Sătul de românisme

Un neam mai plângăcios decât românul nu cred că exista în lumea asta. De cand se ştie, romanul e ipohondru, citeste zodiacul, crede în simbolisme, e fatalist dar aşteaptă ca, într-o buna zi, să îl lovească norocul.

De fiecare dată când îi spui că ceva rau se va întâmpla, crede în asta necontenit. Daca îi zici de bine, cumva îl nemulţumeşti.

În urma unui studiu publicat pe adevarul.ro, reiese că tinerii români din ziua de azi (ce expresie prafuită) sunt mai intoleranţi, nu sunt patrioţi, nu sunt mândri că sunt români, sunt slab informaţi, nu respecta regulile şi lista continuă. Ne-am obişnuit să ne placă să auzim numai de rau si ne prinde chestia asta caci nu avem pic de ambiţie.

Informaţi, într-adevăr, nu suntem. De fiecare dată când ne comparăm cu Occidentul, noi ne punem în inferioritate. De ce o există acest complex, nimeni nu ar putea să explice. Cine a calatorit prin Europa în ultimii ani cu siguranţă poate să remarce cât de batuţi în cap şi needucaţi sunt adolescenţii din Franţa sau Italia de exemplu, pe care daca îi intrebi in engleza să te ajute ca să găseşti o stradă, parca le arunci cu sare în ochi. Personal, mi se pare că tinerii din Europa sunt mult mai decazuţi.

De exemplu, în Irlanda, de Revelion, în local, baieţii stateau cu baieţii şi fetele cu fetele. În Spania, în vacanţa de vară, vedeam cum se furau până şi cearşeafurile de pe nisip. Da, ce distruşi sunt tinerii din Romania...

Avem, noi, românii, impresia că suntem cei mai slabi deoarece ne raportăm întotdeauna la politicieni, la conducători, la şefi, la incompetenţi adică, atunci când vrem să ne comparam cu mirajul străinătăţii. Ce-ar fi ca fiecare să se raporteze la el însuşi, poate aşa vom vedea ca scara noastra de valori nu e aşa proastă.