Venitul minim garantat ca drept universal al omului

Stânga europeană a venit cu un nou concept care să rezolve cât de cât problema sărăciei şi a capcanei ei. Sunt cărţi importante scrise despre pragul sărăciei, despre decenţa umană şi ce ai nevoie pentru a fi demn ca om.

S-a ajuns la o idee despre care mulţi spun că ar costa prea mult sau că ar crea şi mai multă dependenţă sau lenevie, venitul minim garantat ca drept universal al omului. Mai precis, fiecare dintre noi ar primi o sumă de bani cash în fiecare lună, care ar ajunge să te întreţii decent pe luna respectivă, fără a fi nevoit să aplici la vreun ajutor de şomaj sau să fii numit asistat social. Cei care doresc să şi muncească, evident vor avea mult mai mulţi bani, dar dacă ideea ta de timp liber este să îl petreci cheltuind banii din venitul minim garantat, atunci nimeni nu va avea ce să îţi reproşeze. Nu vei fi obligat să munceşti niciodată dacă nu vrei sau nu îţi place.

Sunt foarte multe studii scrise despre venitul minim garantat, atât dinspre dreapta politică, cât şi dinspre stânga, ambele tabere dorind să îşi asume eventuala victorie a implementării unui astfel de proiect la scală globală. Dreapta ca un ideal al libertăţii absolute, stânga ca metodă de eliminare a suferinţelor provocate de relaţiile de clasă capitaliste. Întrebările pe care le pun toţi sunt dacă venitul minim garantat ca drept universal al omului este sustenabil din punct de vedere economic, dacă este util sau dezirabil.

Reforma radicală pe care o propune venitul minim garantat ca drept universal al omului vine din faptul că acest venit ar fi plătit indivizilor şi nu familiilor ca până acum, din faptul că nu contează dacă ai alt venit din alte surse şi din faptul că nu necesită nicio condiţie în prealabil pentru a putea beneficia. Actualul ajutor de şomaj pune piedici serioase în a-l primi, cum ar fi obligaţia de a accepta orice job dacă îţi este oferit de agenţia de şomaj.

Venitul minim garantat ca drept universal al omului ar fi, evident, plătit din taxe.

Sunt şi foarte multe experimente făcute pe baza venitului minim garantat ca drept universal al omului, cel mai faimos fiind făcut la Universitatea din Utrecht. Alte experimente sunt în desfăşurare în Uganda, Italia, India, Ontario, Canada, Oakland, California, Finlanda şi Kenia. Rezultatele sunt promiţătoare. Spre exemplu, în India copiii din familiile care au venit minim garantat au şanse mai mari să îşi îmbunătăţească situaţia şcolară. Tot din rezultatele din India vine faptul că familiile cu venit minim garantat au şanse mai mari să muncească mai mult decât înainte să primească venitul minim garantat.

Venitul minim garantat ca drept universal al omului ar fi, evident, plătit din taxe. Din orice fel de taxe, dar de preferat, spunem noi oamenii de stânga, ar fi ca să fie taxaţi masiv bogaţii, taxate dobânzile, dividendele şi profiturile, deci finanţa. De asemenea, ar putea fi taxate vânzarea şi cumpărarea de acţiuni la companii, adică baza industriei financiare globale, cauza tuturor nenorocirilor, exploatărilor de orice fel şi a corupţiei. Mai mult, am putea taxa deţinătorii de mijloace de producţie poluante, cum ar fi maşinile de orice fel, inclusiv autoturismele personale, fabricile care folosesc cărbune, chiar şi călătoriile pe calea aerului şi a autostrăzilor.

În final, închei prin a spune că părintele stângii liberale, John Rawls a fost el însuşi de părere că timpul liber ar trebui să fie adăugat pe lista nevoilor de bază ale omului. Asta este cu atât mai mult relevantă cu cât productivitatea muncii a crescut de 5 ori în câteva decenii, dar salariul real a rămas, inconsecvent, acelaşi.