Paunestii si Becalii se ingrasa din hoitul Bancorex

Aproape toate marile tunuri financiare care s-au dat in Romania au avut drept principal perdant Statul. Pe spatele Statului, ceea ce inseamna, de fapt, pe spatele milioanelor de contribuabili, si-au

Aproape toate marile tunuri financiare care s-au dat in Romania au avut drept principal perdant Statul. Pe spatele Statului, ceea ce inseamna, de fapt, pe spatele milioanelor de contribuabili, si-au cladit averi imense afaceristii autohtoni care pot fi definiti generic paunesti, becali s.a.m.d. Acestia au speculat la maximum toate portitele legii, dar, mai ales, au profitat de slabiciunea sistemului bancar, emblematic pentru aceasta situatie fiind cazul BANCOREX. Prabusirea acestei banci a insemnat falimentul multor societati neinsemnate, dar nu si a marilor rechini care contractasera de la BANCOREX credite de zeci de milioane de dolari, fara garantii sau cu garantii modice. "Inchiderea conturilor" - amanata pentru ianuarie 2002 Una dintre menirile Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB) a fost recuperarea acestor pierderi suferite de bancile de stat si, in principal, de catre BANCOREX. Metoda cea mai des uzitata a fost vinderea acestor creante prin intermediul organizarii unor licitatii. In momentul verificarii pierderilor BANCOREX, AVAB-ul a constatat ca principalii debitori ai bancii sunt cunoscuti oameni de afaceri, care - cand a fost vorba de achitarea datoriilor - nu erau, chipurile, decat proprietarii hainelor de pe ei. In cele ce urmeaza, vom demonstra ca - de pe urma vanzarii la licitatie a acestor creante - Statul roman a pierdut zeci de milioane de dolari, pentru ca, in majoritatea cazurilor, creantele au fost rascumparate cu sume reprezentand in medie 22 la suta din valoarea lor. De asemenea, vom demonstra ca de pe urma acestor pierderi suferite de buget au profitat o serie de afaceristi care au achizitionat, pe mai nimic, respectivele creante si care acum le pot valorifica si obtine un profit imens. Ieri, la AVAB trebuia sa se discute asa-numita "inchidere a conturilor" pentru creantele cumparate, moment din care va inceta orice posibilitate a Statului de a recupera restul de 78 la suta din valoarea datoriilor. Acest aspect a fost amanat insa pentru a fi dezbatut in luna ianuarie 2002. Si pentru ca nu mai este mult pana atunci, vom prezenta in continuare cateva exemple ale acestui dezastru financiar din care s-au infruptat si se infrupta in continuare ai nostri oameni de afaceri. MApN - dator la Becalicu 1,3 milioane de dolari S.C. M.Ap.N. - C.S.A. STEAUA a contractat, in 1994, de la BANCOREX, un credit pentru constituirea si punerea in functiune a tribunei oficiale a Stadionului Steaua. In 1999, s-a luat hotararea de executare silita, dar in luna iunie 2000 s-a stabilit schimbarea metodei de valorificare a creantei, optandu-se pentru vanzarea creantei. Printre motivele luarii acestei decizii apare faptul ca patrimoniul C.S.A. STEAUA este proprietate publica, aflat in administrarea MApN, or - dupa cum se stie -, proprietatea publica nu poate fi urmarita de creditori, statul fiind presupus, prin lege, ca fiind solvabil. Un al doilea motiv invocat - care este, de altfel, si substratul intregii afaceri, il reprezinta "existenta unei solicitari de cumparare a creantei". Misteriosul solicitant era cunoscutul om de afaceri Gigi Becali, iar din momentul in care acesta si-a manifestat dorinta de a cumpara, lucrurile s-au miscat extrem de rapid. Pe 5 iunie 2000, fosta conducere a AVAB ia hotararea de vindere a creantei, pe 14 iunie 2000 are loc licitatia la care s-a prezentat un singur ofertant, Gigi Becali, care a spus ca plateste 200.000 de dolari in 60 de zile pentru creanta care valora 1.356.812 dolari. Comisia de licitatie nici macar nu a incercat sa urce pretul, stabilind doar 30, si nu 60 de zile pentru achitarea sumei respective. Cu alte cuvinte, Gigi Becali a platit doar 14,7 la suta din valoarea creantei. Din acest moment, Gigi Becali a castigat dreptul de a se indrepta impotriva posesorului datoriei, adica MApN, pentru recuperarea nu a modestei sume de 200.000 de dolari, ci a intregii datorii de... 1.356.812 dolari. De altfel, la vremea respectiva, Becali s-a laudat chiar in fata unor ziaristi, care l-au si bagat in cerneala, ca a platit 1.300.000 de dolari pentru Clubul Steaua. Astazi, el este cunoscut de iubitorii fotbalului ca "principal finantator al Clubului Steaua". Actualul presedinte al AVAB, secretarul de stat Blanculescu, ne-a declarat ca, initial, se declansase procedura de executare silita, dar a fost contestata de MApN, (n.r. - ne intrebam unde s-au dus banii obtinuti de M.Ap.N. de la BANCOREX, cu mentiunea expresa ca destinatia creditului a fost "constituirea si punerea in functiune a tribunei oficiale a stadionului Steaua", daca firma TEHNOROB nu a fost platita pentru prestarea serviciilor?). "S-a initiat procedura de vanzare a creantei (metoda folosita peste tot in lume, in special in recuperarea creditelor indoielnice si pierdibile) si la licitatie s-a prezentat o singura persoana, dl. Becali, care a cumparat creanta cu 200.000 de dolari". Statul a pierdut peste 160 milioane de dolari in cazul grupului de firme ale fratilor Paunescu Incredibil, dar adevarat, Paunestii s-au scos. Dintr-o creanta de 181 de milioane de dolari si peste trei mii de miliarde de lei constituita ca urmare a imprumuturilor obtinute de "grupul" de firme ale fratilor Paunescu, cunoscut sub numele de GCP, de la defunctul BANCOREX, statul roman - prin AVAB - a "reusit" in fosta legislatura sa recupereze fabuloasa suma de... 20.500.000 de dolari. Acest "pret" a fost platit in octombrie 2000 de catre castigatorul licitatiei publice: RHIC Holding SA Luxembourg (coincidenta: RHIC reprezinta anagramarea CHIR - care este chiar denumirea uneia dintre firmele fratilor). RHIC - firma cu un capital de aproximativ 6 milioane euro, potrivit presedintelui AVAB - a fost verificata de AVAB si Serviciul de Informatii Externe, concluziile "analizei" efectuate fiind ca "nu s-au identificat legaturi intre societatile debitoare si firma ofertanta, in sensul art. 19.2 din OUG nr. 51/1998 modificata si completata, care sa nu permita participarea acesteia la licitatia organizata". Marea realizare a statului este ca, pierzand peste 160 milioane de dolari si trei mii de miliarde de lei, a reusit sa obtina introducerea unei "clauze speciale" in contractul de cesiune, un document de o inestimabila valoare, intitulat "Conventie de substituire de debitor prin delegare perfecta", dupa cum ne-a declarat presedintele AVAB. Acesta a subliniat: "Mai mult decat s-a obtinut (n.r. - 20,5 milioane de dolari) nu se putea obtine. Ba chiar suma obtinuta a fost mai mare decat garantiile constituite, potrivit evaluarilor statul neputand recupera decat aproximativ 18 milioane de dolari. Firma castigatoare se poate indrepta impotriva grupului de firme GCP, solicitand achitarea intregii datorii. Dar, va spun, nu poate obtine decat cel mult un parteneriat pe Intercontinental". Secretarul de stat Blanculescu a subliniat ca prin clauza speciala "debitorii cedati garanteaza ca nu vor emite nici un fel de pretentii asupra statului sau AVAB-ului". Cazurile prezentate mai sus nu sunt singulare, dar ele sunt reprezentative pentru modul in care statul s-a obisnuit sa piarda in favoarea unor interese de grup. In acelasi timp in care AVAB-ul a reusit sa recupereze aproximativ 5000 de miliarde de lei din totalul de 41.000 de miliarde reprezentand valoarea totala a datoriilor catre banci. Adica doar a opta parte.