Pagina cititorului

Simona Peter are 36 de ani şi s-a abonat la ziarul „Adevărul“ când a apărut colecţia Jules Verne. „Era o întreagă nebunie să alerg după carte în ziua apariţiei, riscând să o pierd.

„«Adevărul»  este un ziar complet"

Atunci am hotărât să mă abonez", spune Simona Peter. Ea se declară încântată de suplimentul „Adevărul Sănătate". „Am aflat lucruri foarte utile din suplimentul de sănătate. Am o întreagă colecţie acasă. Sunt sfaturi practice pe care nu le găseşti peste tot", spune cititoarea. Simona este foarte încântată de Librăria Adevărul de la Braşov. A făcut o selecţie a cărţilor din colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", pentru fiul ei, Robert, de 8 ani. „Şi colecţia Jules Verne tot pentru Robert o pregătesc. Pentru că atunci când eram copil nu aveam toată colecţia, am vrut să-i ofer fiului meu posibilitatea de a o citi pe toată", a spus Simona Peter.

Figuranţii

O riunde te-ai întoarce, dai peste ei. Te obligă să-ţi plastifici rucsacurile la intrarea în hipermarketuri, te urmăresc agasant printre rafturile farmaciilor, îţi cotrobăie prin lucruri când se declanşează alarma magazinelor, roiesc în jurul caselor de la supermarket sau supraveghează liniştiţi din scaun agenţiile bancare ori instituţiile publice - aceştia sunt agenţii de pază, poate singura breaslă căreia criza i-a îngroşat rândurile. Uneori femei, dar de regulă bărbaţi, tineri sau vârstnici, bine clădiţi sau pirpirii, ei au între zidurile betonate ale oraşului funcţia sperietorilor de pe câmpurile de la ţară. Valoarea şi utilitatea acestor oameni - împodobiţi cu bocanci înalţi, cămăşi cu epoleţi, spray-uri şi bastoane - constă cel mai adesea în simpla lor prezenţă, prin care îi descurajează pe delincvenţi la fel cum arătările de paie îmbrăcate în gioarse ţin departe de lanuri păsările mai slabe la minte.

Când însă liniştea obiectivului e tulburată de indivizi pe care înfăţişarea lor fioroasă nu-i sperie, curajul agenţilor de pază se evaporă: se îndepărtează discret de scena certei pentru un loc de parcare la mall, ignoră şatrele ciorditoare de la rafturi şi întorc spatele matahalelor care intră la metrou fără să plătească. Putem înţelege astfel de reacţii - când ai familie şi munceşti pe un salariu de nimic, nu-ţi vine să-ţi rişti sănătatea sau viaţa punându-te cu infractori pe care justiţia nu-i pedepseşte. Mai greu de acceptat însă e felul în care aceiaşi oameni, speriaţi pe timp de pericol, îşi întremează orgoliul şi-şi restabilesc autoritatea când primejdia dispare. Emblematic - şi scandalos - este cazul de zilele trecute de la Timişoara, cu omul străzii găsit fără suflare în gerul de afară, unde fusese aruncat de vitejii agenţi ai Gării de Nord.Hotărât lucru, sperietorile în uniformă care împânzesc România ar avea nevoie de un mic adaos de curaj şi de-un supliment generos de inimă.

Mihail Călin