REPORTAJ Găgăuzia, singurul loc în care oamenii chiar cred în unirea dintre România şi Moldova. Cum i-a speriat „preşedintele care uneşte” pe găgăuzi
0
„Gaspadin Ponta a zis că în 2018 va fi preşedinte şi al românilor, şi al moldovenilor. Adunarea Populară a Găgăuziei i-a răspuns că «Atunci înseamnă că, din 2018, Găgăuzia va fi în sfârşit independentă»”, râde un deputat găgăuz. Dacă la Bucureşti şi Chişinău unirea este cel mult o temă de campanie, la Comrat oamenii se folosesc de gargara unionistă pentru a-şi cere independenţa de Moldova. Independenţă care vine tot de la „mama Rusia”.
Găgăuzii s-au hotărât în ultimii doi ani că vor să fie şi mai independenţi decât sunt deja şi dau Moldovei ultimaturi: ori îi acordă autonomie totală, în afara Constituţiei moldoveneşti, ori „lumea nu va mai suporta”.
De un an, de la izbucnirea crizei ucrainene, sistemul de autonomie în care trăiesc găgăuzii din Moldova de 20 de ani nu mai este bun. Ei au început să ceară anul acesta mai multă independenţă faţă de Chişinău, deşi au propriul parlament şi îşi aleg singuri liderii. În schimb, n-au nicio problemă cu faptul că toate numele de străzi sunt scrise în rusă sau că, la şcoală, copiii lor învaţă tot în rusă, pentru ca mai apoi să plece să muncească în construcţii în Rusia. Mulţi se tem că, „după ce Moldova se va uni cu România, găgăuzii vor fi obligaţi să vorbească numai română”. Alţii, mai experimentaţi, exploatează la maximum orice mesaj unionist aruncat de politicieni în campanie. Asta pentru că, în 1994, Parlamentul de la Chişinău a scris clar în lege că „în cazul schimbării statutului Republicii Moldova ca stat independent, poporul Găgăuziei are dreptul la autodeterminare externă”.
„Gaspadin Ponta a zis că în 2018 va fi preşedinte şi al românilor, şi al moldovenilor, că ele două se vor uni. În replică, Adunarea Populară a Găgăuziei i-a transmis «Mulţumim că ne-aţi anunţat data exactă la care Găgăuzia va fi în sfârşit independentă»”, zâmbeşte Ivan Burgundji din spatele biroului pe care are trei steaguri: găgăuz, transnistrean şi moldovenesc.
„Eu nu sunt împotriva Uniunii Europene, dar de ce între români?”
Însă, spre deosebire de Moldova şi România, aici retorica unionistă a politicienilor n-a rămas doar în birouri, ci a coborât între oameni. Pentru prima dată, găsesc pe stradă oameni care sunt convinşi că România se va uni cu Moldova.
Spre Comrat, capitala aşa-zisei Republici Găgăuze, drumurile sunt printre cele mai proaste din Moldova. Pe multe porţiuni se lucrează, după ce Turcia a acordat Moldovei un împrumut de 35 de milioane de dolari cu condiţia ca banii să fie folosiţi pentru modernizarea şoselelor găgăuze.
„Tare-mi place limba moldovenească, limba română, tare-mi plac cântecele româneşti, dansurile moldoveneşti... Dar Moldova trebuie să rămână independentă, fără unirea cu România. Alianţa care e acum la guvernare la Chişinău vrea unirea cu România”, ne spune Gheorghe (foto), un locuitor în vârstă de 56 de ani din Comrat. „Eu nu sunt împotriva Uniunii Europene, dar de ce între români?”, se întreabă bărbatul îmbrăcat într-o haină care are, pe piept, logo-ul cotidianului francez „Le Monde”.
