Paragraful 42 din Decizia 580/2016 a CCR spune că în Constituţia actuală prin căsătorie se înţelege numai uniunea dintre bărbat şi femeie, iar deciziile CCR sunt obligatorii; interpretarea dată de Curtea Constituţională are aceeaşi putere ca şi Constituţia României (cristidanilet.ro). De aceea, întrebarea firească pe care şi-o poate pune oricine este: de ce organizăm un referendum care ne costă peste 20 milioane de euro, în condiţiile în care de aceşti bani ar putea beneficia copiii sau/şi militarii români, de plidă?

Iniţiatorii acestui referendum fac confuzii. E neclar dacă voite sau nu. Prima confuzie: între căsătoria civilă şi căsătoria religioasă. Activiştii LGBT din Romania nu cer căsătorie religioasă, ci doar protectia statului pentru familiile lor, pentru a se bucura de drepturi sociale, de moştenire ş.a. dar şi pentru a li se recunoaşte socialmente demnitatea. Acesta este un aspect pe care pretinşii pravoslavnici nu vor să caute a-l înţelege. In orice caz, perdoanele LGBT sunt oameni, chiar dacă altfel. Fiecare dintre noi suntem altfel în felul nostru. Creştinismul a consacrat egalitatea dintre oameni, nu?! A doua confuzie: între căsătorie şi familie. Iată ce scrie Coaliţia pentru Familie chiar pe prima pagină a website-ului său: „Pentru a-şi împlini menirea, familia trebuie să rămână întemeiată exclusiv pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie“ (pagină accesată la 21 septembrie 2017). Juriştii ne pot spune că nici până acum familia nu a fost şi nu este întemeiată exclusiv pe căsătorie.

Coaliţia pentru Familie (CpF) reprezintă forţa din spatele acţiunii cetăţeneşti care a condus la transformarea interdicţiei căsătoriei între persoane de acelaşi sex într-o problemă politică. În spatele CpF stau instituţii ecleziastice: BOR, biserici neoprotestante, Biserica Catolică – care şi-au declarat public adeziunea faţă de această iniţiativă. Recent, a fost lansată o platformă numită „Împreună”, care a dat un „ultimatum” Senatului să voteze proiectul de lege care ar conduce la organizarea referendumului.

Dacă le-ar păsa atât de mult de familie, de creşterea copiilor şi de bunăstarea lor, i-ar preocupa mai puţin sau deloc organizarea unui referendum pentru a obţine ceva ce e deja apărat în lege.

Ce observăm dacă ne uităm mai îndeaproape la iniţiatori şi la iniţiativă? În primul rând o determinare clară de a presa tema referendumului în spaţiul public şi mai ales politic. În al doilea rând, minciuni. afirmaţii şi acţiuni înşelătoare. Un exemplu: CpF procedează conform zicalei „cei 4 sfinţi sunt 3, Luca şi Matei.” Cele 3 milioane de cetăţeni care sunt invocaţi ca semnatari ai iniţiativei, sunt 2 698 477 milioane de cetăţeni conform Hotărârii CCR. Dacă le-ar păsa atât de mult de familie, de creşterea copiilor şi de bunăstarea lor, i-ar preocupa mai puţin sau deloc organizarea unui referendum pentru a obţine ceva ce e deja apărat în lege. I-ar preocupa violenţa în familie, violurile şi maltratările membrilor familiilor, sărăcia şi efectele ei. Dacă ar fi preocupaţi de bunăstarea copiilor nu i-ar folosi în clipuri publicitare care servesc scopurilor politice – dar poate că le pasă mai mult de putere decât de iubire. Dacă ar fi corecţi, liderii platformei Împreună nu ar pretinde că reprezintă întreaga societate civilă, cum apare în documentele lor. Platforma Respect care reuneşte foarte multe organizaţii ale societăţii civile, o serie de alte asociaţii ale societăţii civile, din zona LGBT dar nu numai - de pildă, ACCEPT, Asociaţia MozaiQ etc. - se împotrivesc referendumului şi promotorilor ei. Toate aceste organizaţii şi asociaţii sunt şi ele societate civilă românească. Pentru a afla mai multe detalii privind minciuni şi aparenţe înşelătoare ale împătimiţilor organizaţi ai referendumului vizitaţi secretelecoalitiei.wordpress.com.

Care este semnificaţia amplorii civice a acţiunii pentru modificarea Constituţiei? Şi care sunt consecinţele?

Desfăşurarea acestui referendum este pe cale să învrăjbească cetăţenii români şi riscă să divizeze mai mult naţiunea civică românească.

BOR şi-a aruncat greutatea sa, alături de alte biserici, în spatele iniţiativei CpF. E bine să conştientizăm în acest context că BOR, la fel ca şi alte biserici, este nu doar o instituţie ecleziastică ci şi o instituţie politică. Este un actor important pe scena politică. „Mânuieşte” putere şi este implicată în jocul politic al ţării – cu vrere sau fără vrere. Încrederea în instituţiile statului democratic post-decembrist a fost constant mică (parlament, partide, justiţie etc.) şi permanent depăşită de încrederea în BOR. Cinic vorbind, cetăţenii români au transferat nevoia lor de afiliere spirituală şi de apartenenţă la o comunitate spirituală unei instituţii care este şi o instituţie politică. Nu este ceva unic în istoria instituţiilor religioase. Iar BOR deşi este o instituţie politică nu este o instituţie supusă jocului democratic al alegerilor, nu are legitimitate democratică – BOR ne este dată. Are un altfel de legitimitate. În măsura în care partidele politice şi, mai general, instituţiile politice româneşti, au un deficit de legitimitate datorită slabelor rezultate şi eficienţei precare, ele au apelat tot mai mult la BOR. Vizitele politicienilor în locurile sfinte, vizionarea moaştelor şi participarea la slujbe, donaţiile instituţionale pentru construirea Catedralei Neamului din banii contribuabililor etc sunt semnele clare ale unei nevoi a politicienilor şi partidelor de a se împărtăşi din legitimitatea BOR.

Desfăşurarea acestui referendum este pe cale să învrăjbească cetăţenii români şi riscă să divizeze mai mult naţiunea civică românească. În acest moment, în România se conturează două „tabere”: pe de o parte, platforma civică CpF susţinută de o instituţie puternică precum BOR, flancată de biserici neoprotestante sprijinite de fraţii neoprotestanţi din afară, căreia i s-au asociat principalele partide politice (în primul rând, PSD şi ALDE, dar paradoxal şi PNL!); pe de altă parte, un ansamblu de grupuri civice – o parte importantă afiliate la Platforma Respect (pagina platformarespect.ro în curs de reconstrucţie) care conţine şi partide politice neparlamentare precum Demos, diverse forme de asociere şi activism LGBTQ+, partidul parlamentar USR (care a susţinut un referendum intern şi a decis să sprijine tabăra anti-referendum, deşi sunt filiale care dovedesc nesupunere), oameni care gândesc liber neafiliaţi. Dacă pentru tabăra CpF primează valorile colectiviste şi de conformare la comunitate chiar cu preţul oprimării individului, pentru tabăra Platformei Respect primează drepturile omului, respectul pentru oameni în diversitatea lor, libertatea şi demnitatea umană.

Într-o democraţie liberală trebuie să ţii cont atât de majorităţi, cât şi de minorităţi, să faci compromisuri şi să creezi consens.

Nedesfăşurarea referendumului va nemulţumi conducerea CpF, BOR şi bisericile susţinătoare. Desfăşurarea referendumului va da cale liberă manifestărilor iliberalismului cu toate consecinţele sale, inclusiv geopolitice. Cu siguranţă nu va duce în direcţia aprofundării integrării în Uniunea Europeană şi în societăţile cu democraţie liberală. Un referendum de succes pentru CpF ar putea să ducă la un curaj sporit al acestor forţe conservatoare pentru a propune noi măsuri precum interzicerea avorturilor, interzicerea anticoncepţionalelor şi a altor măsuri pe care le iau în genere regimurile autoritare şi autocratice.

Referendumul pentru modificarea definiţiei căsătoriei în Constituţie este nu doar inutil legal vorbind, dar chiar dăunător prin învrăjbire şi prin consecinţele unei posibile reuşite. Dar, finalmente, putem vedea şi partea plină a paharului: democraţia înseamnă, printre altele, afirmarea intereselor diferitelor grupuri sociale, negocieri, compromisuri, consens. Democraţia presupune ascultarea vocilor cetăţenilor, afirmarea intereselor de grup. Democraţia nu înseamnă dictatura majorităţii. Democratic vorbind, dacă se va da satisfacţie susţinătorilor referendumului, atunci vor trebui să se facă paşi importanţi în direcţia legii parteneriatului şi să se recunoască drepturi civile aferente acestui parteneriat inclusiv pentru persoanele de acelaşi sex, nu doar între femei şi bărbaţi. Într-o democraţie liberală trebuie să ţii cont atât de majorităţi, cât şi de minorităţi, să faci compromisuri şi să creezi consens.

Referendumul este inutil în ce priveşte scopul său declarat de a interzice căsătoria între persoane de acelaşi sex. Dar, el este util altor scopuri unor actori specifici:

  • guvernului – pentru a distrage atenţia de la afacerile curente: justiţia devine tot mai mult subordonată politicului prin reformele justiţiei; politicul pune mâna pe proprietatea de stat prin managerii marilor companii care sunt numiţi politic; în educaţie se iau măsuri neosovietice etc.;
     
  • alianţei PSD – ALDE care are nevoie de infuzie de legitimitate majoritară şi pe care o poate extrage din alianţa cu BOR şi cu neoprotestanţii conservatori şi iliberali susţinuţi de fraţii din afară, care vor şi ei putere prin alianţa cu cei aflaţi la putere;
     
  • liderilor CpF pentru a-şi justifica eficienţa activităţii conservatoare în România faţă de sponsorii lor transatlantici şi care vor putere politică;
     
  • BOR şi altor biserici, a căror autoritate va creşte în continuare devenind actori politici din ce în ce mai importanţi;
     
  • politicii guvernamentale a Federaţiei Ruse, care caută să dezbine Europa şi care promovează valori iliberale în Europa Centrală şi de Est;
     
  • lui Liviu Dragnea pentru a distrage atenţia de la urmăririle penale care nu-i dau pace.
 

Notă. Mulţumesc Mihaelei Biolan, Teodorei Rotaru, lui Andrei Tiut, lui Vlad Levente Viski pentru date şi feedback.