Sărăcia energetică astăzi: Partea II– Sărăcia faţă de combustibil

Articolul de faţă reprezintă a doua parte a unui material mai amplu structurat în trei părţi, intitulat “Sărăcia energetică astăzi”, publicat iniţial pe website-ul Energy Policy Group: https://www.enpg.ro/energy-poverty-today-part-ii-fuel-poverty/ .

Prima parte a materialului s-a axat pe problematica accesului la energie, în timp ce articolul de faţă îşi propune să abordeze subiectul sărăciei faţă de combustibil, urmând ca cea de-a treia parte să propună o serie de recomandări şi bune practici pentru combaterea acestui fenomen.

Spre deosebire de o serie de studii cuprinzătoare privind sărăcia energetică în Ununea Europeană [1] sau în România [2], articolul de faţă îşi propune să găsească o definiţie a sărăciei faţă de combustibil, să identifice efectele acesteia şi să analizeze situaţia de fapt din Europa şi din România referitoare la acest fenomen.

Scenariul prevăzut de Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) în cadrul World Energy Outlook 2017 [3] proiectează o creştere a consumului global de energie cu 30% de la momentul actual până în 2040. Cea mai mare creştere a consumului va proveni din India şi din Asia de Sud - Asia reprezentând două treimi.

Restul creşterii va veni din Orientul Mijlociu, Africa şi America Latină. IEA pleacă de la premisa că accesul la energie va creşte în aceste regiuni. De partea cealaltă, este puţin probabil ca Uniunea Europeană să înregistreze o creştere a consumului în deceniile următoare. În mod particular, accesul fizic la reţeaua electrică nu este un factor care contribuie la creşterea consumului în Europa. Cu toate acestea, în Uniunea Europeană există probleme evidente privind suportabilitatea energiei. 

Sărăcia faţă de combustibil şi efectele sale

O definiţie simplă şi concisă a conceptului de sărăcie faţă de combustibil se referă la situaţia “de a nu-ţi permite servicii energetice şi / sau de a nu avea posibilitatea de a menţine locuinţa încălzită corespunzător la preţuri accesibile”.

Deoarece problema se reduce cel mai mult la ideea de venituri şi cheltuieli, sărăcia faţă de combustibil pare să aibă mai puţin de-a face cu accesul la energie. Cu alte cuvinte, sărăcia faţă de combustibil este, în principal, rezultatul unor venituri scăzute, al facturilor de energie inaccesibile şi al eficienţei energetice scăzute.

Unii consumatori care se confruntă cu situaţia de sărăcie faţă de combustibil sunt mai predispuşi să recurgă la accesul neautorizat la energie electrică, iar prin astfel de acţiuni, prezintă un risc juridic multiplu, ceea ce duce adesea la perpetuarea stării de marginalizare socială (dosare penale, imposibilitate de angajare etc.).

Imaginaţi-vă că sunteţi în situaţia de a alege între utilizarea unui încălzitor electric sau a unei maşini de spălat. Sau chiar mai rău, că nu aveţi această posibilitate, deoarece datoria acumulată a dus la deconectarea de la reţeaua electrică. Astfel, sărăcia faţă de combustibil poate duce cu uşurinţă la pierderea accesului la energie.

Acest lucru s-ar traduce printr-un telefon mobil mereu cu bateria descărcată, iluminat neadecvat sau necesitatea de a  găti de câteva ori pe zi folosind o sobă GPL, pentru că nu există un frigider care să păstreze mâncarea în condiţii optime. Un alt aspect al problemei constă în faptul că reconectarea implică taxe, precum şi o mulţime de documente pe care multe dintre comunităţile vulnerabile nu le pot pune la dispoziţie.

Într-adevăr, avem tendinţa de a considera serviciile energetice drept un lucru banal, dar totuşi câţiva dintre noi se confruntă cu o realitate diferită.

Sărăcia faţă de combustibil în Europa

Aproximativ 150 de milioane de persoane la nivelul întregii Uniuni Europeane se confruntă cu probleme legate de accesibilitatea energiei, ceea ce înseamnă că mai mult de 29,4% dintre cetăţenii Uniunii Europene pot fi consideraţi săraci din punct de vedere energetic. Dacă luăm în calcul şi o analiză a ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, imaginea devine şi mai gravă.

Un studiu desfăşurat pe o perioadă de câţiva ani a arătat că 54 de milioane de cetăţeni ai UE (adică 1 din 10 europeni) nu au putut să-şi menţină locuinţa încălzită în mod adecvat [4]. Deşi fiecare stat membru are dificultăţile sale specifice legate de sărăcia faţă de combustibil, cele mai mari probleme pot fi identificate în Europa Centrală şi de Est şi în cele mai sărace regiuni din Europa - ceea ce nu este surprinzător, având în vedere că sărăcia faţă de combustibil merge mână în mână cu sărăcia în sine.

Pentru a aborda cât mai bine problematica sărăciei faţă de combustibil, autorităţile de reglementare au creat conceptul de consumator vulnerabil. Mai puţin de o treime dintre statele membre au introdus acest concept în legislaţia lor, dar acest lucru este pe cale să se schimbe, deoarece cel de-al “Treilea Pachet Energetic” cere ţărilor UE să identifice consumatorii vulnerabili şi să pună în aplicare măsuri eficiente de atenuare a acestui fenomen.

Nu există o definiţie comună a consumatorului vulnerabil. Deşi unii specialişti subliniază necesitatea unei definiţii comune în statele membre (justificată de obicei prin tendinţa de convergentă a preţului energiei în UE, prin intermediul pieţei unice de energie), este foarte probabil ca o abordare unică pentru toţi să împiedice un tratament diferenţiat al consumatorilor vulnerabili din diferite părţi ale Europei.

Cele mai multe definiţii disponibile utilizate la nivelul UE se referă la statutul social sau la situaţia medicală a clienţilor vulnerabili, nu la preţurile energiei. Acest lucru pune accentul pe situaţia clientului, dar tinde să ignore aspectele comerciale ale problemei.

Statele membre ale UE au fost nevoite să facă faţă provocărilor prin diverse mijloace. Unele ţări au mers pe o abordare axată pe politici sociale, altele au încadrat problema în cadrul politicilor energetice, în timp ce altele au mers pe soluţii mixte. În ceea ce priveşte România, după cum indică Centrul pentru studiul democraţiei (2017), nu a-a urmărit nicio abordare consecventă (figura 1). 

Figura 1: Harta statelor membre după tipul de politici pentru combaterea sărăciei energetice (2017)

Sărăcia faţă de combustibil în România

La sfârşitul anului 2016, Comisia Europeană a lansat aşa-numitul pachet de iarnă – o serie de propuneri privind structura pieţei energetice la nivelul Uniunii Europene, guvernanţa şi eficienţa energetică. Pachetul de documente conţine, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra electricităţii şi a preţurilor din Europa pentru diferite sectoare. [5]

Cu toate că România are unul dintre cele mai scăzute preţuri ale energiei electrice din Europa (figura 2), ea are şi una dintre cele mai mari ponderi ale facturii de energie electrică în totalul cheltuielilor lunare medii (Figura 3), în 2015.

Figura 2: Preţurile la nivel de ţară ale energiei electrice pe piaţa retail pentru gospodării în 2015

Figura 3: Ponderea diferitelor bunuri de consum în cheltuielile de consum ale gospodăriilor

Spre exemplu, situaţia Ungariei este şi mai gravă – clasată pe locul doi în ceea ce priveşte cel mai mic preţ la electricitate şi pe locul doi în ceea ce priveşte cea mai mare pondere a facturii la electricitate în totalul cheltuielilor lunare.

Pe baza acestor două diagrame, se poate spune că doar partea comercială (preţurile la energie şi taxele) joacă un rol destul de neglijabil pentru consumatorul final, deoarece chiar şi cele mai scăzute preţuri la energie pot avea un impact semnificativ asupra cheltuielilor lunare, dacă veniturile sunt scăzute. Prin urmare, aspectele comerciale nu sunt determinante.

Într-adevăr, graficele indică faptul că cei care se confruntă cu probleme mai acute sunt, implicit, cei cu venituri mai mici. Pentru ei, ponderea facturii la energie în cheltuielile lunare este mult mai mare, chiar dacă preţurile relative la energie sunt scăzute.

Mai mult decât atât, aspectul "comercial" al "vulnerabilităţii" nu trebuie să se oprească la nivel de mărfuri-plus-taxe, mai ales în prezent, când sectorul trece prin atâtea transformări.

Dimpotrivă, acest nivel ar trebui să conducă la crearea unor produse şi servicii suplimentare, care să aducă valoare în comun pentru clienţi, companii de utilităţi şi alte entităţi. De exemplu, unui consumator vulnerabil i s-ar potrivi perfect produsele eficiente din punct de vedere energetic (electrocasnice cu eficienţă energetică ridicată, becuri LED etc.) care ar putea fi cumpărate şi în cadrul unei scheme de sprijin public. Aceasta, la rândul său, va spori şi veniturile producătorilor, ar contribui la creşterea cifrei de afaceri a comercianţilor şi ar genera locuri de muncă suplimentare.

În acest context, studiul recent realizat de Centrul pentru Studiul Democraţiei sugerează că, în definirea "consumatorului vulnerabil", legiuitorul ar trebui să ia în calcul nu numai factorii de vârstă, sănătate şi venituri, ci şi aspecte legate de comportamentul comercial, structura pieţei, statutul economic şi socio-demografic ale acestuia. [6]

Pachetul de iarnă pune accentul pe structura pieţei ca factor determinant, deoarece "comutarea taxelor aferente, cum ar fi taxele de încetare a contractului, continuă să constituie o barieră financiară semnificativă pentru implicarea consumatorilor. În plus, insatisfacţia consumatorilor în legătură cu facturile la energie şi cunoaşterea insuficientă a informaţiilor transmise în cadrul facturilor sugerează că ar putea exista în continuare posibilităţi de îmbunătăţire a comparabilităţii şi a clarităţii informaţiilor incluse în factură. "

Într-adevăr, detaliile trebuie clarificate şi explicate corespunzator întotdeauna clienţilor - fie că sunt vulnerabili, sau nu; Cu toate acestea, chiar dacă taxele de conectare sau costurile asociate terminării contractului nu se aplică în România, acestea sunt cu siguranţă relevante în alte zone.

Aceste dimensiuni sunt esenţiale pentru a defini şi a înţelege ce şi cine este consumatorul vulnerabil.

Acelaşi studiu elaborat de Centrul pentru Studiul Democraţiei sugerează că, aplicând anumiţi indicatori comuni în Europa, aproximativ 19% din populaţie ar putea fi considerată ca fiind afectată de fenomenul de sărăcie energetică. Dar, deoarece nu avem o definiţie foarte clară şi nici date relevante, asemenea cifre sunt doar sugestive pentru România.

Într-adevăr, sprijinul financiar primit de către consumatorii vulnerabili pentru încălzire (singura măsură financiară în vigoare în România astăzi) este subevaluată, iar 60% dintre fonduri ajung la cei care folosesc biomasă. Beneficiarii primesc numai 20-25% din necesarul lor real de încălzire pentru perioada de iarnă.

O categorie particulară, dar semnificativă a clienţilor vulnerabili este reprezentată de cei care utilizează energie electrică pentru încălzire. Acest lucru se întâmplă deoarece locuinţele lor nu au acces la încălzire centralizată sau pentru că imobilul lor este ineficient din punct de vedere energetic sau ambele variante. Din aceste motive, ei folosesc încălzitoare electrice, care sunt mari consumatori de energie electrică, contribuind la creşterea semnificativă a valorii facturilor lor de energie în timpul iernii. Mai mult, unii dintre aceştia nu au altă variantă decât să se conecteze în mod neautorizat la reţea, pentru a rezista în condiţii grele de iarnă.

Sprijin financiar pentru cei care utilizează energie electrică pentru încălzire? Reprezintă echivalentul a mai puţin de 2% din schema totală de sprijin. 

Absenţa accesului la energie înseamnă, de asemenea, absenţa sărăciei faţă de combustibil?

Birocraţia excesivă în cadrul procesului de conectare la reţea în România reprezintă o barieră majoră în ceea ce priveşte noile racordări sau reconectările la reţea. Cum impactează acest lucru consumatorul vulnerabil? Fără a fi neapărat în situaţia de a nu avea acces fizic la reţeaua de electricitate sau de a avea dificultăţi în ceea ce priveşte plata facturilor la energie, anumite persoane încă nu pot încheia un contract de furnizare a energiei electrice cu un furnizor, deoarece nu au la îndemână multitudinea de documente necesare: acte de identitate, acte de proprietate, alte documente tehnice legate de locuinţă, documente fiscale etc.

Este important să menţionăm că într-o astfel de situaţie, privaţi de alte soluţii concrete pentru a supravieţui lunilor de iarnă, mulţi dintre aceştia sunt constrânşi să se conecteze ilegal la reţeaua de energie electrică.

Contractul de furnizare a energiei electrice ar trebui tratat doar ca un contract comercial (acelaşi tip ca un contract de servicii de telefonie mobilă sau ca un contract de servicii de internet), iar documentaţia necesară pentru încheierea unui astfel de contract ar trebui să fie minimă. Acest lucru ar reprezenta un beneficiu clar atât pentru clienţi cât şi pentru furnizori, aşa cum este cazul ţărilor din Europa de Vest. [7]

Ultima parte a materialului se va concentra pe identificarea unor bune practici la nivel mondial (atât în ​​ceea ce priveşte problemele legate de accesul la energie, cât şi problemele legate de sărăcia faţă de combustibil) şi va aduce în prim-plan anumite măsuri şi recomandări pe termen scurt şi mediu. 

[1] [4] INSIGHT_E – Energy poverty and vulnerable consumers in the energy sector across the EU: analysis of policies and measures, 2015

[2] [7] www.democracycenter.ro/romana/publicatii/rapoarte-de-cercetare/saracia-energetica-si-consumatorul-vulnerabil-evidente-din-romania-si-europa

[3] IEA – World Energy Outlook 2017, November

[5] http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0769&from=EN

[6] http://democracycenter.ro/application/files/1615/1178/4536/rezumat_executiv.pdf