„Un bun PR-ist este bătăios isteţ şi flexibil“

Mihaela Apetrei, Senior Manager la Agenţia Headline, dezvăluie câteva dintre secretele meseriei. Abilitatea de a comunica şi dorinţa de a interacţiona cu oamenii sunt două dintre calităţile pe care trebuie să le aibă un tânăr care îmbrăţişează această meserie.

Tot mai mulţi tineri se orientează spre facultăţile de comunicare, relaţii publice sau cele de jurnalism din dorinţa de a urma o carieră în PR.

Nu puţini sunt cei care consideră că această meserie înseamnă „relaţii cu publicul”, însă pentru cei care visează la un astfel de job este bine de ştiut că PR-ul este o combinaţie între comunicare, marketing şi advertising. „PR-ul este încă un fel de OZN. Deşi avem câteva facultăţi de profil, deşi există poziţii de PR Specialist, dacă întrebi trei oameni dintr-o companie, fiecare îţi va spune altceva despre PR.

Unii, tot mai puţini, e drept, au încă opinia că PR-ul înseamnă relaţii cu publicul şi poate fi făcut de fata care aduce cafeaua,” este de părere Mihaela Apetrei, Senior Manager, Headline.
Tinerii interesaţi de acest job trebuie să ştie să-şi stabilească obiective de comunicare, să dezvolte relaţii cu presa, cu partenerii sau cu furizorii.

„PR-ul face parte din mix-ul de comunicare al unei companii şi se intersectează în numeroase locuri cu marketingul sau advertisingul.

Specialistul PR ar trebui, în principal, să-şi poată stabili obiective de comunicare în acord cu strategia generală a companiei şi să găsească modalităţile prin care să ducă la îndeplinire aceste obiective, pe coordonatele esenţiale ale activităţii de relaţii publice: relaţia cu presa, comunicarea cu partenerii, furnizorii şi clienţii, comunicarea internă, comunicarea cu societatea”, consideră Mihaela Apetrei Mihaela Apetrei lucrează în branşă de mai bine de opt ani.

Cariera şi-a început-o în presă, într-o agenţie de ştiri, iar ideea unei agenţii de PR i-a venit atunci când prietenii îi cereau ajutorul la redactarea comunicatelor de presă sau la organizarea unor evenimente. 

Pentru Mihaela, PR-ul este o meserie ce necesită o combinaţie de calităţi: abilitatea de  a comunica, capacitatea de a interacţiona cu oamenii, de a socializa. „Cea mai importantă este abilitatea de a comunica, în strînsă legatură cu dorinţa de a interacţiona cu oamenii.

Dacă îţi place să stai la birou, cu capul în computer, poate eşti mai bun pentru back-office sau pentru alte sarcini – dar nu vei putea ajunge un PR-ist de top, pentru că asta înseamnă să scoţi capul în lume, să fii o persoană plăcută, să te vezi cât mai mult cu oamenii”, a spus Mihaela Apetrei.

Specialiştii în domeniu consideră că cei cărora nu le place să relaţioneze cu oamenii şi nu ştiu să fie un pic “vânzători”, vor rămâne toată viaţa un PR-ist de back-office, bun la execuţia din spatele frontului. La luptă ies cei care au curaj, încredere şi motivare.

Ce facultate trebuie să urmezi

 „Orice facultate de profil este potrivită, dar şi facultatea de Jurnalism este o opţiune de luat în seamă. Am văzut, şi văd în continuare, absolvenţi care vin cu viziuni idilice asupra acestei profesii, care nu ştiu lucruri elementare, precum regulile de bază ale unui comunicat de presă – şi sunt tineri de nota 10 la facultate.

De ce? Pentru că nu au fost puşi să scrie un comunicat cu adevărat vandabil, ci au făcut “filosofia” comunicatului de presă. Dar cei cu potenţial şi cu adevărat dăruiţi pentru meserie reuşesc. Sînt bătăioşi, se luptă pentru fiecare “centimetru” de expertiză, învaţă, repetă, vin peste tine să te întrebe şi să fure meserie – şi avem în companie oameni tineri cu acest tip de atitudine, pe care o admir”, povesteşte Mihaela Apetrei.

Cum arată PR-istul perfect

Ce vor angajatorii de la viitorul specialist în relaţii publice, la un interviu de ocupare a unui post? PR-iştii cu experienţă sunt de părere că isteţimea, flexibilitatea, implicarea sunt doar câteva calităţi pe care trebuie să le deţină.

„Caut în primul rînd o persoană căreia să-i sclipească ochii de isteţime – nu angajez niciodată apatici, flegmatici, înfumuraţi, superficiali. În al doilea rând, mă uit la tipul de comunicator pe care îl reprezintă cel din faţa mea. Sunt câteva tipologii pe care le iau în calcul: cei plăcuţi, zîmbitori; cei serioşi; analiştii care trec totul prin filtrul personal; cei dinamici.

Apoi, dacă are ceva experienţă, este bine – dacă nu, investesc în cei pentru care merită să fac asta. În al patrulea rînd, îi apreciez pe cei care realizează un dublu interviu, adică încearcă să afle ceva despre companie, despre poziţia pentru care aplică şi despre responsabilităţile pe care le vor avea şi investighează felul în care sînt pregătiţi pentru acestea”, este de părere Mihaela Apetrei.