Pe o judecătoare să n-o atingi nici cu o floare!
0„Oamenii de afaceri britanici mi-au spus că sunt încă dificultăţi, mai ales în procesul de licitaţie şi în Justiţie. Uneori apar decizii surprinzătoare în Justiţie, uneori rezultatele licitaţiilor nu sunt uşor de explicat“, spune, pe un ton diplomatic, ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris.
Ceva mai încolo, Excelenţa Sa face o afirmaţie directă: „În Marea Britanie, este împotriva legii ca o companie să ofere mită".
Sigur că şi în România este ilegal să dai şpagă. Sigur că ambasadorul britanic ştie acest amănunt. Realitatea este însă că în România a devenit aproape lege că trebuie să dai şpagă. Flagelul a atins toate zonele publice: de la spital la şcoală, de la ghişeu la Poliţie. Tragedia este că şpaga a ajuns şi în Justiţie. Fără asta, pierzi procesul chiar dacă ai toată dreptatea de partea ta. Îţi pierzi casa, pământul, copilul, chiar şi libertatea.
Iat-o, de exemplu, pe Georgeta Buliga, judecătoare la Curtea de Apel Iaşi. Cucoana s-a dedulcit la 8.000 de euro pentru a judeca într-un anumit fel un proces de partaj. Nu e greu de imaginat miza partajului dacă numai şpaga se ridica la atâta bănet; iar fosta soţie a mituitorului era victimă sigură. Degeaba aducea ea dovezi peste dovezi, căci venea doamna judecătoare şi o tăia ca la poker: casa îi revine domnului Popescu, vila de la ţară - domnului Popescu, iar terenurile - aceluiaşi domn Popescu, să crape plătind impozite! Doamna Popescu trebuie scutită de asemenea emoţii, căci, dacă nu ne ajutăm între noi, femeile, atunci cine să ne ajute?! Şi pentru că imparţialitatea este lege în sfânta sală de judecată, bijuteriile familiei se împart în mod echitabil: domnului Popescu îi revin cele trei kilograme de aur şi inelele cu diamante, iar doamnei Popescu - agrafele de prins părul, cumpărate din bazar.
Cam aşa arată o judecată măsluită prin mituirea judecătorului. E o traumă la care nu se gândesc nici mituitorii, nici judecătorii. Ei îşi urmăresc doar interesul, unul pervers, mizerabil. Nu contează că distrug oameni şi destine.
Boala a luat proporţiile unui cancer generalizat. Prea mulţi procurori şi judecători şi-au vândut diavolului sufletul şi conştiinţa! Ani de zile nu i-a deranjat nimeni. Îşi făceau mendrele fără să le fie frică de consecinţe. Ştiam că sunt corupţi, le vedeam nemernicia, dar nu eram capabili să-i prindem „în fapt".
De ceva timp au început să curgă probele. Iar sumbrele noastre bănuieli s-au confirmat cu vârf şi îndesat. Corupţi de cea mai joasă speţă. Corupţi până în măduva oaselor. Corupţi în ţara corupţiei.
Mă gândesc cât de frumos o fi fost buchetul de flori în care doamna Buliga a primit şpaga de mii de euro... Morala: pe o judecătoare să n-o atingi nici cu o floare!
Se încarcă comentariile...
