecat în anchete penale laolaltă cu interlopii şi are o condamnare în primă instanţă pentru instigare la fals intelectual. Primăria pe care o conduce a eliberat autorizaţie de construcţie pentru o benzinărie care nu avea aviz anti-incendiu. Întrucât a semnat „ca primarul“, fără să se uite, Stoica se consideră absolvit de orice vină. Pentru a exemplifica, semnează cu ochii închişi nişte documente pe care i le aduce secretara în timpul interviului.

Are probleme şi cu o statuie pe care a instalat-o în centrul oraşului: pe soclu ar fi trebuit să apară Mihai Viteazul, dar slobozenii s-au trezit cu un bărbat mic şi îndesat, un fel de Moş Crăciun înarmat cu sabie şi bardă. Primarul crede că cetăţenii sunt mofturoşi: „Nu le place pentru că nu e pe cal. O dăm jos şi facem alta călare”.

Alexandru Stoica (60 de ani) e un politician de modă veche: vorbeşte limba rusă şi refuză să-şi pună calculator în birou. Are, în schimb, icoane, postere cu echipe de fotbal şi tot felul de cărţi şi cărticele, de la “Mein Kampf” a lui Adolf Hitler, până la “Binecuvântarea casei şi familiei” a lui Arsenie Boca. Este de profesie militar, dar în 1999 a ieşit din Armată pentru a intra în PSD, singurul partid care a câştigat alegerile locale din Slobozia în ultimii 25 de ani. “Şi va câştiga mai departe”, consideră Stoica. “Efectul Colectiv”, “Schimbarea clasei politice”, “Revoluţia tinerilor”? La Slobozia par doar nişte vorbe goale, spulberate de vântul Bărăganului.

Necazurile primarului din Slobozia cu statuia lui Mihai Viteazul: „Mă, dar ăsta a mers numai călare, las-o în mă-sa pe gheaţă?!“


“Adevărul”: De ce ţineţi în birou un tablou cu Mihai Viteazul?
Alexandru Stoica: Mihai Viteazul e născut în Ialomiţa, la “Târgul de Floci”. Lângă Giurgeni, acolo este un sit arheologic şi acolo s-a născut Mihai Viteazul. Era târgu de lână şi de-aia îi zice “Târgul de Floci”.

De asta i-aţi făcut statuie în centrul oraşului?
O dau jos, că nu le-a plăcut la oameni. Am făcut alta călare, o statuie superbă. N-am montat-o pentru că n-am toate avizele, dar e făcută, tot. Un sculptor local a lucrat-o şi e făcută de mână. Handmade!

Şi asta care e acum, pedestră, de ce nu le-a plăcut la oameni?
Păi, ce vreţi? După ce a fost gata, a venit o comisie de la arhitectură, draci să-i pieptene. I-am întrebat: “E bună asta, că eu nu mă pricep?”. Ei au făcut raport: proporţii, înălţime, grosime. “Da, e bună”. Bun! Pune-o dacă-i bună. Ideea a fost să n-o mai fac călare. În toată România sunt vreo sută şi ceva de statui călare ale lui Mihai Viteazul. Mă, da’ ăsta a mers numa’ călare, las-o-n mă-sa pe gheaţă? N-a mers şi el pe jos deloc? Ia să facem una aşa... să fie simplu. Sculptorul a zis că a făcut-o bine, în proporţie cu clădirile din jur. Eu nu mă pricep la d-astea. Eu ştiu să trag cu puşca, că asta am făcut.

Cert e că a ieşit un Mihai Viteazul cam gras. Oamenii au zis că seamănă mai mult cu Moş Crăciun.
Ete, na! Acum, la asta nouă, am proiect, am tot. Stai că o am şi-aci. Ia să v-o arăt pe telefon (scoate telefonul şi ne arată o poză cu o statuie călare). E super. E de mână făcută, nu d-aia turnată la turci. Că toate statuile astea din bronz le toarnă turcii. În România nu toarnă nimeni.

statuie slobozia

Deci, până la urmă, tot călare...
Dacă toată lumea vrea călare... Toată lumea în ţara asta vrea ca Mihai Viteazul să arate ca Amza Pellea în filmul „Mihai Viteazul”. Nu există poză cu el. Oamenii asta au în cap: să semene cu Amza Pellea. N-ai reper. După ce? Acum găseşti 6.000 de poze la orice, dar atunci, la 1600, cine avea? Dar ştie cineva? Pică pe primar!

Înainte să intraţi în politică aţi fost ofiţer în Armată...
Eu am fost primar şi în ’90, imediat după Revoluţie. Am fost şi primul preşedinte la FSN Ialomiţa. Militar fiind. Nu voia nimeni să fie primar. Ce facem, domnule, că trebuie să dăm salariile la oameni, să semnăm alea. Nu voia nimeni. Cineva îmi zice: „Domnu’ căpitan – eram căpitan atunci – nu vrei să stai dumneata vreo săptămână până găsim pe cineva?”. Deci aşa era atunci, se negocia funcţia. Eu zic: „Las-o dracu’, aţi mai văzut ofiţer primar? Nu sună bine”. „Hai, domnule, că n-are cine”. L-am numit pe altul preşedinte la Front şi am venit primar. Şi am stat până la 1 august, când s-a dat lege.

Şi ăia de la Armată ce ziceau?
M-au lăsat. M-a sunat de la Direcţia Cadre, un general, zice: „Băi, băiete, rămâi în Armată sau te trec în rezervă cu reîncadrare?”. „Domn’ general, rămân în Armată”. „Atunci stai acolo”. Şi eu am luat bani de la Armată, n-am luat niciun ban de la Primărie. Deci s-a dat voie.

Şi veneaţi în uniformă de militar?
Da, în uniformă am stat mult timp. Cu pistolul pe masă. Nu glumesc, pe bune. Cu pistolul pe masă am stat.

După Revoluţie nu voia nimeni să fie primar, dar pe parcurs a ajuns o funcţie dorită.
Da, dar să ştiţi că cine o doreşte greşeşte. Pentru că eşti privit ca un hoţ. Vreau să vă spun că eu nu ştiu cine vine la licitaţii, cine organizează, decât la sfârşit îmi spune cine a câştigat şi cu ce preţ. Niciodată n-am avut habar de nimic. Nu am nici măcar un metru pătrat în Slobozia să-mi fac şi eu o cuşcă la un câine. Am renunţat la orice, nu mă interesează, nu-mi trebuie. Mai ales că am şi o educaţie proastă pentru vremurile astea, proastă între ghilimele. Eu am fost educat cu „cinste, demnitate, onoare”, asta ne băga în cap la şcoala de ofiţeri. „Cinste, demnitate, onoare!”. Am rămas aşa!

Aţi avut ceva de câştigat în acea perioadă de şase luni în care aţi fost primar în 1990?
Nimic. În afară de solda de căpitan, nimic. Ce să am? Atunci nu era nicio lege. Pentru o autorizaţie de construcţie, am luat legea din ‘59. Şi după aia ne-am orientat, că n-aveam nimic. A fost un haos. A fost legea bunului simţ. Puteam să-mi iau jumătate de oraş atunci. Îmi semnam şi-mi luam! Făceam o cerere, „aprobaţi-mi şi mie zece mii de metri”. Îmi aprobam şi-mi luam. Puteai. Dacă erai nesimţit şi pus pe d-astea, puteai. Puteam să-mi iau vreo cinci apartamente, că mi le dădeam singur. Vai de mine! Cum să fac aşa ceva? Am chemat Frontul, am făcut la fiecare, am repartizat, aoleu!, cu grijă mare... Şi buteliile, cu atenţie, să nu cumva să supărăm pe cineva. V-am spus, defect profesional. (râde)

Dacă tot eraţi cu „cinste, demnitate şi onoare”, ce-aţi căutat în politică? De ce n-aţi rămas în Armată?
În 1999 s-a desfiinţat unitatea din Slobozia unde eram ofiţer. Zice: „dacă vrei funcţie de maior, să te duci la Zalău”. Du-te tu la Zalău, ce să fac eu la Zalău? Ce, sunt nebun la cap? Ce să caut eu la Zalău? Am trecut în rezervă, după care am stat vreun an de zile şi m-am odihnit. Aveam 43 de ani, aveam pensie, nu muream de foame. Apoi mi-am echivalat studiile militare cu alea civile şi mi-am găsit un loc, şef de secţie la drumurile judeţene, subinginer transporturi auto. Între timp, m-am luat de politică întâmplător. Treceam strada şi mă opreşte Savu (n.r. Gheorghe Savu, prefect şi preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa între 1990 şi 2004), era cu maşina şi a lăsat geamul în jos. Ne cunoşteam de la Revoluţie. Zice: „Ce faci, mă?”. „Ce să fac, şefu? Frecangesc p-acia”. Zice: „Fii atent, mâine vii că avem şedinţă la PDSR”. „Ce treabă am eu cu PDSR-ul matale, bre?”. „Mă, tu n-auzi? Să vii!”. Eu mă învârteam pe lângă România Mare, că eram d-ăla, cu ţara, cu nu ştiu ce... Mă duc a doua zi la conferinţa judeţeană a PDSR-ului. Acolo – alegeri, bineînţeles că erau funcţii gârlă. M-am făcut şi eu membru de partid, am luat-o ca la Armată, toate treptele. Am lipit afişe, am făcut de toate.

Nu vă cădeau gradele la lipit afişe?
Nuuu, în politică eram soldat. Nu mi-au căzut gradele. 2004-2008 am fost consilier, 2008-2012 consilier şi viceprimar. În 2012 am devenit primar.

Spuneaţi că nu e bine să-ţi doreşti funcţia de primar în România. Cât aţi fost viceprimar nu v-aţi dat seama de treaba asta?
Nu erau aşa vremurile. Acum s-au acutizat, dar atunci erau lucrurile mai liniştite, puteai să-ţi faci treaba. Eu nu mi-am dorit funcţia asta, dar fostul primar a avut nişte probleme cu apa, reţeaua de aducţiune având 40 de ani. Conducerea partidului la nivel de judeţ a făcut nişte evaluări şi a ajuns la concluzia că nu mai putem câştiga cu vechiul candidat. Căutând altul, m-au chemat într-o zi şi m-au aşezat pe scaun. Zice: „Spune da”. „De ce să zic da?”. „Spune, bă, da”. „Da”. „Bravo, de azi eşti candidatul nostru”.

Nu puteaţi să-i refuzaţi din moment ce nu vă doreaţi?
Păi, n-aveam cum, că m-au luat cu sarcină de partid. „Ce facem, pierdem municipiul, ne facem de râs”. N-aveam cum. Am fost obligat să candidez. Bine, nu mi-a pus pistolul la tâmplă, dar aveam o obligaţie morală faţă de partid.

„Ce treabă are Slobozia cu Colectivul vostru?“

Începuse deja cruciada anticorupţie. N-aţi simţit că se schimbă vremurile?
Eu n-am avut nicio problemă cu ele.

Cum n-aţi avut, dacă aveţi dosare? Aţi fost anchetat că v-aţi amestecat cu nişte interlopi, aţi folosit ştampilele din primărie pentru a scuti de impozit nişte maşini de lux.
Da, n-am avut nimic. Au scos-o p-asta şi după aia nu m-a mai întrebat nimeni nimic.

Păi şi de ce v-au acuzat dacă n-a fost nimic?
Nu ştiu. Păi, eu ştiu? Au dat un comunicat, au pus pe televizor şi aia a fost tot. Nu m-a întrebat nimeni nimic.

Şi, în afară de asta, mai aveţi un dosar în care aţi fost condamnat la trei ani cu executare de prima instanţă pentru o autorizaţie emisă ilegal.
Da, ne judecăm. Cum să falsific eu, ca primar, o autorizaţie? Că ei aşa m-au acuzat. E cea mai mare prostie.

Dosarul spune că au venit nişte ruşi să construiască o benzinărie în Slobozia şi primăria le-a dat autorizaţie deşi nu aveau toate avizele.
Şi ce, le-a dat primarul? Lucrurile sunt foarte simple: vine omul, face o cerere pentru un certificat de urbanism şi spune: vreau să construiesc o benzinărie. Foarte bine, trebuie să aduci asta şi asta. Au adus şi a venit cu autorizaţia la semnat.

Procurorii spun că nu aveau aviz pentru incendii.
N-au avut, dar asta nu e treaba mea. E treaba celor de la urbanism, că ei verifică. Dar ei n-au spus nimic. Au venit cu autorizaţia la mine şi eu am semnat-o. De unde să ştiu ce au ei acolo?

Aţi semnat ca primarul.
Bineînţeles. Nu e treaba mea să verific eu astea.

Totuşi, când semnaţi, vă asumaţi o răspundere. Şi vă treziţi într-o zi că vă bat procurorii la uşă.
Păi să bată, dar să-mi arate unde e greşeala mea.

Aţi semant hârtia aia deşi ăia nu aveau avizele.

Păi şi eu de unde să ştiu că nu e în regulă? Eu stau să citesc? La mine vine aşa teancul (n.r. arată cu mâna). Mă pricep eu care-i aia, care-i aia? Ei (n.r. serviciul urbanism) pentru asta sunt plătiţi. Este aparatul de specialitate al primarului. Primarul e semnătură de autoritate, întăreşte faptul că alea sunt în regulă. Dar nu-i treaba primarului să verifice. Păi, dacă aş sta să verific  fiecare document în parte, aş semna două d-alea pe an.

În logica asta un primar corupt poate comite nereguli şi apoi se scuză că el n-a ştiut ce semnează.
Păi, ce neregulă să comit eu? Dacă autorizaţiile se întocmesc de către acest serviciu (n.r. urbanism) şi ei au şi lege, şi tot şi le fac pe calculator... Eu nici calculator n-am. Uitaţi-vă că n-am, de-aia nu mi-am pus. Na! (n.r. ne arată spre biroul gol) Cum s-o falsific eu?

N-aveţi calculator?
Nu. Nu vreau, că dup-aia stau toată ziua şi citesc ziare. Lucrez eu la calculator? Ce, redactez documente? Am stat viceprimar patru ani şi primar încă patru şi în afară de cererea de concediu n-am scris o hârtie. E treaba mea să scriu hârtii? Sunt 130 şi ceva de salariaţi în aparatul de specialitate al primarului.

Se cam ştie că în România nu se mişcă nimic într-o primărie fără acordul primarului. Ăia de la urbanism vin şi vă întreabă...
Nu mă întreabă pe mine niciodată. Ce să caute la mine? N-au ce căuta la mine. Ce să-mi spună mie? Să le spun eu să încalce legea?

Arhitecta şefă a declarat în instanţă că dumneavoastră aţi instigat-o să dea autorizaţia fără avize.
Ne, ne, ne, ne! A fost vorba de altceva. La începutul anului 2013, după ce am făcut buget, tot, am chemat pe toţi directorii şi am zis: „Hai să sprijinim investiţiile”. În ce sens am zis eu? „Urbanismul – nu-i ţineţi pe ăia 60 de zile!”. Că aşa e, o autorizaţie se dă în 30 de zile şi un certificat de urbanism în 30 de zile. Dar dacă omul ăla le are pregătite în 15 zile, de ce să-l ţii 30? Ea a minţit. Am chemat-o eu pe ea să-i spun: „Dă autorizaţie!”? Nici pomeneală.

V-aţi întâlnit vreodată cu ruşii care au deschis benzinăria, aţi avut vreun contact cu ei?
Eu nici nu ştiu cine sunt ăia, habar n-am. M-am întâlnit la sfinţirea staţiei de benzină cu patronul, un rus, Safin îl cheamă – cică ar fi unchiul lu’ tenismenul Marat Safin. L-am tras pe rus de  limbă, că eu mai ştiu şi ruseşte, de a zis că mai face încă una şi face şi-un depozit de gaz. Aoleu!, zic, încă vreo 70 de locuri de muncă.

„Nu-mi mai trebuie primărie. M-am săturat. De ce, ca să mă-njure ăştia?“

stoica

Mai puteţi dormi noaptea, vă temeţi de puşcărie?
Foarte bine dorm, nu sunt speriat deloc. Dacă eu n-am pus o virgulă pe autorizaţie, cum s-o falsific eu, domnule?

Ce credeţi despre acest val anticorupţie? Sunt foarte mulţi primari arestaţi în toată ţara...
Păi, asta e moda. E o prostie românească. O tâmpenie, o prostie. Din miliardele alea luate aţi văzut vreun leu recuperat? E un fum, nu ştiţi cum facem noi? N-aţi văzut chestia cu Colectiv: hau, hau, hau, dar nimic concret.

S-a schimbat Guvernul.
Da, şi? Am scăpat de dracu şi-am dat de tac-su.

Am văzut că a fost şi aici o comemorare Colectiv şi v-au cerut oamenii demisia când v-aţi dus acolo.
Nuuu, unul singur a cerut. Un păduche. Du-te, bă, de-aci, că nu-mi dau demisia. Ce treabă am eu cu Colectivu tău? Ce treabă are Slobozia cu Colectiv?

Păi s-a spus că se creează un curent de schimbare în toată ţara, se schimbă clasa politică, vin tinerii.
Domnule, nu înţelegeţi că toţi ăştia sub 40 de ani sunt proşti de împung? Toţi au făcut facultăţi d-astea la care au trimis lucrarea prin plic. Vin aci să se angajeze şi scriu „s-au” împreunat. Ce să vină ăla funcţionar public? Din zece, unul dacă e în stare.

Deci nu credeţi în revoluţia tinerilor.
Sunt şi tineri foarte deştepţi. Dar e plin oraşul de tineri cu studii superioare care lucrează la pază. Îi chem acuma şi vă arăt. Au cultură generală zero. N-au citit o carte în viaţa lor.

Ce bilanţ aveţi în ăştia patru ani?
Am un bilanţ foarte bun. Am făcut tot ce mi-am propus în campanie. Parcul IMM l-am rezolvat. Infrastructura, ce-nseamnă apa, am terminat-o. Extinderi de canalizări în trei cartiere şi mai e un cartier care va fi gata. Astea sunt mari, nu vă mai spun că am asfaltat parcări şi alei între blocuri 80%.

Cât depinde bunăstarea unui oraş de primar?
Unu la sută. Restul depinde de oameni să fie corecţi, să muncească, să-şi vadă de treabă.

Am zice că depinde mai mult de unu la sută. De primar depind proiectele de infrastructură, de primar depinde...
Dom’le, proiectele de infrastructură dacă ai bani le faci şi cu asta basta. La Slobozia ce infrastructură mai îmi trebuie? Nu mai avem ce să facem. Am terminat.

(Hohote de râs) Nu mai e nevoie de nimic?
Am rezolvat-o. Avem canalizare, avem gaze, avem apă, avem curent, ce să mai facem? Nu, pe bune! Astea trebuie întreţinute, asta e altceva.

Am venit acum cu maşina, străzile arată cam rău, nu sunt deszăpezite.
Ce vorbeşti, dom’le? Unde? Deszăpezirea înseamnă infrastructură? Eu sunt sectorul nu ştiu care din Bucureşti să dau 30 de milioane de euro pe deszăpezire? Vai de mine! Eu dau 2-300.000 pe deszăpezire şi fac cu ADP-ul meu. Eu am 20 de milioane tot bugetul.

Dacă tot avea Slobozia de toate, aţi zis să faceţi şi-o parcare subterană. E ditamai groapa în mijlocul oraşului.
Asta n-am decis-o eu. E proiectul din 2008.

Eraţi viceprimar atunci.
Da.

Pentru un oraş atât de mic, o parcare subterană nu e un fel de tichie de mărgăritar?
Nu, ştiţi câte maşini sunt într-un oraş ca ăsta? Am avea nevoie de încă 20 de parcări. Subterane, supraterane, de care vreţi. Sunt peste 22.000 de autoturisme pe persoană fizică. La 50.000 de locuitori. N-avem loc nici să ne mişcăm.

(Hohote de râs) Haideţi că nu e chiar aşa.
Pe cât facem pariu? Chem acum să mi-aducă situaţia. E o mare problemă parcarea. Dacă eram eu constructor, nu făceam subterană. Făceam în altă parte supraterană şi aici doar amenajam, că şi asta e ideea proiectului, de a amenaja la suprafaţă toată Piaţa Revoluţiei. Cu statui, cu fântâni, cu agoră.

Avea nevoie Slobozia de agoră grecească?
Agora e peste tot. Grecească a fost acum 5.000 de ani. Aşa a făcut proiectul primarului dinainte. Şi această parcare subterană nu s-a finalizat la termen nu din cauza primăriei. Proiectul a fost făcut în 2008, dar s-a aprobat în 2012. După ce am semnat contractul, opt luni a durat licitaţia. S-a terminat, s-a semnat, dă-i bătaie. La alte proiece am avut firme din Slobozia şi cu ăia, mai de ruşine, mai de aia, o rezolvam. Acum a câştigat o firmă din Bucureşti, ACM 4. Au semnat contracul, şi-au luat angajamentul. Când a văzut că-i greu, au tras o insolvenţă şi au rezolvat problema româneşte. Acuma am aflat că au început şi bulgarii să facă la fel. Noi suntem înfrăţiţi cu un oraş din Bulgaria, Razgrad, şi primarul de-acolo, săracu, exact aşa avea şi el în faţă, un gropălău mare.

alexandru stoica

Aşa arată centrul oraşului Slobozia. Primăria se chinuie de ani buni să transforme această groapă în parcare subterană      FOTO: Cristian Delcea

Deci ăia au intrat în insolvenţă şi aţi rămas cu groapa în centrul oraşului.
Da. Noi n-avem nicio vină.

Şi lumea înţelege?
Ce să înţeleagă? La Slobozia? Fugi, domnule! Nu-i interesează. Zice: „Dă-l în pizda mă-sii, să facă, că d-aia l-am ales”. Şi după ce faci, zice: „Dă-l dracu, trebuia să facă, că d-aia l-am ales”. Deci cum o dai, tot aia e. Adversarii politici spun că n-am fost în stare. Ia treci tu şi fă-o, mă!

Şi când speraţi să o terminaţi?
Păi trebuie să o terminăm anul ăsta, până la 30 iunie trebuie s-o terminăm.

Spuneaţi că firma care a câştigat a tras o insolvenţă şi a rezolvat problema româneşte. Se lucrează mai bine cu străinii?
Lucrează prost şi străinii. Noi am avut staţie de epurare şi a câştigat o firmă din Spania. Şi vai de mama noastră! Au luat banii şi-au plecat! Au venit cu un ciufulit cu laptop şi cu pantofii nefăcuţi. Ăla era reprezentantul lor. Şi totul pe cârca noastră. Ştiţi ce fac ei? Vin firme mari, câştigă şi iau pe proştii de români şi subcontractează. La ăştia le dă doi lei şi ei ia banii. N-ai voie să-i refuzi, e normă europeană. Vine acia cu un laptop şi c-un ciufulit d-ăla... Pe cuvântu meu de onoare, era un ciufulit aşa (n.r. Stoica îşi ciufuleşte părul din cap şi se strâmbă)... Cu pantofii juliţi... Şi venea cu laptopu. Tac, tac, tac! Tac, tac, tac! Angaja doi speriaţi acolo, subînchiria, proştii munceau şi ei luau banii.

Ce-i lipsea Sloboziei? O parcare subterană şi-o pistă de „caricioplan“


Mai candidaţi dacă veţi scăpa de problemele cu justiţia?
Nu! Nu! Nu mai îmi trebuie. M-am săturat. De ce, ca să mă-njure ăştia? Nu mai bine stau eu liniştit? Orice faci, te înjură.

Am observat că aveţi cartea lui Hitler în birou.
Bineînţeles, da. Sunt pasionat de istorie, am citit două camioane de cărţi de istorie.

Sunteţi un politician de modă veche. Vorbiţi rusă, calculator n-aveţi...
Am o tabletă, o am colea. Am şi laptopu acia, mai ştiu aşa.

A încercat cineva vreodată să vă ofere şpagă, v-a făcut vreo aluzie?
Nu, niciodată. Aveţi cuvântul meu. Absolut nimeni n-a venit.

Şi dacă venea?
Domnule, nu ştiu cum reacţionam. Da’ am avut norocul să nu vină nimeni, că banu-i ochiul dracului (râde). V-am zis că eu am educaţia aia proastă, comunistă: cinste, demnitate, onoare.

Stoica şi salariile doctorilor: „Nu vă mai luaţi după ei! N-are unul mai puţin de 100 de milioane”

Alexandru Stoica câştigă circa 4.000 de lei din salariul de primar şi mai are şi pensie specială de fost militar. Are pensie frumoasă, mai mare decât leafa, şi e supărat pe cei care critică pensiile speciale ale militarilor: „N-au stat cu mine în zăpadă pe la aplicaţii, de am dormit pe paie luni de zile. Erau nişte constrângeri, abia când am trecut în rezervă observat ce înseamnă libertatea. E bunul cel mai de preţ al omului”.

Stoica e atât de convins că-şi merită pensia specială, încât nu suportă ca veniturile sale de fost militar să fie comparate cu veniturile doctorilor sau ale profesorilor: „Ştiţi cât are un doctor salariu? Vă luaţi după ce zic ăştia? Cereţi-i ştatul de plată la un doctor, la care vreţi, la Spitalul Slobozia. Dacă ia unul mai puţin de 100 de milioane, să mă scuipaţi pe mine! Nu vă mai luaţi după ei! Iar profesorii şi învăţătorii ştiţi câte ore pe lună lucreză? 50! Cât lucrează un om? 100 şi ceva. Deci ei au patru ore pe zi. 80 de ore maxim pe lună. Atâta au, jumătate decât un om normal. Ăsta din primărie care ia 1.000 de lei are 8 ore pe zi. N-am nimic cu ei, eu sunt de acord că învăţământul trebuie să fie bine plătit, dar să-şi facă şi datoria. Scuzaţi-mă, dar să-i vedeţi când termină opt clase, nu ştiu să adune unu şi cu unu. Păi cine îi învaţă? În Turcia profesorii predau în halat alb”.


 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite