Trei volume şi un set de întrebări fără răspuns despre Mihai Botez

Au apărut recent trei volume care se ocupă în detaliu cu viaţa şi opera disidentului român Mihai Botez. Primul volum „Mihai Botez, Trei schiţe de portret, Documente“, cu prefaţa de Dennis Deletant, Editura Polirom, 2018 sub îngrijirea subsemnatului conţine studii şi documente din arhive româneşti şi americane.

Al doilea volum coordonat de Ana-Maria Cătănuş are ca titlu Mihai Botez, Lumea a doua şi alte scrieri din anii disidenţei solitare, 1979-1987, Fundaţia naţională pentru ştiinţă şi artă, 2019. În sfârşit, al treilea volum are ca autor pe fostul ofiţer de securitate Marian Ureche şi are titlul Serviciul de Informaţii al Justiţiei dezvăluit din interior. Corupţia la nivel înalt. Masa de manevră a Rusiei şi Ungariei, Editura Mara, 2019.

În volumul coordonat de mine am încercat să analizez relaţia lui Mihai Botez cu autorităţile americane şi cele româneşti, inclusiv relaţia complicată a lui Mihai Botez cu Direcţia Securităţii Statului prin prisma documentelor de arhivă accesibile acum care includ şi un număr de note informative date de Mihai Botez acestei instituţii represive. Acelaşi lucru a încercat să facă nuanţat în introducerea sa profesorul Dennis Deletant. Volumul coordonat de doamna Cătănuş conţine o serie de texte ale cărui autor este Mihai Botez, un studiu introductiv al coordonatorului volumului şi o prefaţă a domnului Eugen Simion, autori care au o abordare necritică, exclusiv elogioasă a operei şi activităţii lui Botez. În sfârşit, volumul fostului ofiţer de Securitate Marian Ureche conţine 10 pagini de elogii la adresa disidentului urmărit de el şi prezentat drept... un prieten apropiat. Cititorii acestor trei volume vor ştii să evalueze obiectivitatea sau lipsa de discernământ a autorilor respectivi.

Fără îndoială, aşa cum se întâmplă şi cu alte subiecte complicate, au rămas zone de umbră în biografia lui Mihai Botez. Acest lucru este natural. Ceea ce nu este normal şi corect este faptul că ele sunt evitate sistematic şi aproape total de unii exegeţi şi adulatori ai lui Mihai Botez. Următoarele întrebări se referă la o parte din subiectele neclarificate legate de activitatea disidentului român:

• Care este motivul pentru care ofiţerii de Securitate direct responsabili de urmărirea lui Botez, anume fostul şef al securităţii Municipiului Bucureşti, Marian Ureche, şi fostul şef adjunct al Direcţiei a III-a Contraspionaj, Filip Teodorescu, îl descriu pe Botez exclusiv în termeni ultra pozitivi, primul declarându-l chiar prieten apropiat.  
• A acceptat Mihai Botez să locuiască pentru o vreme într-un apartament oferit de Marian Ureche, ofiţerul de Securitate care îl urmărea, apartament dotat cu mijloace de monitorizare tehnice despre a căror existenţă Botez era informat?  
• I-a transmis Botez în 1985, la cererea lui Ureche, un mesaj la Europa Liberă lui Vlad Georgescu prin care i se cerea să nu mai scrie critic despre Transilvania?  
• Cum poţi ca un prieten apropiat să urmăreşti un disident, şi cum poate un disident să fie prieten apropiat cu un ofiţer de Securitate despre care ştie că îl urmăreşte?  
• Care este motivul pentru care disidentul Mihai Botez a fost primit când a fost trimis la Tulcea în „domiciliu forţat“ de primul secretar PCR al judeţului şi cum a fost posibil ca el să părăsească de mai multe ori Tulcea pentru a participa la recepţii organizate de ambasadele occidentale de la Bucureşti?  
• De ce s-a destrămat relaţia Vlad Georgescu-Mihai Botez?  
• De ce a fost Botez urmărit mai mulţi ani în SUA de FBI? Cunoaştem numai motivul pentru care a încetat urmărirea.  
• Unde sunt dosarele de urmărire informative ale lui Mihai Botez şi de ce notele date de acesta Securităţii despre Dorin Tudoran şi Ion Puiu nu se regăsesc în fragmentele sale de dosar declasificate până acum?  

Am convingerea că trecerea timpului şi apariţia de noi documente de arhivă vor răspunde la multe dintre ele. Până atunci, adularea, abordarea necritică a lui Mihai Botez nu vor face niciun serviciu posterităţii disidentului.

Acest text a fost scris de autorul său în capacitatea sa exclusiv privată şi nu reprezintă opiniile sau punctul de vedere al instituţiilor la care acesta este asociat.