Situaţia actuală este gravă şi nu mai poate continua aşa, crede Ivan Burgundji, deputat în Adunarea Populară Găgăuză, forul legislativ al aşa-zisei republici. În faţa sediului parlamentului local, statuia lui Lenin cu şapcă de proletar are la picioare garoafe roşii. Burgundji dă ultimaturi, dar se fereşte să ameninţe deschis. Nici nu e nevoie să o facă, după ce în ultimul an mai mulţi tineri găgăuzi au fost arestaţi pentru acţiuni subversive şi teroriste. Doi dintre ei au fost condamnaţi la câte cinci ani de închisoare, după ce autorităţile moldoveneşti au dovedit că aceştia complotau pentru destabilizarea ţării.
Cumva, găgăuzii încearcă să facă aceeaşi politică a statului mic, care e obligat să fie prieten cu toţi vecinii mari. Marjează pe ideea de identitate găgăuză, dar vorbesc între ei mai degrabă rusă. Se mândresc că ştiu limba asta, iar planurile lor de viitor se leagă de Rusia. Se bucură însă de banii şi sprijinul acordat de Turcia, iar pe Uniunea Europeană şi SUA se bazează atunci când vor să le fie respectate drepturile.
„Apăi, dacă vor în Europa, să ştie că Europa îi obligă să ne respecte şi să respecte legea”, ne explică Burgundji (foto jos). „Oamenii nu vor mai suporta şi vor cere să nu mai fie controlaţi de Chişinău”, continuă deputatul găgăuz.
În februarie, imediat după izbucnirea crizei ucrainene şi deteriorarea relaţiilor dintre Rusia şi Vest, găgăuzii au organizat un referendum la care 98,9% dintre ei au spus că vor să se rupă de Moldova, iar Găgăuzia să fie independentă. Scorul îi eclipsează chiar şi pe rusofonii din Crimeea care, la referendumul din luna martie, au votat în procent de 96,77% pentru secesiunea de Ucraina. Însă, dacă schimbarea de atitudine este nouă, ideea este veche. De fapt, găgăuzii şi-au declarat independenţa de Moldova în iunie 1991, la mai puţin de un an după transnistreni.
„Noi nu suntem separatişti”
După a doua întrebare, Burgundji a scos dintr-un sertar o cărţulie cu Constituţia Republicii Moldova şi o alta cu legea organică 344 din 1994, privind statutul juridic special al Găgăuziei, şi nu le-a mai lăsat până n-am terminat de vorbit. Are paragrafe subliniate deja cu cariocă fosforescentă gălbuie şi ne arată că găgăuzii au voie să-şi aleagă singuri liderii, că ei nu sunt obligaţi să se supună legilor adoptate la Chişinău, că găgăuza e limbă oficială, alături de rusă şi moldovenească.
DOCUMENTAR|„Moldova alege” - un film despre o ţară în pericol
De fapt, ne explică, găgăuzii nu vor mai multă autonomie, pentru că „nu suntem separatişti, dar e o problemă de legalitate, Chişinăul nu respectă legea”. Problema e cu legile pe care le face Chişinăul, care sunt în contradicţie cu legile găgăuze şi contravin articolului 2 din „Constituţia Găgăuziei”. Mai exact, nu zice care legi, iar când îl întrebăm de ce abia acum toată nemulţumirea asta, ne mai arată un articol de lege şi mai zice o dată de Comisia de la Veneţia, care a cerut Chişinăului să respecte drepturile minorităţii găgăuze. Până la urmă, riscă un răspuns: pentru că, până acum, găgăuzii nu erau deranjaţi de relaţia cu Chişinăul, iar deputaţii erau mai corupţi şi nu aveau interes să rupă legăturile cu Chişinăul. „Chişinăul să respecte legile care au fost votate în 1994, atât. Iar legea din 1994 spune clar că, dacă Moldova va intra într-un bloc, ori cu România, ori în UE, atunci Găgăuzia devine independentă.”
„Azi, toţi vorbesc de libertate”
„Găgăuzii sunt mai blânzi, nu sunt ca transnistrenii”, ne spunea acum un an Mircea Snegur, primul preşedinte al Moldovei independente de URSS. Într-adevăr, ca să ajungi în Găgăuzia nu trebuie să treci de vameşi închipuiţi, cu mitraliere pe umăr, nici de soldaţi ruşi, care asigură pacea cu degetul pe trăgaci. Atât de blânzi sunt găgăuzii, că presa internaţională scria zilele trecute că exemplul lor ar putea fi o soluţie bună pentru rezolvarea conflictului îngheţat din Nagorno-Karabah.
Însă dacă din afară chestiunea găgăuză pare blândă şi bună de dat exemplu, pe uliţele din „republica găgăuză” lumea nu-i la fel de mulţumită. „O să treacă timpul şi văd că vor să se unească cu România, o să trăim de acum în România şi nimeni n-o să ne mai întrebe ce vrem noi”, spune Fiodor (foto sus), un găgăuz „de-al doilea fel”, adică un găgăuz cu pielea deshisă la culoare.
„Azi toţi vorbesc de libertate şi toţi aleg ceea ce vor. Eu nu sunt un găgăuz curat, sunt mai deschis, dar asta nu contează. Astăzi, iată, noi ne aflăm în Moldova, până mai acum învăţam limba rusă, astăzi ne obligă să învăţăm româna. Sau moldoveneasca, nu ştiu care, asta trebuie moldovenii să decidă, pe noi asta nu ne interesează. Ori limba ceasta, ori limba ceea, pe noi nu ne interesează, nu este limba noastră”, spune bărbatul.
Cel mai mare sat din Europa vrea în Rusia
Joi după-amiază, Fiodor era hotărât să voteze la alegerile parlamentare de duminică pentru Renato Usatîi. Vorbeam cu el înainte să fie anunţată decizia prin care Curtea de Apel din Chişinău a decis că Usatîi, un controversat om de afaceri cu legături strânse cu Rusia, serviciile ruse de informaţii şi crima organizată, nu poate candida. „Dacă-l scot pe Usatîi din cursă, atunci votez cu Dodon (liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, rusofon entuziast şi fost acolit al lui Vladimir Voronin – n.r.)”, spune Fiodor.
Toţi cei cu care am vorbit în satul găgăuz Congaz, care cu peste 10.000 de locuitori este cel mai mare sat din Europa, aveau de gând să voteze cu Usatîi. Deşi cunoscut pentru faptul că a făcut avere din afaceri cu Rusia, Usatîi susţinea că vrea o Moldovă independentă şi puternică. Cam aceeaşi reţetă pentru „independenţă made in Rusia” au şi găgăuzii. „Ca să supravieţuim, noi toţi trebuie să plecăm în Rusia”, e convins Fiodor.
„Românii nu-i ascultă nici pe unguri, de ce ne-ar asculta pe noi?”
Iar sindromul statului mic devine şi mai apăsător în aritmetica unionistă. „Astăzi, Găgăuzia e 5% din Republica Moldova. Pe noi nu prea ne aud. Dacă vom fi în România, pe noi în general nu o să ne mai audă nimeni. Acum suntem 5%, în România unită vom fi nici 1%. Vom fi 0,7%. Ei oricum nu îi ascultă pe unguri, dar pe noi nici atât nu ne vor asculta”, se plânge bărbatul.
Cartea cu identitatea culturală prinde mult mai bine aici decât în Transnistria. Acolo, separatiştii n-au o limbă, o cultură, o tradiţie sau un fel de mâncare de-al lor. Totul e moldovenesc, rusesc sau ucrainean. Spr deosebire de ei, găgăuzii au măcar limba lor, portul lor tradiţional, obiceiurile şi tradiţiile lor.
„Care-i diferenţa între gagăuză şi turcă? Tot aia care-i între moldovenească şi română”
„Noi vrem să salvăm limba noastră. Limba găgăuză. Pentru a ne salva limba, eu aş spune că e destul să ştim rusa, cu care putem ieşi în întreaga lume. De exempu eu citesc pe internet ştiri doar în limba rusă. Eu aflu ce se întâmplă în lume doar în limba rusă.
