Responsabilitatea libertăţii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

A trecut, şi Slavă Domnului că a trecut fără incidente majore, ceea ce numeam, metaforic, în comentariul publicat ieri, „prima zi de libertate”. Nu au fost luate cu asalt magazinele, cei mai mulţi dintre semenii noştri au purtat măşti, au respectat ceea ce se numeşte, cu un monstru lingvistic, „distanţa socială’’ şi, desigur, legea.

Dacă îi punem la o parte pe iresponsabilii lesne bănuibili că au tulburări de natură psihiatrică sau măcar frustrări ce ţin de nerealizarea personală sau de andropauză care s-au adunat ieri în Piaţa Victoriei, în frunte cu aventurierul politic Bogdan Stanoevici şi cu brigandul de sorginte pesedistă Adrian Severin, iresponsabili susţinuţi de Evenimentul zilei, bucuros că poate vorbi despre nu ştiu ce proteste antiguvernamentale la care visează jurnaliştii de acolo ca şi sponsorii lui politici, dar şi de cei grupaţi în jurul mizerului Sputnik,  observăm că oamenii nu au profitat, sau nu au profitat cu incidente majore, de mult invocatul vid legislativ, de relativa incapacitate a autorităţilor de a lua măsuri de coerciţie. Pentru acest vid se fac vinovaţi şi guvernanţii, şi Opoziţia, şi CCR, şi Avocatul pretins al Poporului. Au contat, probabil, menţinerea calmului, avertismentele, digitaţia, altminteri pusă la zid de ciutacii din presă, a preşedintelui Iohannis care a afirmat că, dacă lucrurile vor scăpa de sub control, nu va ezita să reinstituie starea de urgenţă, dar, mai mult, veştile medicale îngrijorătoare. Cele ce i-au confirmat pe medicii care ne-au avertizat nu doar că nu a trecut primejdia, ci şi că nu a trecut nici măcar vârful pandemiei.

Putem însă oare să spunem că lucrurile ar fi mers ca unse, ca pe roate?

Nu, nici vorbă. Nu au mers astfel nici în timpul stării de urgenţă, atunci când au ieşit la iveală toate hibele Statului roman. Când am văzut decontul reformelor începute, mimate, avortate, abandonate în vremea celor 30 de ani de la Revoluţie. În domenii care fac obiectul activităţilor şi intereselor mele- şcoala şi teatrul- ele mi s-au părut mai mult decât evidente. Strigătoare la cer de-a dreptul. Aşa că s-a recurs în ambele domenii la improvizaţii, la cârpeli, la ceea ce numim, delicat, „soluţii de avarie”. S-au formulat noian de propuneri referitoare la felul în care ar trebui să stea lucrurile de acum încolo. Adică după momentul revenirii la normalitate. O parte dintre aceste propuneri sunt visătoare sau romantice. Ca să nu spun chiar nerealiste. Dar sunt multe ce merită să fie luate în seamă, discutate, analizate. De oameni de meserie, de oameni care se pricep. Şi nu de cei care, de pildă, pretind că ar fi familiari ai teatrului, care iau în derâdere comicăriile involuntare, dar şi incalificabile, ale actualului ministru al Culturii, dl. Bogdan Gheorghiu, însă vorbesc despre piesa IaNke, TaNke şi Cadîr. Ori care vor reformarea învăţământului fără să aibă habar despre ceea ce înseamnă, cum se spunea pe vremea studenţiei mele, „documentele care stabilesc conţinutul învăţământului”. Ori o tot ţin langa cu rolul tămăduitor al Bisericii.

 Nu au mers lucrurile aşa cum ar fi trebuit să meargă nici în cele câteva ore ce au marcat trecerea de la starea de urgenţă la starea de alertă.

Aşa după cum am scris în comentariul publicat joi pe contributors. ro, Guvernul nu a pregătit aşa cum ar fi trebuit să o facă pasajul cu pricina. Nu mi s-a părut nicidecum firesc ca joi, cu câteva ore înainte de zisa „liberare” să nu cunoaştem, cu exactitate limitele între care se va putea ea exercita. Lucrurile s-au clarificat doar cu jumătate de oră înainte de miezul nopţii. Repet ceea ce am mai spus. Miniştrii noştri stau prea mult prin studiourile de televiziune, ne tot notifică faptul că gândesc. Ar fi mult mai bune dacă ar alege să apară public doar când gândirea s-a metamorfozat în ceva concret. Ezitările, improvizaţiile, deciziile luate pe genunchi sau la botul calului dezorientează populaţia Îi dau senzaţia de inprovizaţie şi de neîncredere. Or, libertatea nu se poate fundamenta pe ele. La fel cum nu se poate exercita nici responsabilitatea.

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite