Rolul febrei în funcţionarea corpului, în contextul pandemiei COVID-19 STUDIU

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cauza unei febre acute (durată ≤ 4 zile) la adulţi este foarte probabil să fie infecţioasă FOTO Shutterstock
Cauza unei febre acute (durată ≤ 4 zile) la adulţi este foarte probabil să fie infecţioasă FOTO Shutterstock

Febra este mai mult decât un simptom al unei boli sau infecţii şi nu este neapărat un semn rău. Temperatura ridicată a corpului este răspunsul sistemului imunitar la o agresiune. O creştere de 1°C până la 4°C a temperaturi corpului, care apare în timpul febrei, se asociază cu o supravieţuire mai mare în multe infecţii, arată o analiză semnată de doctorul Carmina Georgescu

România, alături de alte state, a relaxat în ultimele săptămâni măsurile de carantină din timpul stării de urgenţă, pentru a permite oamenilor să se întoarcă la muncă şi să viziteze locuri publice. Cu toate acestea, viaţa este încă departe de a fi revenit la normal. Printre măsurile în vigoare pentru a limita răspândirea noului coronavirus, este automonitorizarea temperaturii sau verificarea temperaturii înainte de accesul în locuri publice închise. Termometrele cu infraroşu sunt utilizate pentru a identifica dacă o persoană are febră şi, prin urmare, ar putea fi infectată cu noul coronavirus.

„Febra este mai mult decât un simptom al unei boli sau infecţii şi nu este neapărat un semn rău. Temperatura ridicată a corpului este răspunsul sistemului imunitar la o agresiune. Este posibil să fi auzit chiar că febra uşoară este un bun indiciu că sistemul imunitar îşi face treaba. Însă febra nu este doar un rezultat al răspunsului nostru imunitar. Relaţia este valabilă şi invers – o temperatură ridicată a corpului declanşează mecanisme celulare pentru ca sistemul imunitar să ia măsuri adecvate împotriva diverşilor patogeni”, arată o analiză semnată de doctorul Carmina Georgescu.

Ce este febra?

Febra reprezintă creşterea temperaturii corpului uman dincolo de limita considerată normală (OMS defineşte febra drept o temperatură rectală ≥ 38°C sau temperatură axilară ≥ 37,5°C). Febra apare atunci când termostatul organismului (hipotalamus) se resetează la un nivel mai mare al temperaturii, cel mai frecvent ca răspuns la o infecţie. Temperatura ridicată a corpului care nu este cauzată de resetarea valorii stabilite a temperaturii este considerată hipertermie.

Temperatura normală a corpului fluctuează pe parcursul unei zile (în medie cu 1°C) în jurul unei constante de 37°C. Dimineaţa se înregistrează temperaturi mai scăzute ale corpului şi mai ridicate după-amiaza. De asemenea, temperatura corpului variază uşor în funcţie de nivelul corpului unde este înregistrată. Temperatura rectală (internă) este mai ridicată decât temperatura pielii (de suprafaţă). Temperaturile orale şi axilare pot aproxima temperatura efectivă a corpului şi sunt mai uşor de măsurat.

În trecut se considera că reglarea temperaturii corpului funcţionează precum un sistem unitar de control, cu un singur centru de termoreglare. Această viziune a fost însă respinsă. Pe baza dovezilor mai recente, temperatura de bază este reglată de diverse bucle termo-efectoare relativ independente, fiecare având propriile sale ramuri aferente şi eferente. Prin urmare, ajustarea temperaturii corpului depinde de un circuit termoreglator. Cu toate acestea, regiunea preoptică a hipotalamusului anterior este în continuare considerată centrul termoreglator principal din SNC (sistemul nervos central), unde se primesc şi se integrează semnalele de temperatură. Regiunea preoptică este alcătuită din neuroni sensibili la căldură (neuroni sensibili la cald şi la rece), care sunt activaţi sau inhibaţi ca răspuns la schimbările de temperatură.

În medii reci, scăderea activării neuronilor sensibili la cald şi amplificarea neuronilor sensibili la frig duc la activarea mecanismelor de creştere a temperaturii şi la prevenirea pierderilor de căldură (prin vasoconstricţie cutanată, piloerecţie, scăderea transpiraţiei, creşterea contracţiei musculare şi căutarea hainelor sau mediilor calde).

În medii calde, stimularea neuronilor sensibili la cald şi inhibarea neuronilor sensibili la frig duc la activarea mecanismelor de pierdere a căldurii şi la inhibarea mecanismelor de căldură (prin transpiraţie, îndepărtarea hainelor sau căutarea mediilor reci).

