Viaductul de hartie

La data de 21 decembrie 2000, cand se implineau 121 de ani de la nasterea lui Iosif Vissarionovici Stalin, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a votat Hotararea nr. 269. Legatura

La data de 21 decembrie 2000, cand se implineau 121 de ani de la nasterea lui Iosif Vissarionovici Stalin, Consiliul General al Municipiului Bucuresti a votat Hotararea nr. 269. Legatura calendaristica dintre cele doua evenimente ne permite sa observam ca, tiranul murind beat cu 49 de ani in urma, consilierii municipali au putut fi alesi democratic, sa conduca treji si democratic treburile metropolei si sa respecte atent si in mod democratic interesele legale ale cetatenilor. Hotararea cu pricina a aprobat Planul urbanistic general al municipiului Bucuresti. Fiecare regim politic de dupa regele Ferdinand a aprobat pentru Capitala cate un plan urbanistic grandios, cu bulevarde largi, edificii monumentale, ape navigabile si schimbari ale geografiei. Chiar daca unele planuri au fost fantasmagorice, utilitatea unei viziuni urbanistice de perspectiva, stabile si coerente, nu poate fi contestata. Dupa cum se stie si se vede cu ochiul liber, viziunile de pana acum n-au stralucit nici prin coerenta, nici prin stabilitate. "Calitatile" lor au fost megalomania, eclectismul si pofta de exproprieri. De megalomanie si eclectism Bucurestiul s-ar putea vindeca doar dupa ce, sufocandu-se in sine, nu va mai fi capitala. Poftei de exproprieri s-ar zice ca i-ar fi pus capat Constitutia (art. 41 alin. (3) - (5)) si unele legi organice care preiau litera ei. Exproprierea nu se poate face decat pentru o utilitate publica, stabilita conform legii, cu despagubiri convenite de comun acord, iar, daca acordul nu se realizeaza, prin justitie. Asa stau lucrurile pe hartia pergamentata a legii. In practica... ... Planul aprobat constituie doar "un punct de vedere necesar in vederea elaborarii documentatiei de urbanism, faza plan urbanism de detaliu, care va contine si un studiu de circulatie. Intreaga documentatie va urma procedura de avizare-aprobare in conformitate cu legislatia in vigoare". Din cate stim, faza "plan urbanism de detaliu" n-a mai urmat, nici studiul de circulatie, nici procedura de avizare. Cat priveste legislatia in vigoare, ea nu prevede nici o obligatie de continuare si limitare in timp a moscaielii urbanistice. Care poate dura un secol, iar planul mai poate fi modificat si aprobat de cin's'pe ori. Efectele juridice curg insa. Orice proprietate aflata, total sau partial, fie si numai cu cativa metri patrati in spatiul cine stie carui bulevard sau piete virtuale, unei alte dezafectari imaginate, este marcat de stigmatul luarii in vizor, fara sa se stie cand vor incepe procedura legala de expropriere si despagubire. Detinatorii terenurilor mai sunt si nu mai sunt proprietari, cata vreme cumparatorii fug cand aud de posibila, eventuala, indepartata pana nu se stie cand expropriere, autorizatii de constructie nu se mai elibereaza, terenurile ori casa nu pot fi ipotecate s.a.m.d. Solutia ar fi ca legislatia sa stabileasca un calendar ferm al procedurii prealabile exproprierilor si o delimitare clara, in alb sau negru, fara gri, a vulnerabilitatii proprietatilor vizate, in perspectiva, de cauzele de utilitate publica. Este inadmisibil ca un plan care zace de un an si jumatate in suluri nedesfacute si care poate va mai zacea astfel pana la viitorul plan de dezvoltare virtuala, sa intepeneasca circuitul civil, dreptul de utilizare, de administrare si de dispozitie al detinatorilor de drept. Solutia exista in spirit european si prevenim autoritatile romane ca inaltul for judecatoresc de la Strasbourg (CEDO) ia in dezbatere si plangeri de o asemenea natura. Statul suedez, bunaoara, a fost obligat sa plateasca 1.000.000 coroane despagubiri plus cheltuieli de judecata (aproximativ 200.000 USD) pentru mentinerea prelungita a unui permis de expropriere, fara o decizie definitiva in acest sens si fara stabilirea indemnizatiei cuvenite (Cazul SPORRONG si LONROTH versus Suedia). Culmea e ca nici la Stockholm exproprierea nu s-a mai facut, pentru un motiv chiar interesant. Planul viza construirea unui viaduct rutier si a unui loc de parcare in cartierul Neddre Normmalm, dar pentru ca procedurile au fost incete, la putere au rotat edili ecologisti, a caror politica era descurajarea, nicicum facilitarea traficului rutier intraurban. Asa ca viaductul a ramas pe hartie. Nu mai concreta este perspectiva proiectelor bucurestene. In constructia de autostrazi, cai ferate, canale, poduri si tunele din hartie nu ne intrece nimeni. Autoritatile cred ca acestea nu costa, iar neplacerile oamenilor tinuti in loc de simple ipoteze nu conteaza. Va veni insa ziua cand cineva trebui-va sa plateasca. Ghinionul e ca vor fi la putere alti edili, cu alte planuri grandioase, dar strict ipotetice.