Limba rusă o cunosc la fel ca pe limba mea maternă, găgăuza. Aş spune chiar că mai bine decât găgăuza ştiu rusa. În formă literară, limba mea maternă o ştiu mai prost decât rusa. Eu am învăţat rusa şi nu vreau ca cineva să mă preseze: «Uite, tu trebuie să vorbeşti română!»”, spune Fiodor.
Şi, cum nimeni nu-i presează să vorbească română, aleg să vorbească rusă, deşi spun că limba lor maternă e găgăuza. „Care-i diferenţa dintre limba găgăuză şi limba turcă? Tot aia care-i între limba moldovenească şi limba română”, râde Mişka (foto jos), un găgăuz de 26 de ani din Congaz.
Pe scurt, povestea asta cu limba surprinde cel mai bine noţiunea de independenţă a găgăuzilor: ei vor independenţă, dar asta doar ca să poată rămâne cât mai aproape de Rusia. Şi au început să ceară independenţa asta totală abia acum pentru că Moldova a început acum să se apropie de UE şi să se vorbească despre unirea cu România, iar găgăuzii sunt convinşi că acestea două vor strica relaţia cu Moscova.
Şi nimeni n-ar vrea asta, pentru că Rusia este cea mai puternică. Cel puţin asta încearcă să transmită şi Mişka, cu ajutorul abţibildurilor de pe maşina sa. Pe parbriz are două: o mitralieră roşie şi literele „BUNKER”, scrise cu alb. Pe uşa şoferului, un abţibild în formă de om batjocoreşte un altul. Pe capul primul scrie „RU”, pe capul celui pasiv scrie „UE”. „Asta face Putin cu Europa”, râde Mişka.
„Pentru cine votez? Pentru copiii mei, care sunt în Rusia!”
Aproape toţi bătrânii cu care vorbim au măcar câte-un copil plecat în Rusia. De ce au plecat spre est şi nu spre vest? Că acolo sunt salarii mai mari, ştiu limba şi, până nu demult, le-a fost mult mai uşor cu actele. Mulţi găgăuzi vorbesc mai bine rusa decât limba lor, găgăuză, foarte apropiată de turcă. Mulţi ştiu însă şi română, dar refuză să o vorbească. În Congaz, vânzătoarele de la alimentare înţeleg româna, dar îţi răspund în rusă. Una dintre ele chiar e moldoveancă, nu găgăuză, dar vorbeşte tot în rusă. Aşezată într-un colţ de tejghea, colega ei cu batic roşu şi toţi dinţii de jos din aur numără banii din casa de marcat. Ne ascultă, dar nu zice nimic până nu începem să vorbim despre alegeri. „Pentru cine votez duminică? Pentru copiii mei, trei, toţi plecaţi în Rusia. Lor le e bine acolo şi o să ne fie şi nouă, cu ei”, spune femeia şi se întoarce la numărat.
Exact ca-n restul Moldovei, doar găgăuzii cu funcţii sunt entuziasmaţi de politică. În rest, scârba faţă de „aceeaşi mizerie” curge şi-n Comrat, deşi temperatura e mai scăzută de pragul îngheţului. Oraşul e împânzit de afişe ale Partidului Socialiştilor. Pe panouri uriaşe, Igor Dodon, liderul partidului care s-a rupt de sub aripa fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin, stă înghesuit într-un colţ. Pe mai bine de jumătate din imagine se întinde Vladimir Putin, cu care politicianul moldovean s-a pozat acum două săptămâni, când preşedintele rus l-a chemat la Kremlin.
Acum, după ce Usatîi a fost scos din cursa electorală, o mare parte din voturile pe care el le-ar fi câştigat în Găgăuzia vor merge către Igor Dodon. Imediat după decizia Curţii de Apel, Usatîi a anunţat însă că va face o alianţă cu comuniştii.
Se încarcă comentariile...