În cele din urmă, temperatura corpului este menţinută într-un interval normal printr-un echilibru delicat între pierderea de căldură (de la periferie) şi producerea căldurii (în special la nivel hepatic şi muscular).

În mod normal, centrul termoreglator hipotalamic menţine temperatura internă între 37 – 38°C. Febra rezultă atunci când ceva creşte punctul de referinţă hipotalamic, declanşând vasoconstricţie şi şuntarea sângelui din periferie pentru a reduce pierderea de căldură; uneori se declanşează şi tremor, ceea ce creşte producţia de căldură. Aceste procese continuă până când temperatura sângelui din jurul hipotalamusului ajunge la noul punct de temperatură stabilit. Resetarea punctului hipotalamic mai jos (de exemplu, prin medicamente antipiretice) iniţiază pierderea de căldură prin transpiraţie şi vasodilataţie.

Capacitatea de a genera febră este redusă la anumite categorii de persoane (de exemplu, alcoolici, bătrâni, cei foarte tineri).

De ce este importantă determinarea temperaturii corpului în contextul pandemiei COVID-19?

Febra este unul din mai multele semne şi simptome ale COVID-19, boala cauzată de noul coronavirus, împreună cu o listă care include dificultăţi respiratorii (dispnee), tuse, pierderea gustului şi a mirosului, dureri în gât şi cefalee.

Febra este însă singurul semn care poate fi verificat extern şi uşor – o deosebire deosebit de importantă, având în vedere dificultăţile de testare rapidă şi masivă a populaţiei.

Febra este totuşi un semnal slab de COVID-19, fiind absent în 15-20% din cazurile de COVID-19. Un studiu recent realizat în New England Journal of Medicine din Wuhan, China, de unde a apărut focarul mondial, a constatat că doar 44% dintre persoanele internate în spital pentru COVID-19 au prezentat febră.

O altă provocare este lipsa unei definiţii clare a febrei, cu o valoare absolută pentru febră. Studiul medical din Wuhan a definit febra drept o temeperatură de cel puţin 37,5°C. Mulţi medici consideră febra, o temperatură peste 38°C. Nici CDC nu oferă o definiţie clară, ci descrie febra ca un semn al COVID-19, dar nu oferă o temperatură limită. În alte contexte, CDC defineşte febra ca o temperatură de cel puţin 38°C sau cineva care „se simte cald la atingere”. 

Alte probleme constau în faptul că temperatura corpului poate fluctua în timpul zilei şi diferă în funcţie de modul şi locul în care este măsurată. Nu este clar dacă sau cum ar putea această pandemie să modifice utilizarea temperaturii corpului ca instrument de diagnostic. Poate că în viitorul apropiat, cunoaşterea propriei temperaturi medii şi modul în care fluctuează va putea ajuta medicii să diagnostice şi să trateze mai precis unele boli. La fel cum oamenii îşi cunosc tensiunea arterială, ar trebui să ştie, de asemenea, care este temperatura lor normală. 

Cum ajută febra sistemul imunitar să lupte împotriva infecţiei?

Complexitatea răspunsului febril poate fi atribuită efectelor sale multisistemice orchestrate prin mecanisme endocrine, neurologice, imunologice şi comportamentale. În afară de creşterea temperaturii corpului, febra este însoţită şi de diverse semne şi simptome de boală, modificări ale caracteristicilor metabolice şi fiziologice ale organismului, şi modificări ale răspunsurilor imune.

Deşi mulţi pacienţi se îngrijorează că febra în sine este un lucru rău, creşterile modeste şi tranzitorii ale temperaturii de bază (38°C până la 40°C) provocate de majoritatea bolilor acute sunt bine tolerate de adulţii sănătoşi.

Există dovezi tot mai multe că o creştere de 1°C până la 4°C a temperaturi corpului, care apare în timpul febrei, se asociază cu o supravieţuire mai mare în multe infecţii. De exemplu, utilizarea medicamentelor antipiretice se corelează cu o creştere a mortalităţii cu 5% a persoanelor infectate cu virus gripal şi afectează negativ evoluţiile pacienţilor din unităţile de terapie intensivă.

Faptul că febra este un mecanism fiziologic de apărare, menţinut de-a lungul evoluţiei vertebratelor, susţine cu tărie faptul că temperaturile febrile conferă un avantaj de supravieţuire. Încă nu sunt complet înţelese mecanismele de protecţie prin care febra îngreunează atacurile diverşilor patogeni. Un mecanism se referă la efectele directe ale temperaturilor febrile asupra potenţialului infecţios al agenţilor patogeni. De exemplu, temperaturile de 40–41°C determină o reducere de peste 200 de ori a ratei de replicare a poliovirusului în celulele mamiferelor şi creşte susceptibilitatea de liză a bacteriilor Gram-negative. 

Încă nu este pe deplin înţeles de ce modificările termoreglatoare induse de infecţie sunt benefice pentru gazdă în combaterea infecţiilor şi mecanismele prin care apar aceste răspunsuri protectoare. Cea mai răspândită presupunere este că termoreglarea protejează gazda având un impact negativ asupra bunăstării agentului patogen. De exemplu, unii agenţii patogeni sunt mai puţin capabili să se reproducă atunci când temperaturile corpului gazdă sunt peste sau sub temperatura optimă. În plus, în timpul febrei, fierul, care este folosit de mulţi microbi, este sechestrat de ţesuturile gazdă. Astfel, modificările de temperatură pot face ca gazda să fie un mediu mai puţin ospitalier pentru microbi. Totuşi, preferinţele de temperatură şi dependenţa de consumul de nutrienţi variază la agenţii patogeni.

Termoreglarea este de asemenea importantă pentru modelarea răspunsului imun prin optimizarea mecanismelor de rezistenţă şi prin remobilizarea depozitelor de energie pentru a alimenta mecanismele de distrugere microbiană. Dovezile sugerează că temperaturile febrile sporesc eficacitatea răspunsului imun în timpul infecţiilor prin stimularea atât a imunităţii înnăscute, cât şi a celei adaptative (dobândite).

Un beneficiu larg atribuit febrei este îmbunătăţirea mecanismelor de protecţie imunitară în timpul infecţiei. Apărarea împotriva agenţilor patogeni implică o reglare a sistemului imunitar dependentă de timp şi spaţiu. Celulele imune înnăscute sunt „primii respondenţi”, ajungând în câteva ore pentru a distruge direct agenţii patogeni prin activităţi fagocitare sau citotoxice. Aceste activităţi limitează infecţia până când este generat un răspuns imun adaptativ, de vârf (în mod normal în jur de o săptămână mai târziu). Macrofagele şi celulele dendritice realizează o punte între imunitatea înnăscută şi cea adaptativă prin preluarea agenţilor patogeni în ţesuturile periferice şi apoi relocarea în ganglionii limfatici, unde conduc expansiunea celulelor T efectoare specifice agentului patogen. Având în vedere complexitatea mecanismelor imunitare, este remarcabil faptul că temperaturile din intervalul febril stimulează aproape fiecare pas implicat în acest proces, promovând atât imunitatea înnăscută, cât şi pe cea adaptativă.

Totuşi, febra nu este întotdeauna benefică, în special în cazurile de inflamaţie extremă atunci când scăderea temperaturii corpului reprezintă un mecanism de protecţie. Astfel, febra necontrolată este asociată cu rezultate mai grave la pacienţii cu sepsis. Creşterea extremă a temperaturii (de obicei > 41°C) poate fi dăunătoare. La această temperatură are loc denaturarea proteinelor şi sunt eliberate citokine inflamatorii care activează cascada inflamatorie. Ca urmare, apare disfuncţia celulară şi în cele din urmă eşecul majorităţii organelor; de asemenea se activează exagerat cascada coagulării, provocând coagulare intravasculară diseminată (CID).

Febra poate creşte rata metabolică bazală cu aproximativ 10 – 12% pentru fiecare creştere de 1°C peste 37°C. Din acest motiv, febra poate destabiliza adulţii cu insuficienţă cardiacă sau pulmonară preexistente. De asemenea, febra poate agrava starea mentală la pacienţii cu demenţă, iar la copiii sănătoşi poate provoca convulsii febrile.

Ce provoacă febra?

Multe tulburări pot cauza febră. Ele sunt clasificate în linii mari astfel:

Infecţii (cel mai frecvent);

Neoplazii (cancere);

Cauze inflamatorii (inclusiv boli reumatice, nonreumatice, cauze medicamentoase).

Cauza unei febre acute (durată ≤ 4 zile) la adulţi este foarte probabil să fie infecţioasă. Atunci când pacienţii prezintă febră din cauze neinfectioase, febra este aproape întotdeauna cronică sau recurentă. De asemenea, un eveniment febril izolat şi acut la pacienţii cu tulburări inflamatorii sau neoplazice cunoscute este cel mai probabil să fie de cauză infecţioasă. La persoanele sănătoase, un eveniment febril acut este puţin probabil să fie manifestarea iniţială a unei boli cronice.

Practic, toate bolile infecţioase pot cauza febră. În general, cauzele cele mai probabile sunt:

Infecţii ale tractului respirator superior şi inferior;

Infecţii gastrointestinale;

Infecţii de tract urinar;

Infecţii cutanate.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite