Turism extrem: eroismul şi crimele Revoluţiei

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a lansat o idee interesantă: introducerea în circuitul turistic a unui traseu al Revoluţiei române din 1989.

Oprescu nu a oferit detalii, dar noua sa „jucărie" ar putea deveni realitate mult mai rapid decât celebra autostradă suspendată. În primul rând, pentru că nu necesită mari investiţii, ci doar determinare şi un pic de inteligenţă.

Şi totuşi, nu va fi uşor. Cine stabileşte care au fost punctele importante ale Revoluţiei: Ion Iliescu sau contestatarii săi? Şi cine hotărăşte cum vor fi prezentate anumite momente sângeroase din intervalul 21-25 decembrie 1989?

Un exemplu: cum va fi prezentată asasinarea sălbatică a trupelor USLA chemate să apere sediul MApN - accident sau crimă cu premeditare? Dar profanarea cadavrelor expuse pe asfaltul din Drumul Taberei, timp de trei zile, cu eticheta „terorist"?

Să zicem că turistul, fie el român sau străin, ajunge în faţa fostului sediu al Armatei Române. Ce-i spune ghidul? Că acolo au căzut la datorie zeci de militari şi civili în lupta cu teroriştii? Sau că marii asasini se aflau chiar în biroul ministrului şi tocmai preluaseră puterea în stat, de unde ordonau crime în serie? Cum va fi prezentat generalul Militaru: ca brav comandant al Armatei sau ca măcelar odios? Ca patriot reactivat de Ion Iliescu sau ca spion sovietic şi trădător de ţară?

Să zicem că turistul s-a lămurit cu episodul MApN şi trece la obiectivul următor: fostul sediu al CC al PCR. Ce ar putea afla aici? Că, în dimineaţa de 22 decembrie, Vasile Milea s-a sinucis sau că el a fost omorât? Că, în seara aceleiaşi zile, nelipsiţii terorişti au omorât oameni în Piaţa Palatului sau că totul a fost o diversiune a noii puteri? Că Ion Iliescu a vorbit de la balconul CC înfruntând gloanţele duşmane sau că el nu prezenta interes pentru mitralierele teroriştilor?

Ajungem şi la Televiziune. Ce va afla turistul din gura ghidului şi din pliantele de informare: că Iliescu-Brucan-Militaru-Brateş-Cico-Lupoi-Voican-Cazimir conduceau lupta antiteroristă, în direct, prin televizor, sau că ei trimiteau populaţia în bătaia puştii, inutil şi cinic, pentru a-şi face norma de cadavre?

La plecarea din România, turiştii străini vor observa, la Otopeni, un monument ridicat în memoria celor 48 de morţi din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989. Ce li se va spune acolo: că teroriştii bla-bla-bla sau că nişte ticăloşi din fruntea Armatei, numiţi şi apoi protejaţi de Ion Iliescu, au produs un măcel îngrozitor?

Un traseu turistic care să cuprindă punctele-cheie ale Revoluţiei ar deveni rapid o mare atracţie a Capitalei. Cu o condiţie: să prezinte crimele aşa cum au fost, cu eroi anonimi şi ucigaşi televizaţi. Un asemenea traseu ar fi singura pedeapsă pe care o mai poate primi octogenarul Ion Iliescu.

Dar tare mă tem să nu rescrie istoria, o dată în plus, printr-o mare minciună.

Înainte de toate, avem nevoie de adevăr. Pe minciună nu poate fi clădit nici măcar un traseu turistic, cu atât mai puţin o ţară.